ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4239/2009

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 337/2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală în Dosar nr. 14/107/2005 au fost condamnați inculpații: 1. P.C.G. la pedeapsa de: - 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 80 C. pen.; - 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1), lit. a) C. pen.

și art. 80 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului P.C.G. în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 17 octombrie 2005 la 01 iunie 2006. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. 2. M.M. la pedeapsa de: - 2 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 80 C. pen.

- 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 17 octombrie 2005 la 01 iunie 2006. În baza art. 71 C. pen.

s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În baza art. 71 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați în solidar inculpații P.C.G. și M.M. la plata sumei de 5000 RON din care suma de 2500 RON daune materiale și 2500 RON daune morale în favoarea fiecăreia din următoarele persoane vătămate: M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M. În baza art. 6 din Legea nr. 26/1996 s-a dispus comunicarea hotărârii O.R.C. după rămânerea ei definitivă.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, din analiza probelor, următoarele: SC C.S. SRL a fost înființată în anul 1998, având ca unic asociat și administrator pe inculpatul P.C.G., societatea având sediul în satul Vințu de Jos, județul Alba. Principalul obiect de activitate al acestei societăți este comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun. În anul 2004, la sediul mai sus-menționat, inculpatul P.C.G. a deschis un club de noapte cu program de streaptease unde a fost angajat și inculpatul M.M.

(prieten cu inculpatul P.C.G.), în calitate de barman, acest inculpat lucrând și anterior în cursul anului 2003 la societatea inculpatului P. În perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005 inculpatul P.C.G. a recrutat un număr de 17 persoane de sex feminin (M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M., S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E., B.T., V.T., B.C.I., F.A., B.A.M., T.D.L., V.A.M.), care au fost găzduite ori primite în incinta clubului. Acolo, 13 dintre fetele mai sus-menționate, și anume M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M., S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E., B.T., V.T., B.C.I., în diferite intervale de timp, în perioada mai sus-menționată, au fost exploatate de cei doi inculpați, unele fiind obligate și la practicarea prostituției.

Dintre cele 13 persoane menționate, primele cinci erau minore la data săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați, acest aspect fiind cunoscut de aceștia fie și numai datorită faptului că acestora li se luau buletinele sau certificatele de naștere la momentul venirii la club. Chiar inculpații au recunoscut în declarațiile lor că știau că unele dintre fete erau minore. Perioadele în care cele 13 fete au fost traficate sunt următoarele: M.I.L., 31 decembrie 2004 - 05 aprilie 2005; F.G.E., ianuarie 2005 - 05 aprilie 2005; H.B.E. 26 decembrie 2004 - 05 aprilie 2005; H.E.C., iulie - septembrie 2005, B.Ș.M. iulie 2005; S.R.A. iulie – august 2005, L.A.M., august – septembrie 2005, R.D.V. iunie – iulie 2005; S.L.

noiembrie 2004 – ianuarie 2005; G.L.E. decembrie 2004 – ianuarie 2005, B.T. iulie 2005, V.T. septembrie – octombrie 2005; B.C.I. o săptămână în iarna 2004-2005. La mansarda clubului au fost amenajate trei camere de locuit și o baie, dar care nu aveau ferestre, singura sursă de lumină și aerisire fiind o fereastră situată la capătul holului ce asigura accesul în camere, dar care fereastră nu se putea decât întredeschide. Din acel hol se cobora pe o scară în clubul de noapte, iar afară se putea ieși printr-o ușă care dădea în curtea din spate, unde se afla un câine de talie mare al inculpatului. În două din aceste camere au fost cazate fetele ce au fost exploatate de cei doi inculpați, iar în treia cameră aceleași fete erau puse să întrețină relații sexuale cu clienții.

Pentru a fi convinse să lucreze la club, celor 13 fete li se promitea că vor fi angajate ca și dansatoare cu contract de muncă pe un salariu fix – de regulă minimul pe economie, la care se adăuga un comision rezultat din vânzarea băuturilor către clienți. Tot în vederea inducerii în eroare, unora dintre fete li s-au dat să semneze contracte de muncă, ce nu erau însă înregistrate la I.T.M. Alba, inculpatul P.C.G., în calitate de administrator al SC C.S. SRL, neavând nici o intenție în acest sens, iar unele contracte nici măcar nu erau semnate de angajator. În continuare, fetele erau puse de cei doi inculpați să danseze pe scena clubului (cu program de la ora 22,00 la ora 4,00), să stea de vorbă cu clienții pentru ca aceștia să comande băuturi de la bar la prețuri exorbitante și să întrețină relații sexuale cu clienții în una din cele trei camere situate la mansarda clubului.

