ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 748/2013

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/D din data de 02 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 5949/110/2009 s-a dispus următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice pentru cei trei inculpați, din art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, și în consecință:

1) În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de „inițiere sau constituire de grup infracțional organizat”, condamnarea inculpatului G.F., fără antecedente penale,  la pedeapsa de 5(cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului G.F. pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat : 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen. achitarea inculpatului G.F., pentru actul material privind infracțiunea de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, întrucât fapta nu a fost săvârșiră de acesta (parte vătămată C.C.).

2) În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de „inițiere sau constituire de grup infracțional organizat”, condamnarea inculpatului A.G., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A.G. pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat: 8 (opt) ani închisoare și 8 (opt) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

3) În temeiul art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, pentru săvârșirea infracțiunii de „inițiere sau constituire de grup infracțional organizat”, condamnarea inculpatului M.V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.V. pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă rezultantă de executat : 6 (șase) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c)) C. pen. achitarea inculpatului M.V., pentru actul material privind infracțiunea de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, întrucât fapta nu a fost săvârșiră de acesta (parte vătămată S.L.).

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate, perioada executată deja prin reținere și arest preventiv, începând cu data de 03 mai 2008 la zi pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. cu art. 998 C. civ. s-a luat act că părțile civile V.I. și S.L. nu au formulat prezenții civile în cauză.

S-au respins ca nefondate pretențiile civile formulate de părțile civile S.C. și C.C.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. cu art. 19 din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea următoarelor sume:

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 11.666 euro (parte vătămată S.C. 35.000 euro);

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 26.666 euro (parte vătămată V.I. 80.000 );

- de la inculpații M.V. și A.G. a sumei de câte 10.000 euro (partea vătămată C.C. - 20.000 euro).

- de la inculpații G.F. și A.G. a sumei de câte 50.000 euro (parte vătămată S.L. - 100.000 euro).

În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău: 4 C.D. 2 din 02 mai 2008; din 03 mai 2008; 2 buc. din 02 mai 2008 și din 03 mai 2008; 3 D.V.D.-uri; un caiet de matematică - inscripționat pe prima pagină din interior: "Caiet evidență pentru bani", conținând 31 file; o agendă de culoare maro - inscripționată - 2008 - cu cifre galbene, conținând 152 file; un carnet tip agendă cu dungi în mai multe culori, conținând 157 file; un telefon și cartela S.I.M. aparținând - lui G.F. și pentru care s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice; un C.D. inscripționat „Poze Coste", conține fotografii ale unor persoane tinere (femei) cu vârsta până în 25 ani; 10 C.D.-uri, privind înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

S-a constatat că inculpații au avut apărători aleși.

În temeiul art. 191 alin. (1),2 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 4.500 lei, sumă în care s-au inclus și cheltuielile judiciare efectuate la urmărirea penală.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului D.I.I.C.O.T. nr. 42/D/P/2007 din 11 iunie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților G.F., A.G. și M.V., toți pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a „infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2004 - 2007, împreună cu alte persoane, constituiți în grup infracțional organizat( peste 10 la număr) au racolat, prin înșelăciune, transportat și exploatat sexual în orașul Palma de Majorca - Spania, un număr de peste 20 de persoane de sex feminin (din care au fost audiate de procuror 4 asemenea persoane: S.C.M., C.C., V.I. și S.L.), realizând importante sume de bani - circa 235.000 euro.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău din 15 iulie 2008, iar la 7 februarie 2009 s-a pronunțat hotărârea prin care s-a dispus:

În baza art. 334 C.proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003.

- a. trafic de persoane art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

-b. infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă de executat: 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. c) C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului G.F. pentru actul material privind infracțiunea prev de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, privind partea vătămată C.C.

- a. trafic de persoane art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- b. infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a- și lit. b) C. pen.

În baza art 33 lit a, art 34 lit. c) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă de executat: 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- a. trafic de persoane art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- b. infracțiunii de inițiere sau constituire în grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art 33 lit. a), art 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsă de executat: 6 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. c) C. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.V. pentru actul material privind infracțiunea prev de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, privind partea vătămată S.L.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a a și b C. pen.

În baza art. 350 C.proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 03 mai 2008 la zi, pentru fiecare.

