ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2008

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 632/ D din 18 decembrie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală, s-a hotărât astfel: În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul N.G., din art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, trei infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și toate cu art. 33 lit. a) C. pen., în art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 329 alin. (2), teza I C. pen.

(fapta din noiembrie 2004) art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (acte materiale din septembrie 2005), și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost respinsă, ca nefondată, cererea inculpatului N. G. de schimbare a încadrării juridice din art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005 trei infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) lin Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., trei infracțiuni prevăzute de art. 329 alin. (2) teza I C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În consecință, inculpatul N.G., a fost condamnat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I și alin. (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 și a art. 37 lit. b) C. pen., la 10 închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a și lit. b) C. pen.

- proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) teza I (fapta din noiembrie 2004) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.; - trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) (actele materiale din septembrie 2005) și a art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.; - aderare la un grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; În temeiul art. 33 lit. a), de art. 34 lit. b) și al art. 35 alin. (3) C. pen.

, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea urmând ca acesta să execute pedeapsa 10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a ll-a și lit. b) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a constatat că față de inculpat a fost luată măsura obligării de a nu părăsi țara, și a fost dedusă prevenția de la 19 octombrie 2005 la 10 mai 2006 și de la 15 mai 2006 la 12 noiembrie 2007. În cauză a fost condamnată și inculpata P.D.I., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. b) C. pen. l-au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A fost dedusă prevenția de la 22 august 2006 la 06 octombrie 2006. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și al art. 998 și 1003 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea părții civile F.M. și au fost obligați, în solidar, inculpații N.G. și P.D.I. la 10.000 Euro daune morale. S-a luat act că părțile vătămate B.E.G. si M.l. nu s-au constituit părți civile și că persoana vătămată P.A.l. nu a participat ca parte vătămată în procesul penal. Temeiul art. 19 din Legea 678/2001, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.G.

a sumei de 4244,5 Euro. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-au reținut în esență următoarele : Inculpatul N.G. este o persoană cu o bogată activitate infracțională, având mai multe condamnări încă din timpul minorității inclusiv pentru infracțiuni săvârșite cu violență, precum tâlhărie și ultraj. După ultima liberare din penitenciar, la data de 04 iulie 2001, inculpatul N.G. s-a orientat spre săvârșirea unui alt tip de infracțiuni, respectiv racolarea și exploatarea sexuală a mai multor tinere, inclusiv minore, în scopul obținerii de importante beneficii materiale. În acest scop inculpatul N.G. a aderat la gruparea infracțională inițiată de inculpatul H.Ș.

și de fratele său H.C.C. (trimis în judecată separat, alături de alți membri ai grupării respective), desfășurând în cadrul grupării atât activități de racolare pe teritoriul României cât și activități de exploatare pe teritoriul Italiei. În concret, în cursul lunii iunie 2004, partea vătămată B. E., în vârstă de doar 17 ani la acea dată, a fost racolată de inculpații N.G., care s-a ocupat inclusiv de procurarea pașaportului și de numitul D.C. (față de care s-a disjuns urmărirea penală), transportată în localitatea Padova din, Italia și exploatată sexual îl folosul acestora până în cursul lunii septembrie 2004; deși părții vătămate i s-a promis că îi va reveni o parte din banii obținuți din activitatea de prostituție, în realitate aceștia au fost însușiși în totalitate de D.C.

și de inculpatul N.G., iar în cursul lunii septembrie 2004 partea vătămată B.E. a fost vândută unui alt cetățean român, R.B., pentru suma de 1.500 Euro, din aceasta inculpatului N.G. revenindu-i suma de aproximativ 500 Euro. În cursul lunii noiembrie 2004, inculpatul N.G. i- a propus numitei P.A.l., cu cară anterior întreținuse relații de concubinaj, să meargă în Torino - Italia, acolo unde inculpatul urma să îi asigure cazarea, și să practice prostituția, ceea ce s-a și întâmplat aceasta fiind transportată la destinație și exploatată sexual de frații H. până în luna ianuarie 2005. În luna septembrie 2005 partea vătămată F.M., pe atunci în vârstă de 19 ani, a cunoscut-o pe inculpata P. D.I., care i-a promis că i îi va facilita găsirea uni loc de muncă în Italia, respectiv că va îngriji o bătrână.

