ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 446

din 4 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr.

5101/2005, s-a dispus condamnarea inculpatei E.N., la pedeapsa de:

- 7 ani și 6 luni închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la

art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. (victimă N.C.M.);

-

6 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 alin .(4) raportat la art. 13

alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 13 C. pen. (victimă E.R.G.);

- câte 5 ani și 6 luni

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V.M., A.C. și A.O.);

- 5 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 (victimă P.S.).

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 și 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 7 iunie 2005 la 15 noiembrie

2005.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie

2005.

A fost condamnat inculpatul B.L.

la pedeapsa de:

- 6 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13

alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 13 C. pen. (victimă E.R.G.);

- câte 5 ani și 6 luni

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V.M., A.C. și N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 și 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele și au aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2005 la 15 noiembrie

2005.

A fost menținută măsura

obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie

2005.

A fost condamnat inculpatul E.C.I.

la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (4) raportat la

art. 13 alin. (1) și (3), art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen. (victimă E.R.G.);

- câte 2 ani și 9 luni

închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute și pedepsite de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 99 C. pen.

(victime P.V.M., A.C. și N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

S-a dispus confiscarea de la

inculpata E.N. a sumei de 119.000 Euro.

A fost obligat fiecare

dintre inculpați, inculpatul E.C.I. în solidar cu partea responsabilă

civilmente C.M., să plătească statului câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La începutul lunii ianuarie

2004, în timp ce se afla în discoteca F.C., victima minoră N.C.M. a cunoscut-o

pe numita S.S., care a asigurat-o că prin intermediul unei tinere pe nume A.,

identificată ulterior ca fiind inculpata E.N., își poate găsi un loc de muncă

în Olanda, ca barmaniță sau debarasatoare.

Întâlnindu-se cu victima,

inculpata E.N. a convins-o să meargă în Olanda spunându-i că îi va achita

cheltuielile de drum și cele legate de eliberarea pașaportului, cu sume de bani

expediate din Olanda, de către un anume E. (identificat în persoana

inculpatului M.E.).

La data de 6 februarie 2004,

victima a părăsit țara cu destinația Olanda, fiind așteptată în Amsterdam de

inculpatul M.E. Acesta a dus-o pe victimă la apartamentul său situat pe str. Albert

Lutulistraat, apartament în care ulterior au fost aduse și alte tinere.

Prin amenințări, inculpatul

M.E. a determinat-o pe victimă să practice prostituția în folosul său și al

inculpatei E.N. Înțelegerea era ca pentru fiecare oră de sex victima să

încaseze suma de 75 euro, din care urma să îi revină suma de 25 euro. În

realitate, banii au ajuns în totalitate la M.E.

Suma obținută de M.E. și

inculpată de pe urma practicării prostituției de către victima N.C.M., timp de

aproximativ un an de zile, s-a ridicat la cca.200.000 euro.

Victima N.C.M. a revenit în

România în cursul lunii ianuarie 2005, iar la începutul lunii aprilie 2005,

victima (devenită între timp majoră) a purtat discuții telefonice cu M.E. în

vederea reîntoarcerii în Olanda. Numitul M. a asigurat victima că îi va trimite

bani pentru transport prin intermediul unui bărbat numit B. (identificat

ulterior ca fiind inculpatul B.L.).

În jurul datei de 13 aprilie

2005, victima s-a întâlnit cu inculpatul B.L., care i-a adus la cunoștință că

în ziua următoare va pleca spre Olanda împreună cu fratele inculpatei E.N.,

inculpatul minor E.C.I.

La data de 14 aprilie 2005,

inculpatul E.CI. a luat legătura telefonic cu victima și au plecat cu un taxi

spre municipiul Suceava, de unde urmau să părăsească țara cu destinația

Amsterdam. Costul călătoriei a fost suportat de către inculpat, acesta având

asupra sa și pașaportul victimei, pe care aceasta îl înmânase anterior

inculpatului B.