În baza art. 14, 346 C.proc. pen., art. 998 C. civ. s-a luat act că părțile civile V.I. și S.L. nu au pretenții civile în cauză.

S-a respins ca nefondate pretențiile civile formulate de părțile civile S.C. și C.C.

S-a dispus confiscarea :

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 11.666 euro (35. 000 euro - parte văt. S.C.) ;

- de la cei trei inculpați a sumei de câte 26.666 euro (80.000 euro - parte văt. V.I.) ;

- de la inculpații M.V. și A.G. a sumei de câte 10.000 euro (20.000 euro - parte văt. C.C.);

- de la inculpații G.F. și A.G. a sumei de câte 50.000 euro (100. 000 euro parte vătămată S.L.).

S-a dispus păstrarea ca mijloace de probă a următoarelor bunuri aflate la camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău: 4 C.D. 2 din 02 mai 2008; din 03 mai 2008; 2 buc. din 02 mai 2008 și din 03 mai 2008; 3 D.V.D.-uri; Un caiet de matematică - inscripționat pe prima pagină din interior: „Caiet evidență pentru bani”, conținând 31 file; o agendă de culoare maro - inscripționată - 2008 - cu cifre galbene, conținând 152 file; un carnet tip agendă cu dungi în mai multe culori, conținând 157 file; un telefon și cartela S.I.M. aparținând - lui G.F. și pentru care s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice; un C.D., conține fotografii ale unor persoane tinere (femei) cu vârsta până în 25 ani; 10 C.D.-uri, privind înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpați.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

Onorariu avocat oficiu de câte 150 lei (5 x 150 lei) pentru părțile vătămate au fost suportat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 4.500 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu pentru părțile vătămate.

Nemulțumiți de hotărârea pronunțată au formulat apel inculpații și reprezentantul parchetului. Acesta din urmă a fost nemulțumit de sentința dată deoarece s-a dispus achitarea celor doi inculpați G.F. și M.V. raporat la două părți vătămate C.C. și S.L., de faptul că hotărârea este insuficient motivată, de faptul că s-au respins pretențiile civile ale părților vătămate S.C.M. și C.C., motivat de faptul că nu au arătat în concret care sunt valorile pretinse de la inculpați. În concluzie s-a solicitat condamnarea celor doi inculpați și față de activitatea infracțională ce au desfășurat-o raportat la părțile vătămate C.C. și S.L. În esență, inculpații au arătat că se consideră nevinovați, fiind pe nedrept condamnații, raportat la probele insuficiente și contradictorii existente la dosar.

Curtea de Apel Bacău, prin Decizia penală nr. 87 din 30 iunie 2009, a dispus în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și a apelurilor declarate de apelanții inculpați A.G., G.F. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 67/D din data de 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4950/110/2008.

S-a desființat sentința penală apelată, mai puțin dispozițiile privind menținerea măsurii arestului preventiv și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Bacău.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., a menținut actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cele de la termenul de judecată din data de 09 septembrie 2008, respectiv depozițiile părților vătămate V.I. și S.L.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen., cu art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a celor trei inculpați.

S-a constatat că apelanții inculpați au fost asistați de apărători aleși.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

La luarea acestei decizii s-a avut în vedere faptul că hotărârea ce s-a pronunțat a încălcat dispozițiile legale imperative sancționate procedural cu nulitatea absolută, precum: încălcarea art. 290 alin. (3) C. proc. pen. deoarece la termenul de judecată din data de 09 septembrie 2008 s-au prezentat părțile vătămate V.I. și S.M., acestea au solicitat a fi audiate în ședință secretă, iar instanța a dispus ca ședința de judecată să nu fie publică, îndepărtând din sala de ședință publicul, fără a pune cererile formulate de cele două părți vătămate în discuția părților și fără a le da cuvântul apărătorilor inculpaților, ai celorlalte părți vătămate și procurorului de ședință.

Apoi, expunerea sau considerentele hotărârii trebuie să cuprindă constatările la care a ajuns instanța cu privire la fapta care a generat conflictul de drept penal, la temeiurile răspunderii penale ale inculpatului, la probele pe care se întemeiază aceste constatări, cât și alte date în legătură cu soluționarea cauzei.

În conformitate cu dispozițiile art. 356 C. proc. pen., expunerea trebuie să cuprindă, printre altele, și analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția.

