ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor penale de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 337/2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția

penală în Dosar nr. 14/107/2005 au fost condamnați inculpații:

- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art.

74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen.;

- 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.C.G. în

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 17 octombrie 2005

la 01 iunie 2006.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.,

pe durata executării pedepsei principale.

- 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 C. pen.

- 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art.

35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa

cea mai grea de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 17 octombrie 2005 la 01

iunie 2006.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 71 C. proc. pen., raportat la art.

346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați în

solidar inculpații P.C.G. și M.M. la plata sumei de 5000 RON din care suma de

2500 RON daune materiale și 2500 RON daune morale în favoarea fiecăreia din

următoarele persoane vătămate: M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M.

În baza art. 6 din Legea nr. 26/1996 s-a

dispus comunicarea hotărârii O.R.C. după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat

fiecare inculpat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut, din analiza probelor, următoarele:

SC C.S. SRL a fost înființată în anul 1998,

având ca unic asociat și administrator pe inculpatul P.C.G., societatea având

sediul în satul Vințu de Jos, județul Alba. Principalul obiect de activitate al

acestei societăți este comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu

vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun.

În anul 2004, la sediul mai sus-menționat,

inculpatul P.C.G. a deschis un club de noapte cu program de streaptease unde a

fost angajat și inculpatul M.M. (prieten cu inculpatul P.C.G.), în calitate de

barman, acest inculpat lucrând și anterior în cursul anului 2003 la societatea

inculpatului P.

În perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005

inculpatul P.C.G. a recrutat un număr de 17 persoane de sex feminin (M.I.L., F.G.E.,

H.B.E., H.E.C., B.Ș.M., S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E., B.T., V.T., B.C.I.,

F.A., B.A.M., T.D.L., V.A.M.), care au fost găzduite ori primite în incinta

clubului.

Acolo, 13 dintre fetele mai sus-menționate, și

anume M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M., S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E.,

B.T., V.T., B.C.I., în diferite intervale de timp, în perioada mai

sus-menționată, au fost exploatate de cei doi inculpați, unele fiind obligate

și la practicarea prostituției.

Dintre cele 13 persoane menționate, primele

cinci erau minore la data săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați, acest

aspect fiind cunoscut de aceștia fie și numai datorită faptului că acestora li

se luau buletinele sau certificatele de naștere la momentul venirii la club.

Chiar inculpații au recunoscut în declarațiile lor că știau că unele dintre

fete erau minore.

Perioadele în care cele 13 fete au fost

traficate sunt următoarele: M.I.L., 31 decembrie 2004 - 05 aprilie 2005; F.G.E.,

ianuarie 2005 - 05 aprilie 2005; H.B.E. 26 decembrie 2004 - 05 aprilie 2005; H.E.C.,

iulie - septembrie 2005, B.Ș.M. iulie 2005; S.R.A. iulie – august 2005, L.A.M.,

august – septembrie 2005, R.D.V. iunie – iulie 2005; S.L. noiembrie 2004 –

ianuarie 2005; G.L.E. decembrie 2004 – ianuarie 2005, B.T. iulie 2005, V.T. septembrie

– octombrie 2005; B.C.I. o săptămână în iarna 2004-2005.

La mansarda clubului au fost amenajate trei

camere de locuit și o baie, dar care nu aveau ferestre, singura sursă de lumină

și aerisire fiind o fereastră situată la capătul holului ce asigura accesul în

camere, dar care fereastră nu se putea decât întredeschide. Din acel hol se

cobora pe o scară în clubul de noapte, iar afară se putea ieși printr-o ușă

care dădea în curtea din spate, unde se afla un câine de talie mare al

inculpatului. În două din aceste camere au fost cazate fetele ce au fost

exploatate de cei doi inculpați, iar în treia cameră aceleași fete erau puse să

întrețină relații sexuale cu clienții.

Pentru a fi convinse să lucreze la club, celor

13 fete li se promitea că vor fi angajate ca și dansatoare cu contract de muncă

pe un salariu fix – de regulă minimul pe economie, la care se adăuga un

comision rezultat din vânzarea băuturilor către clienți. Tot în vederea

inducerii în eroare, unora dintre fete li s-au dat să semneze contracte de

muncă, ce nu erau însă înregistrate la I.T.M. Alba, inculpatul P.C.G., în

calitate de administrator al SC C.S. SRL, neavând nici o intenție în acest

sens, iar unele contracte nici măcar nu erau semnate de angajator.

În continuare, fetele erau puse de cei doi

inculpați să danseze pe scena clubului (cu program de la ora 22,00 la ora

4,00), să stea de vorbă cu clienții pentru ca aceștia să comande băuturi de la

bar la prețuri exorbitante și să întrețină relații sexuale cu clienții în una

din cele trei camere situate la mansarda clubului. Atunci când unul dintre

clienți dorea să întrețină relații intime cu o fată, acesta achita

contravaloarea serviciilor sexuale prin disimularea cumpărării unei sticle de

șampanie la barul clubului (la început costul era de 1.000.000 ROL, apoi acest

tarif a crescut).