Atunci când unul dintre clienți dorea să întrețină relații intime cu o fată, acesta achita contravaloarea serviciilor sexuale prin disimularea cumpărării unei sticle de șampanie la barul clubului (la început costul era de 1.000.000 ROL, apoi acest tarif a crescut). Inculpatul M.M. era cel care colecta banii de la clienții care întrețineau relații sexuale cu fetele. Tot acest inculpat le supraveghea pe fete, ținea evidența clienților și a consumației făcute de clienți cu fetele, iar în mai multe rânduri le încuia în camere pentru a nu putea pleca. În timpul zilei, fetele erau închise la mansarda localului, de unde li se dădea voie să coboare doar seara când serveau masa, după care începeau programul la club.

Inculpații nu le remiteau fetelor sumele de bani promise, iar consumația făcută de fete la club trebuia achitată la prețurile mari practicate de local, astfel încât acestea se găseau în situația de a fi îndatorate către societatea inculpatului P.C.G., astfel că li se cerea să întrețină relații sexuale cu clienții numai așa putând să achite mâncarea și băutura ce o consumau. Mai mult, inculpații le percheziționau pe fete, iar când găseau bani asupra lor, îi confiscau. Întrucât știau că fetele, nemulțumite de tratamentul la care erau supuse și doreau să părăsească clubul, inculpații le supravegheau îndeaproape după ce, în prealabil, le luaseră actele de identitate, le agresau atât pe ele cât și pe alți angajați urmărind inducerea unei stări de teroare și le închideau în camerele de la mansardă fără a le da apă sau mâncare.

Inițial, fetelor li se dădeau trei mese pe zi, însă ulterior, li se dădea doar o masă seara, înainte de program. Pentru a scăpa din mâinile inculpaților, în a doua jumătate a lunii septembrie 2006, martorele L.A.M. și H.E.C. au apelat la martora F.D. (mama martorei L.A.M.), care a venit la Vințu de Jos și le-a luat pe cele două cu un taxi, însă au fost urmărite inițial de inculpatul M.M., însoțit de martorul B.I.M., inculpatul agresând-o fizic pe martora H.E.C. După aceea, martorele au plecat cu taxiul către Alba Iulia, însă în urmărirea lor a plecat și inculpatul P.C.G., cele trei martore scăpând cu ajutorul taximetristului T.G. care a refuzat să oprească și care a anunțat dispeceratul despre incident, inculpații renunțând la urmărirea fetelor abia când au văzut că taxiul oprește la sediul I.P.J.

Alba. Martora M.I.L. a încercat să plece și ea la un moment dat împreună cu martorele F.G.E. și H.B.E. cu un taxi, însă au fost prinse de inculpatul P.C.G. care le-a bătut și le-a sechestrat în camerele de la mansardă, ulterior, martorele M.I.L. și H.B.E. reușind să scape cu ajutorul numiților L., S.M. și a încă unui bărbat, pe nume L. Tot pentru a scăpa, martora B.T. a apelat la martorul A.C. care a venit și a luat-o cu mașina din localitatea Vințu de Jos, martora cerându-i acestuia expres să o ia din altă parte decât de la club, tocmai pentru a nu fi văzută de cei doi inculpați când pleacă. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.C.

s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 678/2001 modificată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și, respectiv, trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului care, pe de o parte, a avut o atitudine nesinceră și a încercat (iar în unele cazuri a și reușit) să influențeze martorii din acest dosar, atât direct cât și indirect dar care, pe de altă parte, nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel încât instanța (apreciind că cel în cauză a avut un comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii) a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

pentru prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru cea de-a doua infracțiune, urmând să coboare pedepsele sub minimele speciale prevăzute de Legea nr. 678/2001 modificată, ținând cont și de dispozițiile art. 80 C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului M.M., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume, dispozițiile părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 678/2001 modificată, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și, respectiv, trafic de minori, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului care, pe de o parte, nu a recunoscut săvârșirea faptelor, dar care, pe de altă parte, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind și la o vârstă relativ înaintată, astfel încât instanța apreciază că a avut un comportament bun anterior săvârșirii faptei, urmând să rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficiență conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

pentru prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru cea de-a doua infracțiune și să coboare pedepsele sub minimele speciale prevăzute de Legea nr. 678/2001 modificată, urmând a se ține cont și de dispozițiile art. 80 C. pen. Instanța a mai reținut, totodată, că inculpatul M.M. și-a desfășurat întreaga activitate infracțională sub îndrumarea și controlul inculpatului P.C.G. care a avut rolul principal în inițierea și desfășurarea traficului de persoane, astfel încât s-a impus aplicarea unor pedepse în cuantum mai coborât față de inculpatul M.M. decât față de inculpatul P.C.G., luând în considerare tocmai contribuția efectivă la săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Instanța a mai reținut că în prezenta cauză, cinci dintre persoanele vătămate sunt minore, și anume, M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C. și B.Ș.M., iar acestea nu au participat în proces ca părți vătămate și nu s-au constituit părți civile, fiind audiate în calitate de martore, conform art. 82 C. pen. În consecință, au devenit incidente dispozițiile art. 17 C. proc. pen., în conformitate cu care instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