Instanța de fond avea obligația să motiveze pe baza căror probe își fundamentează soluțiile, atât de condamnare, cât și cea de achitare, să arate probele pe care le înlătură și să argumenteze înlăturarea acestora, să examineze susținerile din actul de sesizare a instanței, apărările pe care și le-au făcut apelanții-inculpați și să argumenteze care dintre acestea și de ce sunt neconforme cu realitatea.

Instanța de fond, în loc să procedeze la examinarea efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de probă ale apelanților inculpați, să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de aceștia și să convingă părțile că soluția pronunțată este sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii care l-a determinat pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză, s-a mulțumit să reia, în cea mai mare parte, situația de fapt din actul de sesizare a instanței (a se vedea fila 13-11 rechizitoriu și 91-94 dosar instanța de fond, fără a face o analiză a probelor, inclusiv a celor administrate în cursul judecății și fără a analiza apărările făcute de apelanții - inculpați și a spune din ce motiv nu sunt conforme cu realitatea și le înlătură.

Prin acest mod de a proceda, a fost încălcat dreptul apelanților-inculpați la un proces achitabil, prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de fond făcând practic imposibilă efectuarea controlului judiciar.

Cu ocazia rejudecării Tribunalul trebuie să ajungă, după administrarea probelor cu strictă respectare a dispozițiilor legale, trebuie să ajungă motivat, la o soluție temeinică și legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obținute și administrate și analizate conform legii.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, Dosar nr. 4378/110/2009.

După pronunțarea Deciziei penale nr. 87 din 30 iunie 2009 de către Curtea de Apel Bacău, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău, în vederea rejudecării fondului, la 21 iulie 2009, stabilindu-se termen de judecată pentru data de 20 august 2009. Potrivit art. 300

2

C. proc. pen., tribunalul este dator să verifice, până la expirarea celor 60 de zile impuse de normele procedurale, arătate mai sus, legalitatea și temeinicia măsurii, lucru ce s-a realizat la termenul de judecată din 22 iulie 2009. Urmare a recursurilor promovate de inculpați, instanța ierarhic superioară a dispus casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare - asupra măsurii arestării.

S-a stabilit un al doilea termen, astfel că, la data de 29 iulie 2009, se dispune, în baza art. 300

2

C. proc. pen., menținerea stării de arest. Și de această dată, cauza este trimisă spre rejudecare primei instanțe, casată încheierea recurată, tribunalului revenindu-i obligația de a reexamina legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

I. Latura penală

În luna august 2006, partea vătămată S.C.M. a fost racolată și transportată în orașul susmenționat, de către învinuita S.M. și inc. M.V., unde a fost exploatată sexual de către inculpații A.G. și G.F.

Prin înșelăciune, respectiv prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, înv. S.M. și inc. M.V., au determinat-o pe S.C.M. să meargă în Spania pentru a lucra într-un bar, unde se câștiga foarte bine. În realitate, partea vătămată fost racolată și transportată în Spania pentru practicarea prostituției.

Activitățile de racolare au fost realizate de înv. S.M., care locuia în gazdă la părinții lui S.C.M. a discutat inițial cu această partea vătămată S.C.M. și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește să meargă în Spania să muncească, pentru că se câștigă bine și că are ea cunoștințe, în acest sens, în orașul Palma de Majorca. Partea vătămată S.C.M. având o situație materială modestă, a acceptat acest lucru, primind asigurări, de la S.M., că toate cheltuielile legate de procurarea actelor de transport, hrană, etc., până în Spania, vor fi suportate de către aceasta din urmă, iar cu banii primiți de la persoanele la care va lucra în Palma de Majorca va restitui aceste cheltuieli.

În acest sens, partea vătămată l-a cunoscut, prin intermediul lui S.M., pe inc. M.V., toți trei deplasându-se la Bacău, unde s-a obținut pașaportul pentru S.C.M., cheltuielile fiind suportate de înv. S.M. și inculpatul M.V.

