ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2012

Asupra

recursurilor de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 octombrie

2012 Curtea de Apei Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată

în Dosarul nr. 1248/110/2012, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen.

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. a menținut starea de

arest preventiv a inculpatului M.G.A.

Pentru a

pronunța această încheiere, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 235/D din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a

dispus:

Condamnarea

inculpatului M.G.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de:

alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 41/2011, art. 37

lit. a), b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr.

41/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a), b) C. pen., la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

Legea nr. 161/2003, cu art. 37 lit. a), lit. b) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare

și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.;

În baza art. 61

C. pen., s-a revocat restul de pedeapsă de 958 zile rămas de executat din pedeapsa

de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 231/D din 24 aprilie 2008

a Tribunalului Bacău rămasă definitivă prin nerecurare la 6 mai 2008 pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute și pedepsite

de art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001, rest pe care îl contopește cu pedepsele aplicate

rezultând următoarele pedepse:

și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.;

și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.;

și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante în pedeapsa

cea mai grea de 10 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.;

PEDEAPSĂ DE EXECUTAT:

10 ani închisoare șl 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.;

În baza art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la

8 februarie 2012 la zi.

În ceea ce privește

legalitateai și temeiniciei arestării preventive, Curtea a reținut că în conformitate

cu prevederile art. 300

2

C. proc. pen., cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., „dacă instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea

de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea

de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța

constată că temeiurile care au determinat arestarea impune în continuare privarea

de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța

menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă”.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut că menținerea măsurii arestării

preventive apare cu atât mai necesară, cu cât ne raportăm totuși la rezonanța pe

care aceasta a avut-o în rândul opiniei publice și mai ales de faptul că față de

natura infracțiunii de o asemenea gravitate, organele judiciare trebuie să acționeze

cu mult mai multă fermitate pentru a nu se crea impresia că în fața unor asemenea

infracțiuni nu se acționează cu destulă eficientă.

Menținerea măsurii

preventive apare ca fiind în concordanță și cu prevederile Convenției Europene a

Drepturilor Omului, în măsura în care, inculpatul a fost condamnat chiar și nedefinitiv,

de o instanță independentă și imparțială.

Împotriva acestei

încheieri, recurentul-inculpate M.G.A., a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate, întrucât probele au fost administrate în

cauză, iar judecarea acestuia în stare de libertate nu va împiedica buna desfășurare

a procesului penal.

Examinând încheierea

atacată atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., impun în continuare privare

de libertate a acestuia.

Potrivit art.

300

2

C. proc. pen., în cauzele în care recurentul-inculpat este arestat,

instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea

și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instața dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

În raport cu stipulațiile

art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția

României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când

există motive verosimile de a se bănui că acesta a săvârșit o infracțiune sau există

motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni,

fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților

cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru

ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de

insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea

unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la

pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpatului,

Înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite

infracțiunile, pentru care a și fost condamnat de instanța de fond.

În plus, simpla

trecere a unei anume perioade de timp nu este de natură să diminueze rezonanța asupra

gradului de pericol public al faptelor deduse judecății, faptele imputate inculpatului

fiind generatoare de puternice emoții și de o puternică stare de insecuritate în

rândul societății.

Pe de altă parte,

indiciile de repetabilitate a unor acte din sfera ilicitului penal permit concluzia

că inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate, ar reveni în mediul din care a fost

scos prin luarea măsurii preventive, reactivând astfel riscul de reiterare a acțiunilor

ilicite eliminat prin privarea sa de libertate.

Așa fiind,

Înalta Curte constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări

a procesului pena! fac necasară menținerea arestării preventive a inculpatului M.G.A.

Recursul declarat

învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la piața cheltuielilor judiciare

către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.G.A. împotriva încheierii din 16 octombrie 2012

a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul

nr. 1248/110/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 9 noiembrie 2012.