Inculpatul M.M. era cel care colecta banii de

la clienții care întrețineau relații sexuale cu fetele. Tot acest inculpat le

supraveghea pe fete, ținea evidența clienților și a consumației făcute de

clienți cu fetele, iar în mai multe rânduri le încuia în camere pentru a nu

putea pleca.

În timpul zilei, fetele erau închise la

mansarda localului, de unde li se dădea voie să coboare doar seara când serveau

masa, după care începeau programul la club.

Inculpații nu le remiteau fetelor sumele de

bani promise, iar consumația făcută de fete la club trebuia achitată la

prețurile mari practicate de local, astfel încât acestea se găseau în situația

de a fi îndatorate către societatea inculpatului P.C.G., astfel că li se cerea

să întrețină relații sexuale cu clienții numai așa putând să achite mâncarea și

băutura ce o consumau. Mai mult, inculpații le percheziționau pe fete, iar când

găseau bani asupra lor, îi confiscau.

Întrucât știau că fetele, nemulțumite de

tratamentul la care erau supuse și doreau să părăsească clubul, inculpații le

supravegheau îndeaproape după ce, în prealabil, le luaseră actele de

identitate, le agresau atât pe ele cât și pe alți angajați urmărind inducerea

unei stări de teroare și le închideau în camerele de la mansardă fără a le da

apă sau mâncare. Inițial, fetelor li se dădeau trei mese pe zi, însă ulterior,

li se dădea doar o masă seara, înainte de program.

Pentru a scăpa din mâinile inculpaților, în a

doua jumătate a lunii septembrie 2006, martorele L.A.M. și H.E.C. au apelat la

martora F.D. (mama martorei L.A.M.), care a venit la Vințu de Jos și le-a luat pe cele două cu un taxi, însă au fost urmărite inițial de

inculpatul M.M., însoțit de martorul B.I.M., inculpatul agresând-o fizic pe

martora H.E.C. După aceea, martorele au plecat cu taxiul către Alba Iulia, însă

în urmărirea lor a plecat și inculpatul P.C.G., cele trei martore scăpând cu

ajutorul taximetristului T.G. care a refuzat să oprească și care a anunțat

dispeceratul despre incident, inculpații renunțând la urmărirea fetelor abia

când au văzut că taxiul oprește la sediul I.P.J. Alba.

Martora M.I.L. a încercat să plece și ea la un

moment dat împreună cu martorele F.G.E. și H.B.E. cu un taxi, însă au fost

prinse de inculpatul P.C.G. care le-a bătut și le-a sechestrat în camerele de

la mansardă, ulterior, martorele M.I.L. și H.B.E. reușind să scape cu ajutorul

numiților L., S.M. și a încă unui bărbat, pe nume L.

Tot pentru a scăpa, martora B.T. a apelat la

martorul A.C. care a venit și a luat-o cu mașina din localitatea Vințu de Jos,

martora cerându-i acestuia expres să o ia din altă parte decât de la club,

tocmai pentru a nu fi văzută de cei doi inculpați când pleacă.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului P.C. s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, dispozițiile părții generale a C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 678/2001 modificată pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și, respectiv, trafic de

minori, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana

inculpatului care, pe de o parte, a avut o atitudine nesinceră și a încercat

(iar în unele cazuri a și reușit) să influențeze martorii din acest dosar, atât

direct cât și indirect dar care, pe de altă parte, nu este cunoscut cu

antecedente penale, astfel încât instanța (apreciind că cel în cauză a avut un

comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii) a reținut în favoarea acestuia

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia

i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru prima

infracțiune reținută în sarcina inculpatului și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen. pentru cea de-a doua infracțiune, urmând să coboare pedepsele sub minimele

speciale prevăzute de Legea nr. 678/2001 modificată, ținând cont și de

dispozițiile art. 80 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate

inculpatului M.M., instanța a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, dispozițiile părții

generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 678/2001

modificată, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și,

respectiv, trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al faptelor

comise, persoana inculpatului care, pe de o parte, nu a recunoscut săvârșirea

faptelor, dar care, pe de altă parte, nu este cunoscut cu antecedente penale,

fiind și la o vârstă relativ înaintată, astfel încât instanța apreciază că a

avut un comportament bun anterior săvârșirii faptei, urmând să rețină în

favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C.

pen., căreia i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru

prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului și art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen. pentru cea de-a doua infracțiune și să coboare pedepsele sub minimele

speciale prevăzute de Legea nr. 678/2001 modificată, urmând a se ține cont și

de dispozițiile art. 80 C. pen.

Instanța a mai reținut, totodată, că

inculpatul M.M. și-a desfășurat întreaga activitate infracțională sub

îndrumarea și controlul inculpatului P.C.G. care a avut rolul principal în

inițierea și desfășurarea traficului de persoane, astfel încât s-a impus

aplicarea unor pedepse în cuantum mai coborât față de inculpatul M.M. decât

față de inculpatul P.C.G., luând în considerare tocmai contribuția efectivă la

săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Instanța a mai reținut că în prezenta cauză, cinci

dintre persoanele vătămate sunt minore, și anume, M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C.