La evaluarea daunelor materiale, instanța a avut în vedere câștigul ce s-ar fi cuvenit persoanelor vătămate în ipoteza în care cei doi inculpați nu le-ar fi privat de sumele de bani promise în schimbul serviciilor prestate, iar în privința daunelor morale, instanța a avut în vedere condițiile improprii în care au fost ținute, stresul continuu la care erau supuse, starea de aservire, violențele fizice și verbale cărora le-au căzut victimă. Împotriva sentinței penale nr. 337/2007 a Tribunalului Alba au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie. Prin apelul formulat, Parchetul a adus hotărârii atacate următoarele critici: Sub aspectul legalității hotărârii: 1. Instanța de fond a omis să menționeze aplicarea prevederilor art. 13 C. pen., atunci când a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

La data săvârșirii infracțiunilor, prevederile art. 71 alin. (1), (2) C. pen. impuneau înlăturarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. și abia prin Legea nr. 278/2006, s-a modificat conținutul acestor pedepse în sensul interzicerii de drept doar a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. 2. Fundamentarea obligării inculpaților la despăgubiri civile din oficiu în favoarea minorelor M.I., F.G.E., H.B.E., H.E. și B.Ș.M., este greșit. Corect era a se face trimitere la prevederile art. 348 C. proc. pen. în loc de cele ale art. 346 C. proc. pen., întrucât primele au caracter special în raport cu cele din urmă. Sub aspectul temeiniciei hotărârii: 1. Pedepsele aplicate inculpaților sunt nejustificat de mici în raport de limitele de pedeapsă, pericolul social ridicat al faptelor, caracterul lor continuat, împrejurările și modalitățile de săvârșire a infracțiunilor de către inculpați, conduita procesuală, numărul și calitatea victimelor.

Nu există temeiuri pentru ca instanța de fond să rețină în beneficiul inculpaților circumstanțe atenuante. 2. Cheltuielile judiciare la care inculpații au fost obligați sunt prea mici în raport cu durata procesului, complexitatea cauzei și numeroasele acte procesuale și procedurale îndeplinite. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 379 pct. 2 C. proc. pen. Prin apelul său, inculpatul P.C.G. a solicitat, în principal: - desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar, În subsidiar, desființarea sentinței atacate și în rejudecare: - să se pronunțe o hotărâre de achitare, privind pe inculpatul P.C.G. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcină; - să fie înlăturate daunele morale și materiale acordate din oficiu de către instanță, părților vătămate M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C. și B.Ș., conform art. 346 alin. (3) C. proc. pen.; - să fie înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a vota prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen. Distinct de aceasta, în situația pronunțării unei hotărâri de condamnare a inculpatului să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei, dispozițiile art. 52 alin. (2) C. pen., apreciind că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat și fără executarea acesteia în regim de detenție. Totodată, s-a solicitat a se reține în favoarea apelantului circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare orientată sub minimul special legal.

Ca atare, a solicitat a se dispune individualizarea modului de executare a pedepsei prin suspendarea executării ei sub supraveghere. În dezvoltarea motivelor de apel, completate cu notele de ședință din 02 iunie 2008 se arată cu privire la primul motiv de apel: În faza de urmărire penală majoritatea declarațiilor martorilor au fost administrate în cauză de către lucrătorii B.C.C.O. - Alba Iulia și însușite de procurorul care a instrumentat cauza. Activitatea funcționarilor de poliție este reglementată de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române și Legea nr. 364/2002 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.

Pentru aplicarea acestor acte normative este necesară emiterea unor ordine de către M.I., care dacă u erau clasificate, trebuiau publicate în M. Of., conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. În cadrul dispozițiilor administrative de numire în funcțiile de poliție judiciară a organelor de cercetară penală ale poliției judiciare, sunt trecute la rubrica temeiul legal al numirii ordinului nr. 484/2005 sau nr. 1504/2006 ale M.A.I. Cum aceste ordine nu au fost publicate în M. Of., deși nu erau clasificate, urmează ca toate actele de urmărire penală efectuate de lucrătorii B.C.C.O. – Alba Iulia sunt lovite de nulitate absolută, soluția care s-ar impune fiind aceea de trimitere a dosarului la Parchet pentru refacerea urmăririi penale de către organele competente, conform art. 380 raportat la art. 332 alin. (2) C. proc.