După aceea, la puțin timp, partea vătămată, împreună cu S.M. și M.V. au plecat cu un autocar, din Bacău, până în localitatea Aiud din România, unde au dormit o noapte, la o persoană necunoscută (este vorba de o cunoștință a inculpatului M.V.). De aici, partea vătămată S.C.M. a fost dusă în Spania de inculpatul M.V., până în Barcelona unde au fost așteptați de inculpatul A.G., zis „Geo”. Din acest oraș, partea vătămată împreună cu inculpații, s-au deplasat cu vaporul până în orașul Palma de Majorca, la o adresă unde locuia inculpatul A.G.. Aici partea vătămată a fost informată cu privire la scopul real pentru care s-a deplasat în Spania - practicarea prostituției. Deși inițial a refuzat acest lucru, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, atât ea cât și familia sa, motiv pentru care, începând cu a doua seară de la sosire a practicat prostituția, circa două luni și jumătate, în folosul inculpaților A.G. și G.F.. Cu privire la acesta din urmă (G.F.), partea vătămată S.C.M. arată că l-a văzut mereu în preajma fratelui său A.G., că banii rezultați din practicarea prostituției erau luați de inc. A.G. și G.F., acesta din urmă deplasându-se des în România, ducând în țară importante sume de bani, așa cum s-a arătat mai sus și în descrierile anterioare din prezentul rechizitoriu.

În perioada cât a practicat prostituția partea vătămată arată că a realizat în jur de 35.000 euro, sumă din care nu i-a revenit nici un ban.

În legătură cu această parte vătămată se impune a se mai preciza, că pe parcursul activităților de racolare și transport, a mai intervenit și apariția unei alte părți vătămate, respectiv C.C., care a fost dusă în Spania, în același oraș, o dată cu S.C.M.

În aceeași lună, august 2006, în aceleași condiții a fost racolată și transportată în Spania, orașul Palma de Majorca și partea vătămată C.C.

În cazul acestei părți vătămate, se reține că l-a cunoscut pe inculpatul M.V. prin intermediul numitei N.D. (prietenă de-a sa), după care, M.V. s-a ocupat de procurarea actelor (pașaport) și transport până în Spania, cu același mijloc de transport și în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate S.C.M. (urmând să restituie acele cheltuieli din primul salariu).

Trebuie precizat în cazul acestei părți vătămate, că s-a întâlnit prima dată cu S.C.M. la un han din zona com. Măgura, jud. Bacău, unde au fost cazate o noapte de inc. M.V. și de unde, a doua zi, au plecat spre Aiud și în continuare spre Spania.

Și această parte vătămată a fost racolată, transportată și exploatată sexual în Spania, tot prin înșelăciune, inculpatul M.V. (inițial) și S.M. (pe parcurs îndeosebi pe perioada transportului până la Aiud) spunându-i că merge în Spania să lucreze într-un bar unde se câștigă foarte bine, în realitate, la fața locului aflând că a fost adusă pentru practicarea prostituției. Cu toate că și această parte vătămată inițial s-a opus, datorită constrângerii și amenințărilor, a practicat prostituția circa 2 luni de zile, iar sumele de bani realizate - circa 20.000 euro, au fost însușite și folosite de inculpații A.G., în aceleași condiții ca și în cazul părții vătămate S.C.M.

În toamna anului 2007, partea vătămată V.I., prin intermediul unei persoane cu numele de C. o cunoștință de cartier și prieten al unei vecine a susnumitei pe nume A., a fost convinsă, prin înșelăciune, de inc. A.G. și M.V. de acesta, mai mult prin telefon, să se deplaseze în Spania - oraș Palma de Majorca, să lucreze acolo fără însă a i se preciza ce muncă va presta, pentru că se câștigă foarte bine. Totodată i s-a promis că toate cheltuielile privind procurarea de acte, transport și hrană, vor fi suportate de către, persoanele unde va lucra (în speță de A.G. și M.V.) și că va restitui aceste cheltuieli din primul salariu.

Fiind indusă în eroare cu privire la scopul deplasării în Spania, partea vătămată V.I. a acceptat propunerea inculpaților și s-a deplasat în orașul susmenționat, cu avionul din București, unde a fost transportată tot de cunoștințe ale inculpaților. La destinație, partea vătămată a constatat că de fapt a venit în Spania nu pentru a lucra în bar ci pentru a practica prostituția în folosul inculpaților. Partea vătămată nu a putut preciza cine este persoana care a transportat-o în București. Refuzând să practice prostituția în folosul inculpaților, partea vătămată V.I. a fost amenințată de inculpații A.G. și de G.F., motiv pentru care, constrânsă, a practicat prostituția, o perioadă de circa 3 luni de zile, realizând după estimările sale sume de 80.000 de euro, din care i-au fost remise de inculpați doar sume derizorii.

