ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2012

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009 s-a dispus, în temeiul art. 522 1 C. proc. pen. cu art. 406 C. proc. pen., admiterea cererii de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul M.M.I. împotriva sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 și în consecință; A fost anulată sentința penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 numai în ceea ce privește soluționarea laturii penale privind pe inculpatul M.M.I. A fost condamnat inculpatul M.M.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.; - art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea. Pedeapsă de executat 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. l-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa de executat perioada executată de la 15 august 2009 la zi. Au fost anulate vechile forme de executare emise în baza sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 și s-a dispus emiterea de noi forme de executare în baza prezentei hotărâri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău. S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu. În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele: Prin sentința penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce-l privește pe M.M.I., din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a schimbat încadrarea juridică, în ceea ce-l privește pe același inculpat, din art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință: În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.I., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 26 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost același inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea. Pedeapsă de executat: 12 (doisprezece) ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b), c) C. pen., pe timp de 8 ani.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II lit. b), c) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații M.M.I. și C.Ș. în solidar și ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „E." SA Tg. Ocna, la plata următoarelor sume: 1) 32.541 RON compusă din 15.422,28 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă și 17.118,72 RON penalitate către SC „I." SA Ploiești; 2) 12.700 RON despăgubiri civile către SC „T.S." SRL Onești; 3) 76.472 RON către SC „R.T." SRL Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, compusă din 71.097 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă și 5.375 RON, penalități; 4) 105.637,06 RON către SC „T." SRL Roman, jud. Neamț, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat că SC „D.I.E." SRL Sibiu și SC „M.M.C." SRL Hunedoara și-au recuperat pagubele prin restituire. S-a luat act că SC „R." SA Ilfov, SC „T.I." SRL București și SC „S.S.E.C." SRL Timișoara nu s-au constituit părți civile în cauză. S-au respins pretențiile inițiale ale SC R.I. SRL Onești în valoare de 12.700 RON, care și-a recuperat prejudiciul de la SC „T.S." SRL Onești. Prin decizia penală nr. 65 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.I., s-au dispus următoarele: În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.I., cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen. în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen. S-a desființat sentința atacată sub aspectele susmenționate, s-a reținut cauza spre rejudecare și pe fond: 1. În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.I. cu datele de stare civilă cunoscute, la pedeapsa de 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), c) C. pen.

În baza art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare. Pedeapsă de executat: 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), c) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Decizia a rămas definitivă la data de 26 mai 2009 pentru inculpatul M.M.I. prin nerecurare.

În cererea de rejudecare după extrădare înregistrată la instanță, condamnatul a solicitat admiterea acesteia în principiu și rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost prezent în instanță, la nici unul din termenele de judecata, iar in ședința publică din 10 februarie 2011, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 522 1 C. proc. pen., inculpatul fiind judecat și condamnat în lipsă. Rejudecând cauza după admiterea in principiu instanța, în temeiul art. 522 1 C. proc. pen. raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.M.I. împotriva sentinței penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. (3661)/110/2007.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal condamnatul M.M.I. Apelul nu a fost motivat în scris. Prezent în fața instanței de apel, condamnatul a declarat că solicită aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., privind procedura recunoașterii vinovăției, că a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penate, probe pe care Ie-a cunoscut și Ie-a însușit. În acest sens, Curtea a procedat la audierea condamnatului. Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a respins apelul formulat de M.M.I. Împotriva deciziei penale evocate a formulat recurs condamnatul, solicitând Înaltei Curți de casație și Justiție aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În concret, recurentul-condamnat a reiterat criticile avansate în fața instanței de prim control judiciar, învederând că, deși a fost prezent în fața primei instanțe, după admiterea în principiu a cererii sale de rejudecare după extrădare, instanța fondului nu l-a audiat, context procesual în care nu a avut posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., decât în fața instanței de apel care a procedat la audierea sa. Din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a supus dezbaterii cazului de casare reglementat în art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., în raport cu omisiunea instanței fondului de a se pronunța asupra cererii esențiale pentru inculpat, de natură a garanta drepturile sale și a influența soluția procesului. Examinând cauza în raport cu criticile formulate, dar și din perspectiva cazului de casare invocat din oficiu, precum șt în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: Cererea de rejudecare după extrădare/predare în baza unui mandat european de arestare a fost formulată de către condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor (publicată în M. Of.