pen. Cu privire la cel de al doilea motiv de apel: Probele administrate în faza de judecată nu dovedesc faptul că inculpatul P.C. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Instanța de fond în mod nelegal a înlăturat toate probele admise în apărare, cu toate că acestea infirmau acuzațiile și dovedeau că trimiterea în judecată a avut loc pe baza unor probe obținute prin constrângere și șantaj de către organele de urmărire penală. Astfel, s-a dovedit în cursul judecății că lucrătorii de poliție determinau martorii prin amenințare să fie de acord cu cele consemnate în declarații, iar în alte cazuri au fost falsificate semnăturile martorilor. În acest sens, sunt menționate declarațiile a 28 de martori audiați în cauză, concluzia apelantului fiind că instanța de fond nu le-a reținut în apărare, reținându-se că unii martori și-au schimbat declarațiile în urma influențelor exercitate de tatăl inculpatului.

Neexaminarea declarațiilor inculpaților și a tuturor probelor administrate, semnifică faptul că instanța de fond nu a rezolvat fondul cauzei. Criticate sunt și aprecierile din considerente, cu privire la proveniența sumei de 800.000.000 lei care, neargumentat se susține că ar proveni din traficul de persoane. O altă critică adusă hotărârii este referitoare la acordarea de daune morale în cuantum de 5.000 RON din oficiu părților vătămate, în condițiile în care acestea nu s-au constituit părți civile și au participat în proces în calitate de martori. În acest sens, se arată că, atâta timp cât în dosar nu au existat părți vătămate, art. 17 C. proc. pen. nu-și găsește aplicabilitatea.

Cu privire la greșita individualizare de către instanța de fond a aplicării pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, se arată că aceasta contravine art. 3 din protocolul 1 al C.E.D.O., întrucât indiferente de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirii de noi infracțiuni. În final, sub aspectul aplicării criteriilor de individualizare a pedepsei a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a reținut și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și nu a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare, cu privire la persoana inculpatului.

Prin apelul său, inculpatul M.M. a solicitat, în baza art. 379 C. proc. pen.: 1) În principal, desființarea sentinței atacate și pronunțarea în rejudecare a unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sau în situația în care se apreciază că faptele există, întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. 2) În subsidiar, desființarea sentinței atacate, reducerea cuantumului pedepsei dispuse de instanța de fond și aplicarea, în urma unei noi individualizări a pedepsei, a prevederilor art. 81 C. pen., privitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei. 3) Înlăturarea obligației de plată a daunelor morale.

În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat. Instanța de fond a întemeiat soluția de condamnare a inculpatului prin reiterarea probațiunii administrate în faza de urmărire penală, fără a lua în considerare depozițiile martorilor audiați cu prilejul cercetării judecătorești. Astfel, nu s-a făcut dovada celor susținute de instanța de fond cu privire la colectarea de către inculpat a banilor obținuți din prostituție, supravegherea și agresarea victimelor, evidența cheltuielilor și a consumației făcute de acestea. Mai mult din probațiunea administrată, rezultă că o parte din cele 13 victime pretins exploatate nici nu au lucrat în club în perioada în care inculpatul M.M.

a fost angajat în calitate de barman. În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel se arată că obligarea inculpatului la plata daunelor morale față de persoane care nu au fost victime ale traficului de persoane și care nu au avut pretenții în acest sens, este nelegală. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: În ceea ce privește apelul inculpatului P.C.G.: 1) Apelantul a invocat excepția nulității absolute a urmăririi penale având ca și temei nelegala sesizare a instanței conform art. 332 raportat la art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat în esență că toate probele administrate de ofițerii de poliție judiciară în cursul urmăririi penale, sunt lovite de nulitate absolută, întrucât acești ofițeri nu au fost numiți legal, Ordinul nr. 1504/2006 al M.I.R.A., privind desemnarea polițiștilor ca organe de cercetare ale poliției judiciare, promovarea și eliberarea polițiștilor în structurile de poliție judiciară și încetarea acestor calități nefiind publicat în M. Of. așa cum art. 10, art. 11 din Legea nr. 24/2000 prevede. Curtea remarcă sub un prim aspect că nulitatea invocată este circumscrisă dispozițiilor art. 197 alin. (2) vizând competența organelor de urmărire penală. Ca regulă generală nulitatea absolută poate fi invocată în orice stadiu al procesului.