În luna august 2005, partea vătămată S.L., arată că inculpatul G.F., l-a cunoscut ca fiind din aceeași comună cu ea, acesta a venit la domiciliu, a căutat-o și a discutat cu ea, s-a hotărât să meargă în Spania - oraș Palma de Majorca, pentru a lucra într-un bar al unor cunoștințe de-ale sale unde lucrează și fratele său A.G..

Inculpatul G.F. i-a mai spus că toate cheltuielile privind transportul, cazarea și hrana vor fi suportate de către el și că la primul salariu realizat în Spania, va restitui acele cheltuieli.

Partea vătămată s-a deplasat în Spania, oraș Palma de Majorca, fiind transferată de inculpatul G.F., împreună cu niște cunoștințe ale acestuia, unde a fost așteptată de inculpatul A.G. și condusă la locația unde acesta își desfășura activitatea infracțională. Aici a aflat că de fapt a venit pentru a practica prostituția în folosul inculpaților, i s-a luat pașaportul turistic și a fost cazată împreună cu mai multe fete. După o anumită perioadă de timp, având în vedere condițiile stricte în care era exploatată sexual de către membrii grupării, faptul că era obligată să practice prostituția și în zilele în care se simțea foarte rău, iar în unele zile întreținea relații sexuale cu foarte mulți bărbați - 40 pe zi, nu primea bani din sumele realizate efectiv și nu avea dreptul să-și păstreze pașaportul asupra sa, partea vătămată și-a exprimat dorința de a se reîntoarce în țară, moment în care a fost amenințată atât ea cât și familia sa, de către inc. G.F.

Sumele de bani realizate de această parte vătămată prin practicarea prostituției în folosul inculpaților (circa 100.000 euro) au fost însușite și folosite de inculpații A.G. și G.F., pentru a se întreține cât și pentru achiziționarea de autoturisme de lux și imobile.

Mai rezultă că în Spania, S.L., a plecat cu un autoturism procurat de B., împreună cu N.D. și Crețu Suraj - acesta din urmă primind spre păstrare pașaportul părții vătămate S.L., de la G.F. care îl procurase din Bacău.

Din datele de anchetă a rezultat că inculpații au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, prin părăsirea României și deplasarea într-o altă țară pentru a îngreuna aflarea adevărului și descoperirea faptelor ce li se pun în sarcină din convorbirile telefonice interceptate autorizat și de imagini interceptate, rezultă că primii doi inculpați intenționau să părăsească România, la data de 03 mai 2008, cumpărându-și chiar în acest sens bilete de avion spre Spania, fiind prinși de organele de poliție și conduși la organul de anchetă.

Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea judecătorească - reclamația numitei S.C.M.; declarația numitei S.C.M. - parte vătămată, dată de față cu apărătorul desemnat de organele de urmărire penală; declarațiile părții vătămate C.C.; declarația părții vătămate D.I. - filele 36-43, vol. I dosar; declarația parte vătămată V.I.; declarația părții vătămate S.L.; declarația părții vătămate C.V. și a părții vătămate D.G.G.; declarațiile învinuiților G.F., M.V. și A.G. și A.M.; relațiile scrise primite de la unitățile W.U., prin care s-au făcut transferuri de bani din Spania în România de la persoanele de legătură ale învinuiților către aceștia în România sau către alte persoane ce au legătură cu aceștia sau cu grupul infracțional menționat, ori către iudele persoanelor care au fost exploatare sexual în Spania; procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și de înregistrare imagini; procese-verbale de prezentare spre recunoaștere, întocmite organele de urmărire penale, ale învinuiților de către părțile vătămate audiate în cauză; procesele verbale de percheziție domiciliară efectuate la locuințele numiților G.F. și A.G.; declarațiile unor martori audiați în cauză cum ar fi: N.D., S.I., S.I., C.D., S.G. și I. și S.I. și alții; relații primite de la autoritățile spaniole și Ambasada Spaniei de la București; relațiile primite de la băncile din România prin care inculpații au realizat tranzacții bancare, probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești când au fost audiați inculpații, părțile vătămate V.I., S.L., martorii S.I., C.V., D.G.G., D.I., G.R.M., G.B.C., L.M., C.A.M. Având în vedere decizia Curții de Apel Bacău prin care s-au menținut actele procedurale efectuate în cauză, mai puțin cel din data de 09 septembrie 2008, toate acestea urmează a fi avute în vedere la clarificarea situație de fapt, în plus și declarația dată de partea vătămată S.L. cu prilejul audierii sale chiar de instanța de apel, în conformitate cu dispozițiile art. 77