nr. 174/26.10.2010) și încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii, stabilindu-se cadrul rejudecării a fost pronunțată la data de 10 februarie 2011, așadar după introducerea procedurii simplificate în cadrul recunoașterii vinovăției - art. 320 1 C. proc. pen. Observând actele procedurale întocmite de instanța fondului, după admiterea în principiu a cererii de rejudecare după extrădare, se poate observa că printre alte măsuri ce au fost apreciate a se impune în cauză, instanța a dispus reaudierea inculpatului. Deși prezent în fața primei instanțe nu s-a procedat la audierea inculpatului. Mai mult decât atât însă, instanța fondului nu a respectat dispozițiile art. 320 1 alin. (3) C. proc.

pen., potrivit cărora se impune a-l întreba pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, în împrejurarea în care în urma admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare în baza mandatului european de arestare, dispozițiile art. 404 - 408 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător, regulile de procedură privind judecarea în primă instanță fiind pe deplin incidente. În adevăr, instituția ce reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen.

în peisajul procesual penal, statuează cu exactitate cu privire la momentul în care inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în cazul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sens în care legiuitorul a statuat că această manifestare procesuală se poate produce până la începutul cercetării judecătorești. Pe de altă parte, însă, nu se poate considera că instanța de judecată nu ar avea vreo obligație de conduită procesuală în aplicarea instituției prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., atâta vreme cât, dispozițiile alin. (3) al acestui articol statuează că la termenul de judecată, instanța întreabă inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Însă, ceea ce este semnificativ în cauză, a reținut instanța de recurs, din perspectiva incidenței prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen., o reprezintă faptul că ulterior momentului procesual al admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare în baza unui mandat european de arestare, instanța fondului nu a procedat la începerea cercetării judecătorești, astfel cum art. 322 C. proc. pen. impuneau, context în care inculpatul a fost lipsit de posibilitatea legală de a se prevala de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., până la debutul cercetării judecătorești. În virtutea considerentelor ce preced și constatând incidența cazului de casare reglementat de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen., pus în discuție de către Înalta Curte de Casație și Justiție (din oficiu) s-a admis recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 25 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. S-a casat decizia penală recurată și sentința penală nr. 225/D/2011 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului Bacău, secția penală, și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău. În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 6027/110/2009* la data de 24 iulie 2012. În cererea de rejudecare după extrădare condamnatul M.M.I. a solicitat admiterea acesteia în principiu și rejudecarea cauzei întrucât nu a fost prezent la instanță, la nici unul din termenele de judecată.

în ședința publică din 11 septembrie 2012, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 522 1 C. proc. pen., inculpatul fiind judecat și condamnat în lipsă. În vederea rejudecării cauzei s-a procedat mai întâi la audierea inculpatului, ocazie cu care a solicitat instanței aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței și solicită ca judecata să se fără în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1038/P din 11 mai 2007, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - C.Ș., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 293 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă și în formă continuată, constând în aceea că, la începutul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind instigat de inculpatul M.M.l., i-a indus în eroare pe reprezentanții a 9 (nouă) societăți comerciale din țară, prin încheierea de contracte comerciale semnate în fals, cauzând un prejudiciu total de 447.511,01 RON, iar la data identificării sale, respectiv data de 17 noiembrie 2006, și-a declinat identitatea falsă în fața lucrătorilor din cadrul Poliței municipiului Onești - M.M.I. - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele aflate în concurs real, constând în aceea că la începutul lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a instigat pe inculpatul C.Ș. să comită infracțiunile descrise mai sus. Astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În vara anului 2006, M.M.I. era barman la o firmă de pe litoral, iar C.Ș. avea o slujbă la Șantierul Naval Constanța, cei doi cunoscându-se pe plajă. Cu acel prilej, inculpații M.M.I. i-a propus lui C.Ș. să intre în afaceri și, mai mult decât atât, să lucreze împreună. În perioada respectivă C.Ș. locuia într-o căsuță socială și era dispus să facă orice sacrificiu pentru a asigura familiei sale condiții decente de viață.