și B.Ș.M., iar acestea nu au participat în proces ca părți vătămate și nu s-au

constituit părți civile, fiind audiate în calitate de martore, conform art. 82 C.

pen.

În consecință, au devenit incidente

dispozițiile art. 17 C. proc. pen., în conformitate cu care instanța este

obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor

morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

La evaluarea daunelor materiale, instanța a

avut în vedere câștigul ce s-ar fi cuvenit persoanelor vătămate în ipoteza în

care cei doi inculpați nu le-ar fi privat de sumele de bani promise în schimbul

serviciilor prestate, iar în privința daunelor morale, instanța a avut în

vedere condițiile improprii în care au fost ținute, stresul continuu la care

erau supuse, starea de aservire, violențele fizice și verbale cărora le-au

căzut victimă.

Împotriva sentinței penale nr. 337/2007 a

Tribunalului Alba au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Alba și inculpații, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin apelul formulat, Parchetul a adus

hotărârii atacate următoarele critici:

Sub aspectul legalității hotărârii:

aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., atunci când a aplicat pedeapsa

accesorie a interzicerii doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C.

pen.

La data săvârșirii infracțiunilor, prevederile

art. 71 alin. (1), (2) C. pen. impuneau înlăturarea tuturor drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen. și abia prin Legea nr. 278/2006, s-a modificat

conținutul acestor pedepse în sensul interzicerii de drept doar a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

despăgubiri civile din oficiu în favoarea minorelor M.I., F.G.E., H.B.E., H.E. și

B.Ș.M., este greșit. Corect era a se face trimitere la prevederile art. 348 C.

proc. pen. în loc de cele ale art. 346 C. proc. pen., întrucât primele au

caracter special în raport cu cele din urmă.

Sub aspectul temeiniciei hotărârii:

nejustificat de mici în raport de limitele de pedeapsă, pericolul social

ridicat al faptelor, caracterul lor continuat, împrejurările și modalitățile de

săvârșire a infracțiunilor de către inculpați, conduita procesuală, numărul și

calitatea victimelor.

Nu există temeiuri pentru ca instanța de fond

să rețină în beneficiul inculpaților circumstanțe atenuante.

au fost obligați sunt prea mici în raport cu durata procesului, complexitatea

cauzei și numeroasele acte procesuale și procedurale îndeplinite.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 379

pct. 2 C. proc. pen.

Prin apelul său, inculpatul P.C.G. a

solicitat, în principal:

- desființarea sentinței penale și trimiterea

cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar,

În subsidiar, desființarea sentinței atacate

și în rejudecare:

- să se pronunțe o hotărâre de achitare,

privind pe inculpatul P.C.G. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcină;

- să fie înlăturate daunele morale și

materiale acordate din oficiu de către instanță, părților vătămate M.I.L., F.G.E.,

H.B.E., H.E.C. și B.Ș., conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen.;

- să fie înlăturată pedeapsa accesorie a

interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen.

Distinct de aceasta, în situația pronunțării

unei hotărâri de condamnare a inculpatului să fie avute în vedere la

individualizarea pedepsei, dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind că

scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea

acesteia în regim de detenție. Totodată, s-a solicitat a se reține în favoarea

apelantului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 lit. a) C.

pen., raportat la art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința pronunțării unei

hotărâri de condamnare orientată sub minimul special legal.

Ca atare, a solicitat a se dispune

individualizarea modului de executare a pedepsei prin suspendarea executării ei

sub supraveghere.

În dezvoltarea motivelor de apel, completate

cu notele de ședință din 02 iunie 2008 se arată cu privire la primul motiv de

apel:

În faza de urmărire penală majoritatea

declarațiilor martorilor au fost administrate în cauză de către lucrătorii

B.C.C.O. - Alba Iulia și însușite de procurorul care a instrumentat cauza.

Activitatea funcționarilor de poliție este

reglementată de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea poliției române și Legea nr. 364/2002

privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

Pentru aplicarea acestor acte normative este

necesară emiterea unor ordine de către M.I., care dacă u erau clasificate,

trebuiau publicate în M. Of., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

În cadrul dispozițiilor administrative de

numire în funcțiile de poliție judiciară a organelor de cercetară penală ale

poliției judiciare, sunt trecute la rubrica temeiul legal al numirii ordinului nr.

484/2005 sau nr. 1504/2006 ale M.A.I.

Cum aceste ordine nu au fost publicate în M.

Of., deși nu erau clasificate, urmează ca toate actele de urmărire penală

efectuate de lucrătorii B.C.C.O. – Alba Iulia sunt lovite de nulitate absolută,

soluția care s-ar impune fiind aceea de trimitere a dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale de către organele competente, conform art. 380

raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la cel de al doilea motiv de apel:

Probele administrate în faza de judecată nu

dovedesc faptul că inculpatul P.C. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina

sa.