1

C. proc. pen.

Cu toate diligențele manifestate de instanța de rejudecare, nu s-a putut asigura prezența părților vătămate:S.C.M. (din procesul verbal de aducere rezultă că este plecată la o adresă necunoscută - fila 158), C.C. (procesul verbal de aducere, menționează că este plecată în străinătate de mai mulți ani, necunoscându-se când va reveni în țară, fila 161), V.I. (proces-verbal de aducere precizează că este fugită de la domiciliu, că nu are mijloc de comunicare, că nu se poate lua legătura cu aceasta, fiind o persoană cu dizabilități mintale, fila 165), iar S.L., (proces-verbal fila 166, nu mai locuiește la adresa cunoscută, din cercetări rezultând că este căsătorită cu L.C. și au domiciliul comun în sat. O. com. L. unde a fost citată procedural atât prin procedura simplă, cât și cu mandat de aducere, însă nu s-a prezentat la nici un termen de judecată).

Prin ordonanțele din data de 03 mai 2008, s-a dispus reținerea inculpaților pe o perioadă de 24 de ore, după cum urmează

- pentru G.F. începând cu orele 16.24 - până la data de 4 mai 2008 orele 16.24;

- pentru M.V., începând cu orele 18.45 - până la data de 04 mai 2008, orele 18.45;

- pentru A.G., începând cu orele 20.55 - până la 4 mai 2008 orele 20.55.

Prin ordonanța din 03 mai 2008 s-a pus în mișcare acțiunea penală, față de susnumiții, pentru infracțiunile descrise mai sus și s-a propus la aceeași dată arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile.

S-au emis mandate de arestare de către instanța de judecată Tribunalul Bacău - nr. 31/4/05/2008 pentru A.G., nr. 32 din 4 mai 2008 pentru M.V. și nr. 30 din 4 mai 2008 pentru G.F.

În baza dispozițiilor art. 300

1

C. proc. pen. la primirea dosarului, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii luate împotriva inculpaților până la acel moment, dispunându-se, la data de 16 iulie 2008, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, încheierea care, însă, a fost recurată, de către parchet, astfel că la 18 iulie 2008, instanța de control judiciar, Curtea de Apel Bacău, a admis recursul promovat, dispunând menținerea stării de arest a celor trei inculpați.

Cronologic, potrivit dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., instanța de fond a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării, la termenele de judecată din 09 septembrie 2008, 14 octombrie 2008, 06 decembrie 2008, 17 februarie 2009, aceasta din urmă odată cu pronunțarea hotărârii de condamnare din 17 februarie 2009 a Trib. Bacău. După declararea apelului de către inculpați și reprezentatul parchetului, măsura a fost și ea verificată periodic, în baza acelorași dispoziții legale, de către Curtea de Apel Bacău, la termenele de judecată din 31 martie 209, 28 aprilie 2009, 26 mai 2009 și la 30 iunie 2009, odată cu pronunțarea Deciziei nr. 87 din 30 iunie 2009.

În rejudecare, în interiorul celor 60 de zile, instanța periodic a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestora, în baza art. 300

2

C. proc. pen., soluționând ori de câte ori s-au formulat cereri de înlocuire a măsurii preventive, de revocare a acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ori cereri de liberare provizorii sub control judiciar. În urma recursurilor promovate de-a lungul soluționării cauzei, fie de reprezentantul parchetului, fie de către inculpați, măsura arestării a subzistat până la momentul pronunțării actualei sentințe penale.

Inculpații, în apărare, prin avocații aleși, au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C.pr.pen, considerând că faptele nu există, atât cea de „inițiere sau constituire de grup infracțional organizat”, cât și cea de „trafic de persane”,prima apreciind că nu există acest grup infracțional, având în vedere că sunt doi frați și un verișor, și nu așa cum se reține în rechizitoriu, mai bine de 10 persoane, și doar patru părți vătămate față de 20 cu scrie rechizitoriul.