Oricând se descoperă nulitatea absolută trebuie să se acționeze pentru anularea actului efectuat cu încălcarea esențială a legii. Cu toate acestea, legiuitorul a înțeles să facă derogări de la această trăsătură a nulității absolute, prevăzându-le în mod expres. O astfel de derogare este prevăzută de art. 332 alin. (1) C. proc. pen. potrivit căruia nulitatea actelor de cercetare penală efectuate de un organ de cercetare necompetent, deși absolută, nu poate fi invocată decât cel mai târziu în cursul cercetării judecătorești la prima instanță. Cum în speță, nulitatea actelor de cercetare efectuate de organele poliției judiciare a fost invocată de către inculpat doar prin motivele de apel depuse, excepția formulată urmează a fi respinsă pentru considerentele de mai sus.

2) Criticile inculpatului cu privire la reținerea situației de fapt și vinovăția sa sunt neîntemeiate. Probele administrate în cauză relevă cu certitudine faptul că în perioada decembrie 2004 – octombrie 2005, odată cu deschiderea clubului de noapte aparținând SC C.S. SRL inculpatul P.G. a acționat în baza aceleiași rezoluții infracționale în vederea recrutării și cazării mai multor persoane în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției și executarea unei munci în mod forțat. Din analiza probelor administrate Curtea a reținut că există dovezi certe ale săvârșirii faptelor de către cei doi inculpați, prezumția de nevinovăție fiind astfel răsturnată. În ceea ce privește critica apelantului P. privitoare la aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 C. pen.

raportat la art. 64 lit. a) teza I C. pen. Curtea a constatat că aceasta este nefondată. Raportat la natura și gravitatea faptelor comise ce reprezintă cea mai gravă formă de parazitism social, o atare interdicție nu încalcă art. 3 din Protocolul nr. 1 al C.E.D.O. Nefondate sunt și criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor și modalitatea de executare a acestora. În cauză, raportat la gravitatea deosebită a faptelor și conduita inculpatului de-a lungul procesului se impunea aplicarea unor pedepse în cuantum majorat. Criticile inculpatului apelant sunt întemeiate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei. Potrivit art. 17 C. proc. pen. „Acțiunea civilă se pornește și se exercită și din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

În acest scop, organul de urmărire penală sau instanța de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul său legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviințează actele, să prezinte situația cu privire la întinderea pagubei materiale și a daunelor morale, precum și date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Instanța este obligată să se pronunțe din oficiu asupra reparării pagubei și a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă. În aplicarea art. 17 alin. (3) C. proc. pen. este necesar ca victimele infracțiunilor să participe în proces în calitate de părți vătămate, conform art. 24 alin. (1) C. proc. pen. Or, în speță, cele cinci victime minore au participat în proces în calitate de martori, calitate incompatibilă cu cea de parte vătămată, conform art. 82 C. proc.

pen. Separat de aceasta, instanța a acordat despăgubiri unor persoane care au învederat expres că nu le solicită, încălcând astfel principiul disponibilității. Pentru aceste considerente, apelul inculpatului P.C. a fost admis doar în ceea ce privește latura civilă a cauzei cu consecința înlăturării obligației de plată a despăgubirilor civile stabilite în favoarea persoanelor vătămate. Referitor la apelul inculpatului M.M., probele administrate în cauză au relevat faptul că rolul său a fost de supraveghere a fetelor și încasare a banilor plătiți de clienți pentru prestațiile sexuale. S-a reținut că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar criticile privind individualizarea pedepsei și modul de executare sunt neîntemeiate raportat la gravitatea faptelor și conduita sa procesuală.

Sub aspectul laturii civile, pentru considerente reținute și în privința apelului inculpatului P., Curtea a admis ca fondate criticile inculpatului apelant M.M. Cât privește apelul Parchetului, Curtea a reținut temeinicia acestuia sub aspectul individualizării pedepsei. Sub un prim aspect, Curtea a apreciat că reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) este justificată, însă dat fiind caracterul continuat al faptelor nu se impune în condițiile art. 80 C. pen. reducerea pedepsei sub minimul special. Critica privitoare la cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat este neîntemeiată, în cauză nefăcându-se dovada unei greșite aprecieri a cuantumului acestora de către instanța de fond.

Având în vedere modificările legislative operate prin Legea nr. 278/2006, pentru acuratețe juridică, Curtea a reținut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. în privința pedepsei accesorii. Ultimul aspect critic privitor la temeiul juridic al obligării inculpaților la plata despăgubirilor civile este lipsit de interes ca urmare a înlăturării obligației stabilite în sarcina inculpaților apelanți. Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 30/ A din 30 octombrie 2008, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpații P.C.G. și M.M. împotriva sentinței penale nr. 337 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală și, în consecință: A desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților P.C.G.