Până să părăsească țara,

inculpatul E.C.I. și victima N.C.M. au fost depistați de către organele de

poliție.

În cursul lunii aprilie

2004, victima P.V.M., l-a cunoscut pe inculpatul B.L., care i-a propus să

meargă în Olanda pentru a practica prostituția în folosul inculpaților M.E. și

E.N, urmând ca sumele obținute să fie împărțite în mod egal cu aceștia.

Inculpatul B.L. i-a dat

victimei P.V.M. suma de 250 euro pentru transport. La Amsterdam victima a fost

așteptată de M.E., care a condus-o la apartamentul său situat pe str. Albert

Lutulistraat, unde se afla și victima N.C.M.

Victima P. a practicat

prostituția timp de 5-6 săptămâni încasând pentru fiecare oră de sex câte 75 de

euro, din care 25 îi reveneau ei, iar restul lui M.E. și inculpatei E.N.,

aceștia obținând în total suma de 3000 de euro.

Victima a revenit în România,

în luna august 2004, și s-a reîntors în Olanda în luna următoare împreună cu

victima A.C. Transportul a fost suportat de inculpatul B.L. cu banii primiți

din Olanda. Anterior plecării cele două au fost cazate la locuința inculpatului

E.C.I., acesta cunoscând faptul că urmau să practice prostituția în Olanda.

Victima P.V.M. a revenit în

țară în luna martie 2005. În urma mai multor discuții telefonice cu M.E., a

plecat din nou spre Amsterdam, la data de 26 mai 2005, contravaloarea

transportului fiind suportată de inculpatul B.L. cu bani primiți din Olanda.

În perioada cât a practicat

prostituția pentru M.E. și inculpata E.N., victima P.V.M. a câștigat suma de

15.000 euro, din care 10.000 euro au revenit inculpaților.

În vara anului 2004, prin

intermediul numitei P.V.M., victima A.C., în vârstă de 19 ani, l-a cunoscut pe

inculpatul B.L., care a convins-o să meargă în Olanda pentru a practica

prostituția în folosul lui M.E. și al inculpatei E. Cheltuielile pentru

obținerea pașaportului, au fost achitate de inculpatul B., cu bani primiți din

Olanda.

Cu o seară înainte de a

pleca spre Amsterdam, victima a fost cazată împreună cu victima P.M., în

locuința inculpatului E.C.I., acesta cunoscând că victimele urmau să practice

prostituția în Olanda.

A doua zi, inculpatul B.L.,

le-a condus pe cele două tinere la sediul SC F.I. SRL Botoșani și le-a îmbarcat

într-un mijloc de transport cu destinația Amsterdam, cheltuielile de transport

urmând a fi suportate la destinație de către M.E.

Victima A.C. a practicat

prostituția în folosul lui M.E. și al inculpatei E., aceștia obținând până în

luna martie 2005 suma de 5000 euro.

La data de 18 martie 2005,

victima a revenit în România, însă a ținut legătura telefonic cu M.E., care

le-a solicitat să revină în Olanda pentru practicarea prostituției.

În jurul datei de 17 mai

2005, inculpatul B.L. a transportat victima din satul Răuseni în municipiul

Botoșani și a condus-o la sediul unei firme de transport persoane, plătindu-i

cheltuielile de transport și înmânându-i suma de 170 euro ca bani de drum.

Victima a fost reținută

pentru cercetări înainte de a se îmbarca.

În luna august 2004, victima

A.O. a luat legătura telefonic cu M.E., care a recrutat-o pentru practicarea

prostituției în Olanda.

La data de 15 septembrie

2004, victima a părăsit țara, fiind așteptată în Amsterdam de către M.E. care a

condus-o la apartamentul său.

Victima a practicat

prostituția în folosul acestuia și al inculpatei E.N., cei doi obținând astfel

suma de 10.000 euro.