Pentru inculpatul G.F., apărătorul ales, a învederat instanței, nelegala sesizare, rechizitoriul are în vedere o perioadă mai mare de timp, face referire la 2004-2007, iar procesul verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, punerea sub acuzare, ordonanța de reținere, ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, mandatul de arestare, fac vorbire de perioada 2005-2006.

Cu privire la solicitarea de a dispune achitarea, pe acest temei, art. 10 lit. c) C. proc. pen. instanța nu poate lua în considerare apărarea formulată, având în vedere ă sub aspectul reținerii infracțiunii de trafic de persoane, aceasta a fost demonstrată prin declarațiile părților vătămate, martorilor, comisiei rogatorii, așa cum am arătat mai sus.

În privința numărului de persoane reținute ca fiind părți vătămate, sau membrii ai grupului infracțional organizat, s-a reținut din rechizitoriu că s-a dispus disjungerea față de cei trei inculpați, în vederea efectuării de cercetări pentru faptele prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 7 alin. (1), (3) Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și continuarea cercetărilor; disjungerea cauzei față de aceeași inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. și ped. de art. 23 alin. (1), lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 și continuarea cercetărilor; disjungerea cauzei față de inv. S.I. din com. Livezi, sat. Prăjoaia, jud. Bacău, S.I. zis „T.”, din com. Sănduleni. jud. Bacău, B.T.C., din com. Sănduleni, jud. Bacău, M.C., din com.Livezi, jud. Bacău, A.M. din Buhuși, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-au avut în vedere constatările efectuate și înregistrate cu ocazia întocmirii Comisiei rogatorii de către Judecătoria de Instrucție nr. 3 din Palma de Mallorca, în care sunt menționate, pe lângă cei trei inculpați, și alte persoane precum A.V., C.C., M.C., R.M.G., C.M.,, I.S., alias „T.”, M.L., L.N. (pag.9-49 din volumul urmăririi penale referitor la comisia rogatorie întocmită) care fac parte din alte două grupuri depistate de autoritățile spaniole ca practicând prostituția în două locații diferite, cu legătură între ele, liderii celor două grupări având legătură în ei. De aici rezultă numărul mare de persoane vătămate și de membrii ai grupării.

Cu privire la apărarea formulată de inculpatul G., referitoare la perioada mai mare ce i se reține în sarcină prin rechizitoriu, față de celelalte acte procedurale efectuate la urmărirea penală, instanța are în vedere declarațiile părților vătămate S.C.M., V.I., S.L. și C.C. date la urmărirea penală și în fața instanței, în care relatează situații de fapt, petrecute în intervalul anilor 2005-2006 și pentru care s-au emis ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale, de reținere, de propunere de arestare și de aducere la cunoștință a învinuirii de către procuror (filele 204, 217, 219, 261 dosar urmărire penală).

În privința apărărilor formulate de inculpații G.F. și M.V., referitor la declarațiile celor două părți vătămate C.C. și S.L., s-a apreciat că sunt fondate în concordanță de materialul probator existent. Astfel, în nici una din declarațiile date, partea vătămată C.C. nu amintește vreun moment de implicarea inculpatului G.F. în activitatea infracțională, ci îi vizează pe ceilalți doi., pe A. și M. (filele 16-21 vol.I, urm.pen., filele 27-32 vol. I privind comisia rogatorie). Aceeași situație o regăsim în declarațiile părții vătămate S.L. cu privire la inculpatul M.V., toate declarațiile sale vizează pe ceilalți doi inculpați, pe A. și G. (file 277-298 vol. I, urmărire penală, și cea dată în fața instanței de apel, la termenul de judecată din 26 mai 2008 - fila 241-242 „M.V. nu a avut nici un fel de contribuție în ceea ce mă privește”).