și M.M., a neindicării temeiului juridic al aplicării pedepselor complementare și a neaplicării prevederilor art. 13 C. pen. în ce privește conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților, a aplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., în ce-l privește pe inculpatul M.M. și a obligării inculpaților la plata daunelor materiale și morale către persoanele vătămate și, procedând la o nouă judecare a cauzei în aceste limite: A descontopit pedepsele aplicate inculpaților P.C.G. și M.M. în pedepsele principale; În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. b), art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului P.C.G. pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., art. 64 lit. a), b), c) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului P.C.G. pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele principale și pedepsele complementare aplicate inculpatului P.C.G.

în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pedeapsă ce o va executa în final inculpatul. A privat pe inculpatul P.G. de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b), art. 80 C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 C. pen., art. 64 lit. a) și b) C. pen. și art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., art. 13 C. pen., a aplicat inculpatului M.M. pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele principale și pedepsele complementare aplicate inculpatului M.M. în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce o va executa, în final, inculpatul.

A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. în ce-l privește pe inculpatul M.M. A privat pe inculpatul M.M. de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A înlăturat obligarea inculpaților P.C.G. și M.M. de a plăti în solidar sumele de câte 5.000 lei reprezentând 2.500 lei daune materiale și 2.500 lei daune morale pentru fiecare din părțile vătămate M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C. și B.Ș.M. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților P.C.G. și M.M. durata arestării preventive de la 17 octombrie 2005 la 1 iunie 2006. În baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații P. și M.M. prin încheierea de ședință de la termenul din 14 aprilie 2008. A menținut în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu pentru H.E.C., în sumă de 150 lei, s-a avansat din fondurile M.J. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. și inculpații P.C.G. și M.M. Prin motivele de recurs Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, susținând că în raport de gravitatea faptelor săvârșite, nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților.

Parchetul a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, iar în drept motivul de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Parchetul a criticat hotărârea instanței de apel și cu privire la greșita înlăturare a dispoziției din sentință a obligării inculpaților la plata daunelor materiale și morale către părțile vătămate minore. La termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile asupra fondului recursurilor, reprezentantul Parchetului a declarat că nu mai susține acest motiv de recurs. Inculpatul P.C.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte: 1. Într-un prim motiv de recurs, inculpatul a reiterat motivul de apel referitor la nulitatea probelor administrate de lucrătorii B.C.C.O.

- Alba Iulia, lucrători care nu făceau parte din cadrul poliției judiciare, fiind încălcate dispozițiile Legii nr. 360/2002, privind Statutul Polițistului, Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției române și Legii nr. 364/2002, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., apreciind că în cauză este operantă nulitatea absolută prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În drept, acest motiv de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc.

pen. 2. Hotărârea instanței de apel nu este motivată, nu a făcut referire la probele invocate de inculpat, nu a analizat probele administrate, mărginindu-se să redea în decizie evoluția judecății. În drept, inculpatul și-a întemeiat acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., referitor la situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. 3. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de inculpat privind efectuarea unei adrese către Autoritatea Vamală care să comunice dacă martora B.C. a părăsit teritoriul României, întrucât în încheierea din 23 iunie 2008 s-a consemnat că acesta este plecată din țară.

De asemenea, inculpatul a invocat că în mod corespunzător, instanța de apel a dispus audierea martorei B.C. care nu avea nici o legătură cu cauza, nefiind audiată în faza urmăririi penale și nici în faza cercetării judecătorești. Se susține că se impunea audierea numitului F. la care martora a făcut referire în declarația sa, probă care a fost respinsă de instanță. În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, inculpatul a solicitat: 4. În cauză nu există probe certe care să demonstreze vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetat și condamnat. Astfel, se susține că instanța fondului a înlăturat din ansamblul probator probele în apărarea inculpatului cu motivarea că martorii ar fi fost influențați de tatăl acestuia, fără existența unei probe certe în acest sens.

Întrucât vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, martorii audiați în faza cercetării judecătorești declarând în sensul nevinovăției inculpatului, s-a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., referitor la comiterea unei grave erori de fapt. 5.Într-un ultim motiv de recurs, susținut în subsidiar, inculpatul P.C.G. a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, fără respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen. Se susține că instanța de apel nu a motivat înlăturarea circumstanței prevăzută de art. 74 lit. c) încălcând în acest mod art. 79 C. pen.

În consecință, cu privire la acest motiv de recurs, se solicită redozarea pedepselor și aplicarea unei pedepse cu închisoare a căror executare să fie suspendată sub supraveghere, în condițiile art. 86 1 C. pen. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate. Inculpatul M.M. a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul greșitei condamnări, solicitând cu prilejul dezbaterii recursului, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Se susține de către inculpat că faptele reținute în sarcina sa nu există, întrucât nu a efectuat nici una din acțiunile prevăzute de art. 12 sau art. 13 din Legea nr. 678/2002, acuzațiile care i-au fost aduse nu au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

Dacă s-ar reține că faptele există, inculpatul a susținut că în ceea ce-l privește nu se regăsesc „elementele obiective ale infracțiunii” prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, art. 13 din aceeași lege. În drept, a fost motivat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul M.M. a solicitat reducerea pedepselor și suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante. În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub motivele invocate de Parchet cât și de inculpați, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, pentru considerentele care vor urma.