Instanța de fond în mod nelegal a înlăturat

toate probele admise în apărare, cu toate că acestea infirmau acuzațiile și

dovedeau că trimiterea în judecată a avut loc pe baza unor probe obținute prin

constrângere și șantaj de către organele de urmărire penală.

Astfel, s-a dovedit în cursul judecății că

lucrătorii de poliție determinau martorii prin amenințare să fie de acord cu

cele consemnate în declarații, iar în alte cazuri au fost falsificate

semnăturile martorilor.

În acest sens, sunt menționate declarațiile a

28 de martori audiați în cauză, concluzia apelantului fiind că instanța de fond

nu le-a reținut în apărare, reținându-se că unii martori și-au schimbat

declarațiile în urma influențelor exercitate de tatăl inculpatului.

Neexaminarea declarațiilor inculpaților și a

tuturor probelor administrate, semnifică faptul că instanța de fond nu a

rezolvat fondul cauzei.

Criticate sunt și aprecierile din

considerente, cu privire la proveniența sumei de 800.000.000 lei care,

neargumentat se susține că ar proveni din traficul de persoane.

O altă critică adusă hotărârii este

referitoare la acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 RON din oficiu

părților vătămate, în condițiile în care acestea nu s-au constituit părți

civile și au participat în proces în calitate de martori.

În acest sens, se arată că, atâta timp cât în

dosar nu au existat părți vătămate, art. 17 C. proc. pen. nu-și găsește

aplicabilitatea.

Cu privire la greșita individualizare de către

instanța de fond a aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a

vota, se arată că aceasta contravine art. 3 din protocolul 1 al C.E.D.O.,

întrucât indiferente de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a

atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor

cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul

pedepsei, acela de a preveni săvârșirii de noi infracțiuni.

În final, sub aspectul aplicării criteriilor

de individualizare a pedepsei a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond

nu a reținut și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și

nu a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare, cu privire

la persoana inculpatului.

Prin apelul său, inculpatul M.M. a solicitat,

în baza art. 379 C. proc. pen.:

1) În principal, desființarea sentinței

atacate și pronunțarea în rejudecare a unei soluții de achitare întemeiată pe

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

sau în situația în care se apreciază că faptele există, întemeiată pe

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

2) În subsidiar, desființarea sentinței

atacate, reducerea cuantumului pedepsei dispuse de instanța de fond și

aplicarea, în urma unei noi individualizări a pedepsei, a prevederilor art. 81 C.

pen., privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.

3) Înlăturarea obligației de plată a daunelor

morale.

În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că

faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

pentru care a fost condamnat.

Instanța de fond a întemeiat soluția de condamnare

a inculpatului prin reiterarea probațiunii administrate în faza de urmărire

penală, fără a lua în considerare depozițiile martorilor audiați cu prilejul

cercetării judecătorești.

Astfel, nu s-a făcut dovada celor susținute de

instanța de fond cu privire la colectarea de către inculpat a banilor obținuți

din prostituție, supravegherea și agresarea victimelor, evidența cheltuielilor

și a consumației făcute de acestea.

Mai mult din probațiunea administrată, rezultă

că o parte din cele 13 victime pretins exploatate nici nu au lucrat în club în

perioada în care inculpatul M.M. a fost angajat în calitate de barman.

În ceea ce privește cel de al treilea motiv de

apel se arată că obligarea inculpatului la plata daunelor morale față de

persoane care nu au fost victime ale traficului de persoane și care nu au avut

pretenții în acest sens, este nelegală.

Examinând actele și lucrările dosarului prin

prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește apelul inculpatului P.C.G.:

1) Apelantul a invocat excepția nulității

absolute a urmăririi penale având ca și temei nelegala sesizare a instanței

conform art. 332 raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat în esență că toate probele

administrate de ofițerii de poliție judiciară în cursul urmăririi penale, sunt

lovite de nulitate absolută, întrucât acești ofițeri nu au fost numiți legal,

Ordinul nr. 1504/2006 al M.I.R.A., privind desemnarea polițiștilor ca organe de

cercetare ale poliției judiciare, promovarea și eliberarea polițiștilor în

structurile de poliție judiciară și încetarea acestor calități nefiind publicat

în M. Of. așa cum art. 10, art. 11 din Legea nr. 24/2000 prevede.

Curtea remarcă sub un prim aspect că nulitatea

invocată este circumscrisă dispozițiilor art. 197 alin. (2) vizând competența

organelor de urmărire penală.

Ca regulă generală nulitatea absolută poate fi

invocată în orice stadiu al procesului. Oricând se descoperă nulitatea absolută

trebuie să se acționeze pentru anularea actului efectuat cu încălcarea

esențială a legii. Cu toate acestea, legiuitorul a înțeles să facă derogări de

la această trăsătură a nulității absolute, prevăzându-le în mod expres.