Faptele comise de inculpații G.F., A.G. și M.V., așa cum au fost descrise mai sus, realizează elementele constitutive ale conținutului infracțiunilor de „trafic de persoane”, prev. și ped. de art. 12 alin. (1),2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287 din 11 octombrie 2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. și „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup”, prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

În privința reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.pen, respectiv a comiterii infracțiunii de „inițiere sau constituire de grup infracțional organizat, ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, instanța are în vedere faptul că, pe de o parte ne aflăm în ipoteza unei unități naturale de infracțiune - infracțiunea continuă permanentă - a cărei epuizări s-a realizat la data încetării acțiunii, prin prinderea inculpaților 3 mai 2008, iar, pe de altă pare, prin prima condamnare dispusă, sentința penală nr. 67 din 17 februarie 2009, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu (cu referire strict la această infracțiune) în sensul că s-a eliminat forma continuată de la această infracțiune, ceea ce este evident în avantajul inculpaților. Cum motivele de apel ale Parchetului nu au vizat decât nelegala achitare a inc. G.F. și M.V. cu privire la cele două părți vătămate, iar rejudecarea s-a dispus pentru alte motive (șa cum s-a arătat mai sus), rezultă că, potrivit art. 385 C. proc. pen. instanța de rejudecare este datorare să se limiteze la limitele ce i-au fost impuse de instanța de control judiciar și cu respectarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, prev. de art. 372 C. proc. pen. Așadar, fiind un drept câștigat prin prima condamnare, instanța de rejudecare este obligată să înlăture dispozițiile art. 41alin. (2) C. proc. pen. (fiind una dintre stările de agravare a pedepselor, ce ar atrage o situație mai grea inculpaților în rejudecare, în ipoteza reținerii sale), ce a fost prevăzută inițial prin rechizitoriu la art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003.

Constatându-se întrunite condițiile răspunderii penale, pentru fiecare inculpat și pentru fiecare infracțiune, urmează a dispune tragerea la răspundere penală a fiecăruia, aplicându-i-se fiecăruia câte pedeapsă cu închisoarea.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

În virtutea celor două principii enunțate, - al neagravării situației în propria cale de atac și a respectării de instanța de rejudecare a limitelor impuse de instanța de control judiciar,prin decizia de desființare, indicate de art. 372 și art. 385 C. proc. pen. - atâta timp, cât apelul promovat de Parchet nu a vizat temeinicia pedepselor aplicate inculpaților, instanța în rejudecare este obligată a le menține limitele de pedeapsă, așa cum s-a dispus la prima judecare a cauzei.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)-c) „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) și art. 20 alin. (2) din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat C.E.D.O. prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor. În consecință inculpatului i s-au interzis numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen.

De asemenea, fiind obligatorie, s-a aplicat fiecărui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, potrivit art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Faptele fiind comise în consul real, s-au aplicat dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. cu art. 34 lit. b) C. pen. urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea.

În privința celor doi inculpați G.F. și M.V. s-a dispus achitarea lor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., pentru actele materiale privind infracțiunea de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 287/2005, întrucât fapta nu a fost săvârșiră de aceștia (parte vătămată S.L. și C.C.).

În privința stării de arest preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a considerat că se impune, în continuare menținerea acestei măsuri preventive, pentru următoarele considerente:

Cu privire la prima condiție, cea arătată de art. 143 C. proc. pen., tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există „indicii temeinice că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală „ (art. 143 alin. (1) C. proc. pen.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală, respectiv cea de trafic de persoane, prev. de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 67/2001.

Având în vedere faptul că toți inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, având în vedere că inculpații sunt cunoscuți cu preocupări pe linia fraudei informatice, s-au constituit într-un grup numeros organizat pentru comiterea de infracțiuni, fapt ce rezultă inclusiv din declarațiile acestora, și de asemenea cunoscuți ca având numeroase legături cu persoane având aceleași preocupări infracționale.

De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8 C. proc. pen. la „alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.

Conform dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția europeană a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr. 30/1994 si prin prisma prevederilor art. 20 raportat la art. 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei.

Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, îi plasează pe inculpați la locul săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeași greutate ca și probele care ar justifica o soluție de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.

Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în C. proc. pen. a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen. Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 parag. 1 lit. c) al Convenției, precum și cu jurisprudența C.E.D.O., dată în aplicarea acesteia.

Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, C.E.D.O. a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.

C.E.D.O. a precizat care este principiul general care trebuie să guverneze această materie, în cauza Wemhoff: „detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă”. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”(cauzele Labita c. Italia, Neumeister c. Austria, Stasaitis c. Lituania). Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Un alt temei al arestării preventive reținut față de toți inculpații a fost cel prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, sancționarea faptelor presupus a fi comise, cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite prin jurisprudența C.E.D.O. care a statuat „că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă”.

Infracțiunile pentru care sunt trimiși în j