Aflându-se într-o asemenea situație, a acceptat propunerea făcută de M.M.I., de a veni la Tg. Ocna, mai ales că i-a propus un câștig de 5.000 euro/lună, până la sfârșitul anului, deși nu avea absolut nicio experiență în afaceri, însă, orbit de câștigul promis, era dispus să facă orice i s-ar fi cerut. Pentru mai multă siguranță, inculpatul C.Ș. a cerut și acțiuni în cadrul societății, despre care aflase că era una de prestigiu. Cererea fiindu-i acceptată, cei doi s-au deplasat la notar, unde, printr-un act adițional, i s-au cesionat 581 acțiuni, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 1%, aceste modificări fiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău.

Inculpatul C.Ș. nu se lămurise cu privire la obiectul de activitate ai firmei la care a devenit acționar, aflând doar că aceasta cumpăra și vindea mărfuri dintre cele mai diverse. Cei doi au stabilit și modul de lucru. Astfel, inculpatului M.M.I. îi revenea sarcina de a identifica firmele de la care SC "E." SA Tg. Ocna urma să cumpere mărfuri, lăsând comenzi telefonice, celuilalt inculpat revenindu-i sarcina să se recomande la negocieri, ca fiind administratorul societății. M.M.I. l-a învățat pe C.Ș. cum să completeze înscrisurile necesare derulării contractelor, precum și documentele de plată, fixându-i, totodată, un program de întâlnire cu reprezentanții societăților comerciale, care aveau mărfuri de vânzare.

Inculpatul M.M.I. primise arhiva SC E. SA Tg. Ocna, ștampila, carnetul de file CEC albe, evidența contabilă, potrivit procesului verbal din 12 septembrie 2006. La data de 26 octombrie 2006, C.Ș., dându-se M.M.I., a încheiat și semnat în calitate de administrator al SC "E." SA Tg. Ocna două contracte de închiriere a două spații comerciale (hale), unul cu SC "T.S. SRL Onești și celălalt cu SC "T." SRL Tg. Ocna . La data de 30 octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a deschis un cont de virament la SC "Banca U." România, Sucursala Bacău, specimenul de semnătură aparținând lui M.M.I. Începând de la sfârșitul lunii octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a stabilit relații comerciale cu mai multe societăți comerciale din țară, lăsând comenzi, primind oferte, facturi proformă, încheind contracte de colaborare sau de vânzare cumpărare.

În toate convențiile cu partenerii de afaceri, se stabilea că plata prețului urma să fie făcută la scadență, care în general era de 30 de zile de la primirea mărfii, cu filă CEC sau bilet la ordin. În acest interval de timp, marfa urma să fie vândută, iar banii însușiți fără a mai intra în conturile de virament ale firmei, decontarea CEC-ului ori a biletelor la ordin neputându-se face de către bancă din lipsa de disponibil cât și pentru lipsa semnăturilor autorizate. Activitatea infracțională a celor doi inculpați a durat aproximativ 2 săptămâni. Împotriva reprezentanților SC "E." SA Tg. Ocna au început să curgă sesizările penale. Prima sesizare penală a fost primită la Poliția mun. Onești la data de 17 noiembrie 2006 și a fost formulată de C.l.F., șef departament comercial la SC I. SA Ploiești, firmă ce comercializa, printre altele, produsul A.B., produs de antiseptizare a cherestelei din fag aburit.