O astfel de derogare este prevăzută de art. 332

alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia nulitatea actelor de cercetare penală

efectuate de un organ de cercetare necompetent, deși absolută, nu poate fi

invocată decât cel mai târziu în cursul cercetării judecătorești la prima

instanță.

Cum în speță, nulitatea actelor de cercetare

efectuate de organele poliției judiciare a fost invocată de către inculpat doar

prin motivele de apel depuse, excepția formulată urmează a fi respinsă pentru

considerentele de mai sus.

2) Criticile inculpatului cu privire la

reținerea situației de fapt și vinovăția sa sunt neîntemeiate.

Probele administrate în cauză relevă cu

certitudine faptul că în perioada decembrie 2004 – octombrie 2005, odată cu

deschiderea clubului de noapte aparținând SC C.S. SRL inculpatul P.G. a

acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale în vederea recrutării și

cazării mai multor persoane în scopul exploatării lor prin practicarea

prostituției și executarea unei munci în mod forțat.

Din analiza probelor administrate Curtea a

reținut că există dovezi certe ale săvârșirii faptelor de către cei doi

inculpați, prezumția de nevinovăție fiind astfel răsturnată.

În ceea ce privește critica apelantului P. privitoare

la aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 C. pen. raportat la art. 64

lit. a) teza I C. pen. Curtea a constatat că aceasta este nefondată. Raportat

la natura și gravitatea faptelor comise ce reprezintă cea mai gravă formă de

parazitism social, o atare interdicție nu încalcă art. 3 din Protocolul nr. 1

al C.E.D.O.

Nefondate sunt și criticile referitoare la

individualizarea judiciară a pedepselor și modalitatea de executare a acestora.

În cauză, raportat la gravitatea deosebită a

faptelor și conduita inculpatului de-a lungul procesului se impunea aplicarea

unor pedepse în cuantum majorat.

Criticile inculpatului apelant sunt întemeiate

în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.

Potrivit art. 17 C. proc. pen. „Acțiunea

civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o

persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu

restrânsă. În acest scop, organul de urmărire penală sau instanța de judecată

va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul său legal, ori, după caz,

persoanei care îi încuviințează actele, să prezinte situația cu privire la

întinderea pagubei materiale și a daunelor morale, precum și date cu privire la

faptele prin care acestea au fost pricinuite. Instanța este obligată să se

pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă

persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

În aplicarea art. 17 alin. (3) C. proc. pen.

este necesar ca victimele infracțiunilor să participe în proces în calitate de

părți vătămate, conform art. 24 alin. (1) C. proc. pen.

Or, în speță, cele cinci victime minore au

participat în proces în calitate de martori, calitate incompatibilă cu cea de

parte vătămată, conform art. 82 C. proc. pen.

Separat de aceasta, instanța a acordat

despăgubiri unor persoane care au învederat expres că nu le solicită, încălcând

astfel principiul disponibilității.

Pentru aceste considerente, apelul

inculpatului P.C. a fost admis doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei

cu consecința înlăturării obligației de plată a despăgubirilor civile stabilite

în favoarea persoanelor vătămate.

Referitor la apelul inculpatului M.M., probele

administrate în cauză au relevat faptul că rolul său a fost de supraveghere a

fetelor și încasare a banilor plătiți de clienți pentru prestațiile sexuale.

S-a reținut că inculpatul a săvârșit faptele

reținute în sarcina sa, iar criticile privind individualizarea pedepsei și

modul de executare sunt neîntemeiate raportat la gravitatea faptelor și

conduita sa procesuală.

Sub aspectul laturii civile, pentru

considerente reținute și în privința apelului inculpatului P., Curtea a admis

ca fondate criticile inculpatului apelant M.M.

Cât privește apelul Parchetului, Curtea a

reținut temeinicia acestuia sub aspectul individualizării pedepsei.

Sub un prim aspect, Curtea a apreciat că

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) este

justificată, însă dat fiind caracterul continuat al faptelor nu se impune în

condițiile art. 80 C. pen. reducerea pedepsei sub minimul special.

Critica privitoare la cuantumul cheltuielilor

judiciare avansate de stat este neîntemeiată, în cauză nefăcându-se dovada unei

greșite aprecieri a cuantumului acestora de către instanța de fond.

Având în vedere modificările legislative

operate prin Legea nr. 278/2006, pentru acuratețe juridică, Curtea a reținut

aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. în privința pedepsei accesorii.

Ultimul aspect critic privitor la temeiul

juridic al obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile este lipsit de

interes ca urmare a înlăturării obligației stabilite în sarcina inculpaților

apelanți.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 30/ A din 30

octombrie 2008, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații P.C.G.