Astfel: 1. Primul motiv de recurs se referă la nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate de lucrătorii B.C.C.O. Alba Iulia, în Dosarul nr. 129/P/D/2005, pe considerentul că Ordinele Ministrului de Interne nu au fost publicate în M. Of. al României, conform Legii nr. 24/2000. În art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 24/2000, sunt menționate actele care nu sunt supuse publicării în M. Of., făcându-se referire expresă și la „actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate”. Ori, în primul rând, potrivit legii contenciosului administrativ, Ordinul M.A.I.

de numire în cadrul Poliției Judiciare este un act administrativ individual care, spre deosebire de cel normativ, pentru a cărui valabilitate trebuie publicat în M. Of., își produce efectul juridic din momentul comunicării persoanei fizice prevăzute în act, față de care își produce efecte juridice. În al doilea rând, lucrătorii de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. Alba Iulia au fost desemnați, prin ordin al M.I.R.A. nr. 1504/2004 în mod individual, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ordine comunicate cu „secret de serviciu, și care, după cum s-a menționat, potrivit art. 10 alin. (1) 1 lit. b) din Legea nr. 24/2000, nu sunt supuse publicării.

Chiar dacă susținerea inculpatului P.C.G. ar fi fost corectă, actele întocmite în cauză de organele de urmărire penală nu sunt lovite de nulitate absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. pen., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu s-au invocat încălcări ale dispozițiilor legale referitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de către apărător, ci a fost invocată situația reglementată de art. 332 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează conform art. 268 alin. (1) C. proc.

pen. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor. Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă că în ipoteza în care s-a constatat că actele de cercetare au fost efectuate de un alt organ decât cel competent, cauza nu se restituie când această constatare are loc după începerea dezbaterilor. Ori, în cauză, a invocat presupusa încălcare a dispozițiilor legale citate abia cu prilejul declarării apelului, deci după terminarea cercetării judecătorești, aspect care are drept consecință respingerea excepției. 2. Cu privire la motivele de recurs invocate de inculpații P.C.G. și M.M. privind greșita lor condamnare: Înalta Curte constată că, în cauză, pe baza probelor administrate, atât în acuzare, cât și în apărare, a fost corect reținută atât situația de fapt, anterior expusă, încadrată corespunzător și în drept, cât și vinovăția inculpaților.

Astfel, faptele inculpaților P.C.G. și M.M., care, în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au recrutat, cazat sau primit prin fraudă ori înșelăciune mai multe persoane de sex feminin majore (S.R.A., L.A.M., R.D.V., S.L., G.L.E., B.T., V.T., B.C.I.), în scopul exploatării acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Faptele inculpaților care, în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au recrutat, cazat sau primit prin fraudă sau înșelăciune mai multe persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani (M.I.L., F.G.E., H.B.E., H.E.C., B.Ș.M.) în scopul exploatării acestora, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. Înalta Curte constată că în cauză, pentru considerentele care vor urma, nu sunt întrunite cerințele pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen. pentru a opera casarea hotărârilor. Astfel, există o eroare gravă de fapt, în înțelesul art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor dosarului, iar pentru a fi reținută trebuie să se constate că această eroare a influențat hotărâtor soluția dată în cauză, respectiv greșita stabilire a situației de fapt să fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului, cu toate consecințele ce decurg din aceasta pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces. Ori, în cauză după cum s-a menționat, situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost stabilită tocmai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cercetare judecătorească și în apel, probe propuse în acuzare și în apărare, neexistând contradicții între starea de fapt și probatoriul administrat, din care a rezultat, mai presus de orice îndoială, că în perioada noiembrie 2004 - octombrie 2005, începând cu deschiderea clubului de noapte aparținând SC C.S.

SRL, inculpații au acționat în vederea recrutării și cazării mai multor persoane, de sex feminin, în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției. După cum, corect, s-a reținut în cauză, activitatea infracțională s-a desfășurat, în acest interval, în mai multe etape. Astfel, într-o primă perioadă, în incinta barului și-au desfășurat activitatea 3 persoane din Constanța, o minoră din Republica Moldova, printre care numita D. și V.A.M. Potrivit declarațiilor martorilor Z.I. (fila 95-99 din dosarul de urmărire penală, fila 55-56 vol.II, al Tribunalului Alba) și V.A.M. (fila 168 dosar de urmărire penală, fila 185 vol. I al Tribunalului Alba), persoanele care lucrau ca animatoare, practicau prostituția în incinta clubului cu acordul inculpatul P. După plecarea celor 3 fete din Constanța, în cursul lunii decembrie 2004 au fost recrutate S.L.