Din conținutul sesizării penale și a declarațiilor reprezentantului legal al firmei de mai sus, rezultă că a fost contactat la data de 24 octombrie 2006 de către M.M.I., care s-a prezentat ca administrator la SC E. SA Tg. Ocna și s-a arătat interesat să cumpere produsul A.B., pe care, la rândul său, urma să-l vândă fabricilor din zonă care prelucrau lemnul și cu care avea încheiate contracte. După mai multe discuții telefonice, pe 28 octombrie 2006, a primit o comandă pentru 500 litri de A.B. Furnizorul a întocmit un proiect de contract de vânzare-cumpăraredin 1 noiembrie 2006, pe care l-a înaintat prin fax la SC E. SA Tg. Ocna, fiindu-i restituit la data de 3 noiembrie 2006, semnat de C.Ș., în locul lui M.M.I.

La data de 7 noiembrie 2006, a fost livrată cantitatea de 456 kg produs, prin delegatul D.A. (șofer). Acesta din urmă s-a întâlnit la Tg. Ocna cu C.Ș., care s-a prezentat drept M.M.I., deplasându-se apoi împreună la sediul SC E. SA Tg. Ocna, unde inculpatul C.Ș. a semnat factura, confirmând astfel primirea mărfii, aplicând și ștampila SC E. SA Tg. Ocna . Tot el a semnat și ștampilat ordinul de deplasare al conducătorului auto și a completat, semnat și ștampilat biletul la ordin, cu scadență la 18 decembrie 2006 . Delegatul, observând scadența la 40 de zile, nicidecum de 30 de zile cum se stipulase în contract, l-a sunat pe superiorul său, martorul C.l.F., care însă, i-a permis să descarce marfa, precizând că în cel mai scurt timp va veni la SC E. SA Tg.

Ocna, pentru a clarifica lucrurile. A doua zi, adică pe 8 noiembrie 2006, martorul C.l.F. a sosit în județul Bacău, fiind îndrumat telefonic de către M.M.I., să vină la sediul societății din Tg. Ocna, unde urma să discute cu M.C. (în realitate cu inculpatul C.Ș.). La sediul societății, a primit de la acesta din urmă o copie a certificatului de înregistrare fiscală a SC E. SA Tg. Ocna, precum și un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare încheiat prin corespondență (fax). Martorul C.l.F. a sesizat că în contract era trecut contul de virament al firmei la Banca R., pe câtă vreme biletul la ordin avea indicat contul Băncii U. Bacău. Față de această neregulă, au căzut de acord cu toții ca să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare.

Astfel, la data de 9 noiembrie 2006, martorul C.I.F. s-a întâlnit cu cei doi reprezentanți ai SC E. SA Tg. Ocna. Cu acel prilej, a completat și semnat un nou contract comercial, pe care i l-a dat inculpatului M.M.I. pentru ca și acesta să-l semneze. Acesta, sub pretextul că trebuie să consulte un jurist, a ieșit din încăpere împreună cu inculpatul C.Ș., care, într-o încăpere alăturată, a semnat contractul în locul lui M.M.I., aplicând și ștampila societății. Martorul C.l.F., fiind în continuare suspicios s-a interesat la Banca U. Bacău, de unde a aflat că semnătura și ștampila de pe biletul la ordin emis de C.Ș. nu corespund cu specimenele din bancă, motiv pentru care a depus plângerea penală . Acest martor a fost de față când C.Ș.

s-a prezentat drept M.C. organelor de poliție. Conform înțelegerii prealabile, de valorificarea mărfurilor se ocupa inculpatul M.M.I. Inculpatul M.M.I. i-a propus reprezentantului legal al SC I. SA Ploiești să-i restituie o parte din marfă, aproximativ 300 kg. Acesta fiind de acord, în cursul urmăririi penale, a recuperat 263 kg A.B. Cele 5 (cinci) bidoane a 60 litri fiecare au fost ridicate potrivit declarației inculpatului C.Ș. de undeva de pe câmp, unde fusese așezate pe primul inculpat și care îi dezvăluise locul unde puteau fi găsite. Prejudiciul suferit (36.483,50 RON) fiind parțial recuperat, SC I. SA Ploiești s-a constituit parte civilă cu diferența de 15.422,28 RON, plus penalitățile aferente potrivit contractului încheiat . La data de 17 noiembrie 2006, C.Ș.