Partea vătămată a fost de acord, astfel că a fost transportată, prin intermediul unei cunoștințe de a inculpatei, la Torino unde la 17 septembrie 2005 a fost preluată de inculpații N.G. și H.Ș., care au exploatat-o sexual; după ce aceasta a întreținut raporturi sexuale cu doi clienți în schimbul a 30 Euro, bani care au fost luați de inculpatul N.G., victima i-a spus următorului client că este străină, că vrea să întoarcă în țara sa și că nu dorește să se prostitueze; victima a fost dusă a poliție de acest client, iar în urma declarațiilor acestora, cei doi inculpați au fost capturați de poliția italiană, reușindu-se astfel stoparea activității lor infracționale. Tot în cursul lunii septembrie 2005 partea vătămată M. l. I-a cunoscut pe inculpatul H.Ș.

prin intermediul unei verișoare; folosindu-se aceeași metodă a promisiunii obținerii unui loc de muncă, respectiv, îngrijirea unei familii de bătrâni victima M.l. a fost dusă în Italia, cazată în aceleași locații folosite de inculpații ca și în cazul victimei F.M. și supusă exploatării sexuale, câștigurile obținute de aceasta fiind însușite integral de către inculpații N.G. și H.Ș. Împotriva sentinței penale mai sus menționate au declarat apel, în termen legal, inculpații N.G. și P.D.I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegaliate și invocând greșita încadrare juridică dată faptelor, deoarece nu s-au efectuat acte de constrângere asupra victimelor, care cunoșteau motivul real al deplasării în străinătate, astfel că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive doar ale infracțiunii de proxenetism, inexistența infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat și cuantumul ridicat al pedepselor aplicate inculpaților.

Împotriva aceleiași sentințe penale a declarat apel și partea civilă F.M., solicitând majorarea cuantumului despăgubirilor civile. Prin decizia penală nr. 78 din 23 mai 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală cauze minori și familie, a admis apelul declarat de inculpat N.G.

și, în rejudecare, a redus cuantumul pedepselor aplicate acestuia astfel: - de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 interzicere a acelorași drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I, alin. (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. b) C. pen.; - de la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a lit. b) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea acelorași drepturi pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (I) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen.; - de la 10 an închisoare și 5 ani interzicerea a drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., la 6 ani închisoare și 3 ani interzicere a acelorași drepturi pentru infracțiuni prevăzută de art. 7 alin. (l) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; În consecință s-a dispus ca inculpatul N.G.

să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. A fost admis, de asemenea, și apelul inculpatei P. D.I., cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și la aplicarea pedepsei accesorii, făcându-se aplicarea art. 81 C. pen. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă F.M.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că: - în raport cu probele administrate, rezultă vinovăția inculpatului, faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracțiunii revăzute în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, activitatea infracțională desfășurată nu a fost rezultatul unei înțelegeri întâmplătoare, spontane, ea s-a desfășurat în timp, în mod repetat, respectându-se, în principiu, aceeași modalitate de săvârșire a faptelor, iar grupul infracțional a fost organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptei de trafic de persoane, s-a reținută că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță și nu se impun schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tăgadă efectuarea de acte de constrângere în exercitarea faptelor și, de altfel, nu există nicio dovadă certă că victimele și, au dat acordul pentru practicarea prostituției. Cu privire la cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților, s-a reținut că, raportate la persoana inculpatului N.G.

care este adevărat, a mai cunoscut rigorile legii penale, fiind recidivist postxecutoriu, și a avut o poziție nesinceră și necooperantă, dar și la gravitatea faptelor pentru care este cercetat, pedepsele aplicate pentru o parte din infracțiunile săvârșite sunt exagerate cât privește cuantumul, și nu conduc la atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., impunându-se așadar, reducerea acestora, iar în ce o privește pe inculpata P.D.I., aplicarea art. 81 C. pen. Cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei s-a reținut că prima instanță apreciat corect cuantumul daunelor morale acordate părții civile, acest cu antum fiind direct proporțional cu vătămarea adusă drepturilor sale nepatrimoniale și că nu se impune majorarea câtimii despăgubirilor civile acordate și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei prin acordarea unei sume exorbitante fără suport real.

Împotriva sus-menționatei decizii au declarat, recurs în termen legal, inculpatul N.G. și partea civilă F.M. Partea civilă a solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs majorarea daunelor, de la 10.000 Euro la 15 000 Euro, iar în latură penală a criticat decizia pentru reducerea în mod nejustificat a pedepselor aplicate inculpatului N.G. și schimbarea modalității de executare a pedepsei în privința inculpatei P. D.I. La termenul fixat pentru judecarea recursurilor declarate în cauză au lipsit atât recurentul inculpat N.G. cât și recurenta parte civilă F.M., a căror apărare a fost asigurată de apărători desemnați din oficiu. Inculpatului N.G. nu și-a motivat calea de atac a recursului în condițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen., iar apărătorul său a solicitat invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei rezultante aplicate susținând că aceasta este prea aspră. Recursul declarat de inculpat este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, faptele și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare corespunzătoare în dispozițiile legii penale. În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (recidivist), rezultă că instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei, dând eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Recursul declarat de partea civilă F.M. este, de asemenea, nefondat, cât privește latura penală, pentru aceleași considerente care au fost expuse în examinarea recursului inculpatului, iar în ce privește latura civilă, deoarece cuantumul despăgubirilor acordate acesteia pentru repararea prejudiciul moral 10. 000 Euro, se învederează a fi îndestulător. Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursurile declarate în cauză să fi respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul inculpat N.G. și de recurenta parte civilă F.M. împotriva deciziei penale nr. 78 din 23 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de 750 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 150 lei, vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2008.