și G.L.E., care, la acel moment, erau dansatoare într-un club din localitatea Sînnicolau Mare, județul Timiș. Pentru a le determina să lucreze pentru el, inculpatul P. le-a promis celor două victime cazare, contracte de muncă, un salariu fix și un procent din consumație, specificând că nu vor fi obligate să întrețină relații sexuale cu clienți ai barului. Cele două persoane au fost aduse de către inculpat, din localitatea Sînnicolau Mare la clubul din Vințu de Jos, al inculpatului.

La sfârșitul lunii decembrie 2004, inculpatul a primit-o la club pe minora H.B.E., în vârstă de 17 ani, adusă acolo de T.T., iar la 31 decembrie 2004 a venit și minora M.I.L., de 16 ani, adusă de doi bărbați S. și V. Conform declarației minorei (fila 14 dosar urmărire penală), V. a primit de la inculpat, 160 euro, împrejurare confirmată de acesta prin declarațiile formulate în cursul urmăririi penale și al judecății, precum și prin memoriul depus în fața Tribunalului Alba (fila 78-84 vol.I). Declarațiile minorei și ale inculpatului se coroborează cu declarațiile martorei S.L., atestând că minora a fost cumpărată. La începutul lunii ianuarie 2005, a fost adusă la club, pentru câteva zile, minora B.C.I., în scopul practicării prostituției, de către numitul T.F., un cunoscut al numitului S., anterior menționat (fila 69, 140-150 dosar urmărire penală, 225-227 dosar u.p.).

Tot în aceeași perioadă, inculpatul P. a cazat-o la club pe minora F.G.E., în vârstă de 15 ani prin intermediul martorei V.A.M. (fila 24-26 dosar u.p., 144-146 vol.I Tribunalul Alba), fapt confirmat de inculpat prin memoriul de la dosar (fila 78-84 Tribunalul Alba). Exceptând-o pe V.A.M., toate persoanele menționate anterior, au părăsit clubul, pe rând, până în luna aprilie 2005, plecarea lor fiind determinată de tratamentul la care erau supuse. Inculpatul s-a opus părăsirii clubului, le-a urmărit pe victime și le-a cerut „socoteală”. Urmare acestui fapt, activitatea clubului a fost întreruptă până în luna iulie 2005, când s-a reluat.

Referitor la activitatea infracțională a inculpatului P. s-a reținut, în mod corect, că victimele au fost recrutate și cazate în localul său, cu promisiunea mincinoasă că vor avea un loc de muncă pe baza unui contract legal încheiat, că vor primi un salariu fix și un comision pentru ca, ulterior, să fie obligate la practicarea prostituției, constrângerea realizându-se prin amenințare, acte de violență și supraveghere. În toate aceste activități, inculpatul P. a fost ajutat de către inculpatul M.M., contribuția sa la exploatarea victimelor materializându-se prin supraveghere și, uneori, agresarea acestora, prin evidențierea consumațiilor și încasarea sumelor de bani de la clienți, pentru prestațiile sexuale.

Instanța a reținut existența faptelor, precum și vinovăția inculpaților pe baza declarațiilor date, în calitate de martori, de către victimele traficului: M.I., H.B., F.G., S.L., G.L., dar și pe baza altor declarații de martor formulate de I.T., D.N., T.M., L.O. și B.M. De asemenea, verificările efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă Alba, au demonstrat că nici una dintre victime nu figura ca angajată cu contract de muncă înregistrat, conform adresei I.T.M. Alba din 19 octombrie 2005. De altfel, pretinsa încheiere a contractelor de muncă a reprezentat un pretext pentru a le fi reținute actele de identitate găsite la percheziția efectuată. Acest fapt a demonstrat, totodată, împrejurarea că inculpatul P. a cunoscut vârsta minorelor M.I.L.

și H.B.E. Cea de-a doua etapă a activității infracționale desfășurate de cei doi inculpați s-a derulat în perioada iulie 2005 - septembrie 2005, când inculpatul P. a recrutat din municipiul Cluj Napoca următoarele persoane: D.I., S.R.A., R.D.V., B.T., T.D.L., B.Ș.M. și H.E.C., ultimele două fiind minore. Tot astfel, în cursul lunii august 2005, prin intermediul unor anunțuri publicitare din ziarul P.A.Z. au fost recrutate alte două persoane, L.A.M. și M.M. zisă