și M.M. împotriva sentinței penale nr. 337 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Alba, secția penală și, în consecință:

A desființat sentința penală atacată numai sub

aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților P.C.G. și M.M., a

neindicării temeiului juridic al aplicării pedepselor complementare și a

neaplicării prevederilor art. 13 C. pen. în ce privește conținutul pedepselor

accesorii aplicate inculpaților, a aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul M.M. și a obligării

inculpaților la plata daunelor materiale și morale către persoanele vătămate

și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite:

A descontopit pedepsele aplicate inculpaților

P.C.G. și M.M. în pedepsele principale;

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), 76 alin. (1) lit. b), art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat

inculpatului P.C.G. pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (1) lit. a), 76 alin.

(1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., art. 64 lit. a), b), c) C.

pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat

inculpatului P.C.G. pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele principale și pedepsele

complementare aplicate inculpatului P.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pedeapsă ce o va executa în final inculpatul.

A privat pe inculpatul P.G. de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile și pe

durata prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. b), art. 80 C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și

art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa

de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele principale și pedepsele

complementare aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pedeapsă ce o va executa, în final, inculpatul.

A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii

prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul M.M.

A privat pe inculpatul M.M. de exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A înlăturat obligarea inculpaților P.C.G. și M.M.

de a plăti în solidar sumele de câte 5.000 lei reprezentând 2.500 lei daune

materiale și 2.500 lei daune morale pentru fiecare din părțile vătămate M.I.L.,

F.G.E., H.B.E., H.E.C. și B.Ș.M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.

raportat la art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților P.C.G. și

M.M. durata arestării preventive de la 17 octombrie 2005 la 1 iunie 2006.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut

măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații P. și

M.M. prin încheierea de ședință de la termenul din 14 aprilie 2008.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul apărătorului din oficiu pentru H.E.C.,

în sumă de 150 lei, s-a avansat din fondurile M.J.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au

formulat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T. și inculpații P.C.G. și M.M.

Prin motivele de recurs Parchetul a criticat

hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor

aplicate celor doi inculpați, susținând că în raport de gravitatea faptelor

săvârșite, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpaților.

Parchetul a solicitat majorarea pedepselor

aplicate inculpaților, iar în drept motivul de recurs a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de

apel și cu privire la greșita înlăturare a dispoziției din sentință a obligării

inculpaților la plata daunelor materiale și morale către părțile vătămate

minore.

La termenul de judecată la care au avut loc

dezbaterile asupra fondului recursurilor, reprezentantul Parchetului a declarat

că nu mai susține acest motiv de recurs.

Inculpatul P.C.G. a criticat hotărârile

pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele

aspecte:

reiterat motivul de apel referitor la nulitatea probelor administrate de

lucrătorii B.C.C.O. - Alba Iulia, lucrători care nu făceau parte din cadrul

poliției judiciare, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 360/2002, privind

Statutul Polițistului, Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea

poliției române și Legii nr. 364/2002, privind organizarea și funcționarea

poliției judiciare și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art.

332 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că în cauză este operantă nulitatea

absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În drept, acest motiv de recurs se încadrează

în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 2 C. proc. pen.

motivată, nu a făcut referire la probele invocate de inculpat, nu a analizat

probele administrate, mărginindu-se să redea în decizie evoluția judecății.

În drept, inculpatul și-a întemeiat acest

motiv de recurs pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.,

referitor la situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea

apelului.

cererii formulate de inculpat privind efectuarea unei adrese către Autoritatea

Vamală care să comunice dacă martora B.C. a părăsit teritoriul României,

întrucât în încheierea din 23 iunie 2008 s-a consemnat că acesta este plecată

din țară.

De asemenea, inculpatul a invocat că în mod

corespunzător, instanța de apel a dispus audierea martorei B.C. care nu avea

nici o legătură cu cauza, nefiind audiată în faza urmăririi penale și nici în

faza cercetării judecătorești.

Se susține că se impunea audierea numitului F.

la care martora a făcut referire în declarația sa, probă care a fost respinsă

de instanță.

În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., solicitând casarea cu trimitere

spre rejudecare.

În subsidiar, inculpatul a solicitat:

demonstreze vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost cercetat și condamnat.

Astfel, se susține că instanța fondului a

înlăturat din ansamblul probator probele în apărarea inculpatului cu motivarea

că martorii ar fi fost influențați de tatăl acestuia, fără existența unei probe

certe în acest sens.

Întrucât vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită, martorii audiați în faza cercetării judecătorești declarând în sensul

nevinovăției inculpatului, s-a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei

grave erori de fapt.

5.Într-un ultim motiv de recurs, susținut în

subsidiar, inculpatul P.C.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub

aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, fără respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen.

Se susține că instanța de apel nu a motivat

înlăturarea circumstanței prevăzută de art. 74 lit. c) încălcând în acest mod art.

79 C. pen.

În consecință, cu privire la acest motiv de

recurs, se solicită redozarea pedepselor și aplicarea unei pedepse cu

închisoare a căror executare să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile art.

86

1

C. pen.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepselor

aplicate.