În luna ianuarie 2005, prin

intermediul unui tânăr cunoscut sub apelativul J., victima minoră E.R.G. a luat

legătura telefonic cu M.E., care a recrutat-o pentru practicarea prostituției

în Olanda.

Cheltuielile pentru

obținerea pașaportului au fost achitate cu bani trimiși din Olanda, victima

fiind ajutată în acest sens de inculpatul B.

Inculpații B.L. și E.C. au

încercat să o înscrie pe victimă la una din cursele cu destinația Amsterdam ale

SC F.I. SRL Botoșani, având în acest sens asupra lor pașaportul victimei. Cei

doi au fost refuzați de către martorul G.F. administratorul societății,

deoarece acesta îi cunoștea pe părinții victimei și știa că aceasta este

minoră.

În luna februarie 2005,

numitul M.E. a venit în România, iar la data de 25 februarie 2005, a îmbarcat-o

pe victimă într-un mijloc de transport din municipiul Suceava, cu destinația

Olanda. Cei doi au călătorit separat, iar odată ajunși în Amsterdam victima a

fost transportată la domiciliul lui M.E., loc în care se mai aflau numitele A.C.,

P.V. și C.

Victima a practicat

prostituția în folosul lui M.E. și al inculpatei până în luna mai 2005, aceștia

obținând de pe urma ei suma de 10.000 euro.

La sfârșitul lunii martie

2005, victima P.S. a cunoscut-o prin intermediul numitei C.G. pe inculpata E.N.,

care i-a promis ajutor pentru a obține un loc de muncă în Olanda, ca ospătar.

La data de 31 martie 2005,

inculpata i-a facilitat victimei obținerea pașaportului, achitându-i taxele și

i–a precizat că urmează să-l predea unui bărbat, care urmează să o contacteze

și să-i asigure cheltuielile de transport până în Amsterdam. Victima a aflat că

de fapt urma să practice prostituția în folosul inculpatei E.N. și al lui M.E.,

astfel încât a renunțat să mai plece în străinătate.

Împotriva sentinței

pronunțate au declarat apel inculpații E.N., B.L. și E.C.I. invocând motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 24

din 18 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr.

4847/40/2005, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații E.N., B.L.

și E.C.I. împotriva sentinței penale nr. 446 din data de 04 decembrie 2006

pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 4847/40/2005.

S-a desființat în totalitate

sentința mai sus menționată și, în rejudecare:

A fost condamnată inculpata

E.N. la pedepsele:

- 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victimă N.C.M);

- 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victimă E.R.G.).

- câte 3 ani închisoare și 2

ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de proxenetism

prevăzute de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V.M., A.C. și A.O.).

- 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară a interzis drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă P.S.).

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară

interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 07 iunie 2005 la 15 noiembrie

2005.

S-a menținut măsura

obligării de a nu părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie

2005.

A condamnat pe inculpatul B.L.

la pedepsele:

- 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (4) raportat la art. 13 alin. (1) și (3), art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

(victimă E.R.G.).

- câte 3 ani închisoare și 2

ani pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de proxenetism

prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunile de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1)

și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victime P.V., A.C.).

- 5 ani închisoare și 2 ani

pedeapsă complementară interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (victimă N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a), art.

34 și 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele și a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară

interzicere drepturi prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și

64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 08 iunie 2005 la 15 noiembrie

2005.

S-a menținut măsura de a nu

părăsi localitatea dispusă prin încheierea din 15 noiembrie 2005.

A fost condamnat E.C.I., la

pedepsele:

- 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(4) raportat la art. 13 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 alin. (3) C. pen. (victimă ER.G.).

- câte un an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de proxenetism prevăzute de art.

329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de trafic de persoane

prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (victime P.V.M, A.C.).

- 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C.

pen. (victimă N.C.M.).

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o

durată de 4 ani și 6 luni, ce constituie termenul de încercare pentru

inculpatul E.C.I., stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., condamnatul E.C.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte

trimestrial la Serviciul Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A făcut aplicarea art. 359

C. proc. pen. și art. 86

4

C. pen.

S-a dispus confiscarea de la

inculpata E.N. a sumei de 119.000 euro.