a fost reținut pentru 24 ore. Martorului C.l.F. prezentându-i-se fotografia lui M.M.I., acesta l-a recunoscut ca fiind cel cu care s-a întâlnit pe 9 niembrie 2006 la Onești și care s-a prezentat sub numele real, precum și pe C.Ș. în persoană, care s-a prezentat sub numele de M.C. La data de 22 noiembrie 2006, la Poliția mun. Onești, s-a depus sesizarea penală a numitului L.H., director de zonă la SC D.I. SRL Sibiu, care a sesizat faptul că această societate a livrat 710 bucăți plase sudate SC "E." SA Tg. Ocna în valoare de 57.074,55 RON pentru plată fiind emis un bilet la ordin, fără ca semnătura și ștampila aplicate să corespundă cu specimenele existente în bancă . "Afacerea" s-a făcut prin aceeași modalitate ca în primul caz, în sensul că, inculpatul M.M.I.

a stabilit contractul cu firma, prezentându-se drept S.E., iar C.Ș. s-a prezentat în fața șoferului, care a adus marfa, pe care a recepționat-o, a completat, semnat și ștampilat biletul la ordin, pe care l-a înmânat acestuia la 14 noiembrie 2006, cu scadența la 18 decembrie 2006. Datorită faptului că inculpatul M.M.I. nu găsise cumpărător pentru cele 710 bucăți plase sudate, marfa a rămas depozitată în hala închiriată de la SC "T.S." SRL Onești, de unde au fost restituite în totalitate furnizorului, pe bază de proces-verbal, motiv pentru care, SC D.I. SRL Sibiu a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenții în cauză. La data de 23 noiembrie 2006, la Poliția mun. Onești, s-a depus o plângere penală din partea lui T.N.

din Hunedoara, în calitate de reprezentant al SC "M.M.C." SRL Hunedoara, care a sesizat faptul că, la data de 8 noiembrie 2006, societatea pe care o reprezenta a livrat cantitatea de 19.965 kg fier beton către SC "E." SA Tg. Ocna în valoare de 39.201,28 RON. Pentru plata, beneficiarul mărfii a emis fila CEC în alb, stabilindu-se de comun acord ca dată a plății ziua de 8 decembrie 2006. Vânzarea-cumpărarea mărfii s-a desfășurat la fel ca în cazurile precedente. Din partea SC "E." SA Tg. Ocna, s-a discutat cu o persoană, care s-a prezentat drept N.E., proiectul de contract s-a transmis prin fax, inculpatul C.Ș. l-a semnat din partea SC E. SA Tg. Ocna, restituindu-l tot prin fax. La data de 9 noiembrie 2006, societatea furnizoare a trimis marfa prin delegatul său O.C.

Marfa a fost descărcată la depozitul din Onești al SC E. SA Tg. Ocna, fiind recepționat tot de inculpatul C.Ș., care a emis fila CEC, în valoare de 39.201,28 RON. Înainte de scadență, respectiv la 21 noiembrie 2006, SC M.M.C. SRL Hunedoara a fost înștiințată de către lucrătorii Poliției Onești că semnătura de pe fila CEC sus-menționată nu este cea autorizată. Cum marfa nu fusese vândută și se mai afla în acel depozit din Onești, unde fusese descărcată, la data de 22 noiembrie 2006, a fost ridicată de unitatea păgubită, care astfel a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenții în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul. Delegatul firmei vânzătoare, O.C., i-a recunoscut pe C.Ș. ca fiind persoana care i-a înmânat fila CEC.

La data de 14 noiembrie 2006, P.I., administrator al SC R.I. SRL Onești a sesizat faptul că pentru plata unor anvelope vândute către SC T.S. SRL Onești, i-a fost girată fila CEC emisă de SC E. SA Tg. Ocna, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă de mandat al semnatarului . Fila CEC a fost înmânată de C.Ș. pe 26 octombrie 2006 lui G.C., administrator al SC T.S., odată cu încheierea contractului de închiriere al depozitului din Onești. Fila CEC a fost completată la rubrica "Cont" și "cod" de către inculpatul M.M.I., însă la rubrica "la ordin", precum și suma în litere și cifre, a fost completată de inculpatul C.Ș., care a și semnat-o, iar restul mențiunilor de către V.E., angajată a SC T.S.