Inculpatul M.M. a criticat hotărârile

pronunțate sub aspectul greșitei condamnări, solicitând cu prilejul dezbaterii

recursului, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Se susține de către inculpat că faptele

reținute în sarcina sa nu există, întrucât nu a efectuat nici una din acțiunile

prevăzute de art. 12 sau art. 13 din Legea nr. 678/2002, acuzațiile care i-au

fost aduse nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

Dacă s-ar reține că faptele există, inculpatul

a susținut că în ceea ce-l privește nu se regăsesc „elementele obiective ale

infracțiunii” prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și,

respectiv, art. 13 din aceeași lege.

În drept, a fost motivat cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul M.M. a solicitat

reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei

rezultante.

În drept, acest motiv de recurs a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub

motivele invocate de Parchet cât și de inculpați, cât și prin prisma cazurilor

de casare menționate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt

fondate, pentru considerentele care vor urma.

Astfel:

nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de lucrătorii

B.C.C.O. Alba Iulia, în Dosarul nr. 129/P/D/2005, pe considerentul că Ordinele

Ministrului de Interne nu au fost publicate în M. Of. al României, conform

Legii nr. 24/2000.

În art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr.

24/2000, sunt menționate actele care nu sunt supuse publicării în M. Of.,

făcându-se referire expresă și la „actele normative clasificate, potrivit

legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative

autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”.

Ori, în primul rând, potrivit legii

contenciosului administrativ, Ordinul M.A.I. de numire în cadrul Poliției

Judiciare este un act administrativ individual care, spre deosebire de cel

normativ, pentru a cărui valabilitate trebuie publicat în M. Of., își produce

efectul juridic din momentul comunicării persoanei fizice prevăzute în act,

față de care își produce efecte juridice.

În al doilea rând, lucrătorii de poliție judiciară

din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia au fost desemnați, prin ordin al M.I.R.A. nr. 1504/2004

în mod individual, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, ordine comunicate cu „secret de serviciu,

și care, după cum s-a menționat, potrivit art. 10 alin. (1)

1

lit. b)

din Legea nr. 24/2000, nu sunt supuse publicării.

Chiar dacă susținerea inculpatului P.C.G. ar

fi fost corectă, actele întocmite în cauză de organele de urmărire penală nu

sunt lovite de nulitate absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. pen., nu

sunt aplicabile dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu s-au

invocat încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la competența după

materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența

învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, ci a

fost invocată situația reglementată de art. 332 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, când se

constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă

judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent,

instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează

conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea

are loc după începerea dezbaterilor.

Din examinarea dispozițiilor legale invocate

rezultă că în ipoteza în care s-a constatat că actele de cercetare au fost

efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când

această constatare are loc după începerea dezbaterilor.

Ori, în cauză, a invocat presupusa încălcare a

dispozițiilor legale citate abia cu prilejul declarării apelului, deci după

terminarea cercetării judecătorești, aspect care are drept consecință

respingerea excepției.

de inculpații P.C.G. și M.M. privind greșita lor condamnare:

Înalta Curte constată că, în cauză, pe baza

probelor administrate, atât în acuzare, cât și în apărare, a fost corect

reținută atât situația de fapt, anterior expusă, încadrată corespunzător și în

drept, cât și vinovăția inculpaților.

Astfel, faptele inculpaților P.C.G. și M.M.,

care, în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, au recrutat, cazat sau primit prin fraudă ori înșelăciune mai

multe persoane de sex feminin majore (S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E., B.T.,

V.T., B.C.I.), în scopul exploatării acestora întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.

(1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 13 C. pen.

Faptele inculpaților care, în perioada

noiembrie 2004 - octombrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au

recrutat, cazat sau primit prin fraudă sau înșelăciune mai multe persoane de

sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani (M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C.,

B.Ș.M.) în scopul exploatării acestora, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Înalta Curte constată că în cauză, pentru

considerentele care vor urma, nu sunt întrunite cerințele pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen. pentru a opera casarea hotărârilor.

Astfel, există o eroare gravă de fapt, în

înțelesul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., când situația de fapt,

astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și

probelor dosarului, iar pentru a fi reținută trebuie să se constate că această

eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, respectiv greșita

stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură

cu condamnarea sau achitarea inculpatului, cu toate consecințele ce decurg din

aceasta pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces.

Ori, în cauză după cum s-a menționat, situația

de fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită tocmai pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, cercetare judecătorească și în apel,

probe propuse în acuzare și în apărare, neexistând contradicții între starea de

fapt și probatoriul administrat, din care a rezultat, mai presus de orice

îndoială, că în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, începând cu

deschiderea clubului de noapte aparținând SC C.S. SRL, inculpații au acționat

în vederea recrutării și cazării mai multor persoane, de sex feminin, în scopul

exploatării lor prin practicarea prostituției.

După cum, corect, s-a reținut în cauză,

activitatea infracțională s-a desfășurat, în acest interval, în mai multe

etape.

Astfel, într-o primă perioadă, în incinta

barului și-au desfășurat activitatea 3 persoane din Constanța, o minoră din

Republica Moldova, printre care numita D. și V.A.M.