A fost obligat fiecare

dintre inculpați, inculpatul E.C.I., în solidar cu partea responsabilă

civilmente C.M., să plătească câte 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

din primă instanță.

Împotriva ambelor hotărâri

au declarat recurs inculpații B.L., E.N. și E.C.I. solicitând casarea acestora

și, în cadrul rejudecării, achitarea, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Au fost invocate cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 4, 10, 14, 17, 18 C. proc. pen.

În motivele scrise și în

susținerile orale, recurenții inculpați, prin apărători, au susținut că

pronunțare unei hotărâri de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt

care se impune a fi remediată în control judiciar.

Inculpatul recurent B.L. a

precizat că hotărârile pronunțate sunt lovite de nulitate absolută în

condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 678 din 20 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului

de persoane, ședințele de judecată au fost publice, contrar dispozițiilor

legale invocate. Pe de altă parte încadrarea juridică este greșită,

încălcându-se dispozițiile art. 250, art. 253 și art. 334 C. pen.

De asemenea, instanța de

apel a omis a se pronunța asupra motivului de apel ce viza schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei E.N. din infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 în

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din aceeași lege, întrucât

inculpata nu a cunoscut vârsta părții vătămate E.R.G.

S-a invocat și faptul că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire a cauzei la

procuror în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare al

instanței, inculpatul B.L., fiind trimis în judecată și pentru infracțiuni în

privința cărora procurorul nu a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale.

În fine, a arătat că în

situația în care se reține vinovăția sa, faptele săvârșite întrunesc elementele

constitutive ale unei singure infracțiuni de trafic de persoane în formă

continuată, în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) neputându-se reține

concursul de infracțiuni.

În subsidiar, toți

inculpații au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor atât în ceea

ce privește cuantumul dar și modalitatea de executare a acestora.

Înalta Curte, examinând

motive de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art.

385

6

alin. (1) și art. 385

7

C. proc. pen., constată că

recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Legea română incriminează în

art. 12 alin. (1) fapta de trafic de persoane constând în „recrutarea,

transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin

amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă

sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei

persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, donarea,

acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul

exploatării acestei persoane.

Fapta este mai gravă,

potrivit art. 13 alin. (1), (2) și (3), dacă recrutarea, transportarea,

transferarea, găzduirea privește o persoană cu vârsta cuprinsă între 15 și 18

ani în scopul exploatării acesteia.

În fine, alin. (2) și (3)

din același articol, prevede două circumstanțe agravante, și anume, dacă fapta

prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit

vârsta de 15 ani și „dacă fapta prevăzută în alin. (1) și (2) sunt săvârșite

prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire,

fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea

acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea,

donarea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea

consimțământului persoanei care are control asupra altei persoane.

Potrivit Legii nr. 678/2001,

răspunderea penală nu poate fi înlăturată chiar dacă există consimțământul

persoanei traficate.

În acest sens, art. 16

prevede că „consimțământul persoanei, victimă a traficului nu înlătură

răspunderea penală a făptuitorului”.

Această dispoziție este

prevăzută și în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea

traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la C.N.U.

împotriva criminalității tansnaționale organizate adoptate de New York în 15

noiembrie 2000.

Consimțământul, în cazul

traficului de persoane, este obținut explicit sau implicit prin amenințare,

violență, fraudă, abuz de autoritate. Aceste modalități au capacitatea

intrinsecă de a vicia consimțământul victimei.

În cauza din probele

administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești

rezultă că inculpata E.N., în perioada 2004 – 2005, a racolat victimei N.C.M.

(minoră) și P.S., E.R.G., A.O., P.V.M. și A.C., le-a înlesnit deplasarea în

Olanda, Amsterdam, unde le-a cazat într-un apartament aparținând inculpatului M.E.,

după care le-a obligat să practice prostituția în folosul său.

În aceeași perioadă,

inculpatul B.L. a racolat victimele A.C. și P.V. înlesnindu-le acestora dar și

minorelor N.C.M. și E.R.G. transportul în Olanda în scopul exploatării de către

inculpații E.N. și M.E. obligându-le la practicarea prostituției.

În cursul anului 2005,

inculpatul minor E.C.I. a înlesnit transportul spre Olanda a minorelor E.R.G.

și N.C.M., cunoscând că acestea urmau să practice prostituția în folosul

inculpaților E.N. și M.E.

Același inculpat a asigurat

cazarea victimelor P.V. și A.C. care au plecat ulterior în Olanda în același

scop.

Suma de 230.000 euro,

obținută de inculpații E.N. și M.E. prin practicarea prostituției de către

părțile vătămate a fost folosită în scopuri personale.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că instanțele de fond și apel au reținut corect starea de

fapt, evidențiindu-se modalitățile diferite de săvârșire a faptelor de către

cei trei inculpați.

Astfel, în cazul victimelor

N.C.M. și P.S., inculpații le-au indus în eroare, promițându-le locuri de muncă

în străinătate, însă acestea au fost obligate, amenințate, să se prostitueze.

Potrivit declarațiile

victimelor, B.C.M. și P.S. inculpata E.N. s-a oferit să le plătească taxele

necesare obținerii pașapoartelor urmând ca la Amsterdam să lucreze ca barman

sau debarasatoare. A doua zi, inculpatul M.E. le-a spus că au fost mințite și

că, în realitate, au fost aduse pentru a practica prostituția prin intermediul

unor firme de escortă.

Declarațiile victimelor se

coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesele verbale de transcriere a

convorbirilor telefonice, procesele verbale de ridicare de bunuri, cele privind

verificarea agendelor telefonice, listingurile de verificare intrări-ieșiri din

țară.

În ceea ce privește minora E.R.G.,

aceasta a cunoscut scopul deplasării sale în străinătate și a acceptat

practicarea prostituției în folosul inculpaților.

Inculpații cunoșteau vârsta

victimei în condițiile în care inculpatul B.L., cu banii proveniți de la M.E.

și E.N., i-a înlesnit eliberarea pașaportului de către S.E.I.P. Botoșani.

În zilele următoare,

inculpatul B.L. și inculpatul minor E.C.I. s-au deplasat la sediul SC F.I. SRL

Botoșani, cu pașaportul victimei pentru a o înscrie la una din cursele care se

efectuau spre Amsterdam.

Victima a fost cazată

într-un apartament, împreună cu celelalte părți vătămate, fiind instruite și

supravegheate de inculpata E.N.

În fine, părțile vătămate P.N.,

A.C. și A.O. au cunoscut scopul deplasării și au acceptat ca din practicarea

prostituției să primească o parte din banii câștigați.

În atare condiții, Înalta

Curte apreciază că probele administrate dovedesc, fără putință de tăgadă,

vinovăția inculpaților în raport cu faptele deduse judecății.

Nu pot fi primite nici

celelalte critici invocate de recurenții inculpați.

Cât privește reținerea

concursului de infracțiuni sau infracțiunea continuată se impune a se avea în

vedere elementele care diferențiază cele două cauze de agravare a pedepsei.

Astfel, concursul de

infracțiuni reprezintă situația în care o persoană săvârșește două sau mai

multe infracțiuni prin acțiuni (inacțiuni) separate sau prin aceeași acțiune

(inacțiune) înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Infracțiunea continuată

presupune întrunirea cumulativă a elementelor componente caracterizate, sub

aspectul structurii juridico-penală printr-o triplă unitate: unitate de subiect

activ, unitate de rezoluție și unitate de conținut.

Prin urmare, principalul

criteriu de delimitare a infracțiunii continuate de concursul de infracțiuni

este unitatea de rezoluție, aceasta însă nu se prezumă ci trebuie dovedită.