Potrivit declarațiilor martorilor Z.I. (fila

95-99 din dosarul de urmărire penală, fila 55-56 vol.II, al Tribunalului Alba)

și V.A.M. (fila 168 dosar de urmărire penală, fila 185 vol. I al Tribunalului

Alba), persoanele care lucrau ca animatoare, practicau prostituția în incinta

clubului cu acordul inculpatul P.

După plecarea celor 3 fete din Constanța, în

cursul lunii decembrie 2004 au fost recrutate S.L. și G.L.E., care, la acel

moment, erau dansatoare într-un club din localitatea Sînnicolau Mare, județul

Timiș.

Pentru a le determina să lucreze pentru el,

inculpatul P. le-a promis celor două victime cazare, contracte de muncă, un

salariu fix și un procent din consumație, specificând că nu vor fi obligate să

întrețină relații sexuale cu clienți ai barului.

Cele două persoane au fost aduse de către

inculpat, din localitatea Sînnicolau Mare la clubul din Vințu de Jos, al

inculpatului.

La sfârșitul lunii decembrie 2004, inculpatul

a primit-o la club pe minora H.B.E., în vârstă de 17 ani, adusă acolo de T.T.,

iar la 31 decembrie 2004 a venit și minora M.I.L., de 16 ani, adusă de doi

bărbați S. și V.

Conform declarației minorei (fila 14 dosar

urmărire penală), V. a primit de la inculpat, 160 euro, împrejurare confirmată

de acesta prin declarațiile formulate în cursul urmăririi penale și al

judecății, precum și prin memoriul depus în fața Tribunalului Alba (fila 78-84

vol.I).

Declarațiile minorei și ale inculpatului se

coroborează cu declarațiile martorei S.L., atestând că minora a fost cumpărată.

La începutul lunii ianuarie 2005, a fost adusă la club, pentru câteva zile, minora B.C.I., în scopul practicării prostituției, de

către numitul T.F., un cunoscut al numitului S., anterior menționat (fila 69,

140-150 dosar urmărire penală, 225-227 dosar u.p.).

Tot în aceeași perioadă, inculpatul P. a

cazat-o la club pe minora F.G.E., în vârstă de 15 ani prin intermediul martorei

V.A.M. (fila 24-26 dosar u.p., 144-146 vol.I Tribunalul Alba), fapt confirmat de

inculpat prin memoriul de la dosar (fila 78-84 Tribunalul Alba).

Exceptând-o pe V.A.M., toate persoanele menționate

anterior, au părăsit clubul, pe rând, până în luna aprilie 2005, plecarea lor

fiind determinată de tratamentul la care erau supuse.

Inculpatul s-a opus părăsirii clubului, le-a

urmărit pe victime și le-a cerut „socoteală”.

Urmare acestui fapt, activitatea clubului a

fost întreruptă până în luna iulie 2005, când s-a reluat.

Referitor la activitatea infracțională a

inculpatului P. s-a reținut, în mod corect, că victimele au fost recrutate și

cazate în localul său, cu promisiunea mincinoasă că vor avea un loc de muncă pe

baza unui contract legal încheiat, că vor primi un salariu fix și un comision

pentru ca, ulterior, să fie obligate la practicarea prostituției, constrângerea

realizându-se prin amenințare, acte de violență și supraveghere.

În toate aceste activități, inculpatul P. a

fost ajutat de către inculpatul M.M., contribuția sa la exploatarea victimelor

materializându-se prin supraveghere și, uneori, agresarea acestora, prin

evidențierea consumațiilor și încasarea sumelor de bani de la clienți, pentru

prestațiile sexuale.

Instanța a reținut existența faptelor, precum

și vinovăția inculpaților pe baza declarațiilor date, în calitate de martori,

de către victimele traficului: M.I., H.B., F.G., S.L., G.L., dar și pe baza

altor declarații de martor formulate de I.T., D.N., T.M., L.O. și B.M.

De asemenea, verificările efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, au demonstrat că nici una dintre victime nu figura ca

angajată cu contract de muncă înregistrat, conform adresei I.T.M. Alba din 19

octombrie 2005.

De altfel, pretinsa încheiere a contractelor

de muncă a reprezentat un pretext pentru a le fi reținute actele de identitate

găsite la percheziția efectuată.

Acest fapt a demonstrat, totodată,

împrejurarea că inculpatul P. a cunoscut vârsta minorelor M.I.L. și H.B.E.

Cea de-a doua etapă a activității

infracționale desfășurate de cei doi inculpați s-a derulat în perioada iulie

2005 - septembrie 2005, când inculpatul P. a recrutat din municipiul Cluj

Napoca următoarele persoane: D.I., S.R.A., R.D.V., B.T., T.D.L., B.Ș.M. și H.E.C.,

ultimele două fiind minore.

Tot astfel, în cursul lunii august 2005, prin

intermediul unor anunțuri publicitare din ziarul P.A.Z. au fost recrutate alte

două persoane, L.A.M. și M.M. zisă