Prin urmare, regula o constituie pluralitatea de infracțiuni, unitatea legală

fiind excepția.

Fiind un element de ordin

subiectiv, rezoluția infracțională nu poate fi percepută și evaluată decât pe

baza circumstanțelor ce caracterizează acțiunile în care ea s-a concretizat.

În speță, nu se poate reține

existența unei rezoluții infracționale unice, inculpații acționând la diferite

intervale de timp în raport de împrejurările care permiteau recrutarea

victimelor și transportarea acestora în străinătate, în scopul practicării

prostituției.

Existența unor rezoluții

infracționale distincte este evidențiată și prin aceea că în activitatea

infracțională, inculpații au atras o victimă minoră, alteori au indus în eroare

părțile vătămate majore, iar în alte situații le-a comunicat victimelor scopul,

acestea fiind de acord să practice prostituția.

Nici critica privind

nulitatea hotărârilor prin încălcarea dispozițiilor art. 24 nu este fondată.

Potrivit textului invocat,

ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane

prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt

publice.

Legea procesual penală

sancționează, însă, cu nulitate absolută doar încălcarea dispozițiilor relativ

la publicitatea ședinței de judecată, astfel cum rezultă din prevederile art.

197 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, eventuala nulitate

care se poate reține în cauză ar putea fi nulitatea relativă în condițiile

prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen. Pentru a produce consecințe este

obligatorie a fi dovedită vătămarea produsă părții care era minoră, vătămare

care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cum inculpatul B.L. nu a

dovedit această vătămare, critica sa este neîntemeiată.

În fine, Înalta Curte

constată că au fost respectate de către organele de urmărire penală și

dispozițiile art. 235 C. proc. pen., respectiv art. 250 și următoarele C. proc.

pen.

Astfel, prin rezoluția din 5

mai 2005, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul B.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori și trafic de persoane prevăzută

de art. 12 alin. (1) și (2) și art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr.

678/2001, constând în aceea că, în perioada 2003 – 2005, a racolat victimele

înleslindu-le transportul în Olanda, unde au fost exploatate prin obligarea la

practicarea prostituției de către inculpații M.E. și E.N.

Ulterior, prin ordonanța din

7 iunie 2005, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru

aceleași fapte, păstrându-se aceeași încadrare juridică, iar prin încheierea

din 8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 4059/2005,

s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.L.

După terminarea urmăririi

penale, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului, în

prezența apărătorului său, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

12 alin. (1) și (2) lit. a) și art. 13 alin. (2) și (4) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

În atare situație, nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., cererea

de restituire a cauzei la parchet este neîntemeiată.

De asemenea, instanța de

apel a procedat la analizarea încadrării juridice a faptelor, evidențiind

pentru fiecare infracțiune, elementele ce obligă la reținerea diferențiată a

textelor care incriminează faptele.

Nici critica inculpaților

relativ la individualizarea judiciară a pedepselor nu este fondată.

Sub acest aspect, Înalta

Curte reține că traficul de ființe umane, aceasta fiind o formă extremă de

încălcare a drepturilor omului, având un caracter organizat și transnațional, reprezintă

o amenințare la adresa siguranței naționale a fiecărui stat, a securității

publice, fiind lezate valori sociale colective sau publice.

Cu privire la

individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că instanțele au

aplicat pedepse de natură a satisface exigențele prevăzute de art. 52 C. pen.

Față de considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații B.L., E.N. și E.C.I.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.L., E.N. și E.C.I. împotriva deciziei

penale nr. 24 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția minori și

familie.

Obligă recurenții inculpați

E.N. și E.C.I. la plata sumelor de câte 510 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 160 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu pentru cele șase părți vătămate, precum și

sumele de câte 150 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu pentru aceștia, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat B.L.

la plata sumei de 360 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 160 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu

pentru cele șase părți vătămate, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2008.