SRL Onești. Data emiterii, la 28 noiembrie 2006, a fost trecută conform înțelegerii. La scurt timp, fila CEC a fost girată SC R.I. SRL, de unde SC T.S. luase marfa în valoare de 18.810,09 RON, care a introdus-o în bancă. G.C. și V.E. l-au recunoscut din fotografii pe C.Ș., ca fiind cel care a semnat contractul de închiriere dn partea SC E. SA Tg. Ocna. În cursul urmăririi penale, SC R.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 12.700 RON. Datorită faptului că pentru aceeași sumă de 12.700 RON, s-a constituit parte civilă SC T.S. SRL Onești, înstărea a cerut celor două societăți comerciale să procedeze la efectuarea unui punctaj în vederea localizării prejudiciului. Din cuprinsul adresei, s-a aflat că SC R.I.

SRL a încasat suma de 12.700 RON, aferentă filei CEC emisă de SC E. SA Tg. Ocna, ceea ce înseamnă că paguba s-a localizat la SC T.S. SRL Onești, firmă cu care SC E. SA Tg. Ocna încheiase contractul de închiriere. La data de 13 decembrie 2006, reprezentantul SC R. SRL Odorheiu Secuiesc, M.A., a sesizat printr-o plângere organele de poliție despre faptul că M.M.I., administrator al SC E. SA Tg. Ocna a păgubit unitatea pe care o reprezintă cu suma de 71.097,75 RON, prin inducerea în eroare. Reprezentantul legal al acestei firme a fost înșelat la fel cum au fost înșelați și reprezentanții celorlalte firme. În afara cazurilor prezentate, în care actele materiale de înșelăciune s-au consumat, cei doi inculpați s-au făcut vinovați de alte trei acte materiale de înșelăciune, care au rămas în faza de tentativă.

Astfel, la data de 3 noiembrie 2006, M.M.I. a expediat prin fax o comandă către SC "R." SA Ilfov, fiind încheiat și un contract de colaborare, la data de 14 noiembrie 2006, la acel moment pentru garantarea plății mărfii în valoare de 21.692,12 RON. Cu acel prilej C.Ș. a emis un bilet la ordin pe care l-a semnat în fals. Datorită intervenției organelor de urmărire penală, marfa din factură nu a mai fost livrată, astfel că firma din jud. Ilfov nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în faza de tentativă. O situație similară a existat și în ceea ce privește firma SC "T.I." SRL București, cu care SC "E. SA Tg. Ocna a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 07 noiembrie 2006. Pentru marfa din factura din 17 noiembrie 2006, s-a emis un bilet la ordin, semnat în fals de către inculpatul C.Ș., în valoare de 33.469,72 RON.

Negocierea "afacerii" s-a făcut prin telefon, iar contractul a fost semnat prin corespondență (fax). Din partea E. SA Tg. Ocna, la convorbirile telefonice, a participat un bărbat, care s-a recomandat N., firma fiind reprezentată și de un anume P. Marfa a fost adusă în Onești cu mijlocul de transport al furnizorului, însă, pentru descărcarea acesteia trebuia să fie contactat măcar unul din reprezentanții firmei cumpărătoare, care nu era de găsit. La numărul de telefon cunoscut de reprezentanții SC "T.I." SRL București, a răspuns un ofițer de poliție, care efectua cercetări în cauză, privind alte înșelăciuni și care, prin intervenția sa, a împiedicat descărcarea mărfii din factură în valoare de 33.469,72 RON, fapta celor doi inculpați rămânând în faza de tentativă.

La data de 8 noiembrie 2006, un bărbat, care s-a prezentat N., din partea SC E. SA Tg. Ocna, a comandat mărfuri (tapet prevopsit) de la S.S.E.C. SRL din jud. Timiș, despre care a aflat de pe internet. Comanda a fost transmisă prin fax, la data de 11 noiembrie 2006, semnată de administratorul M.M.I.. Furnizorul a întocmit și expediat prin fax factura proformă în valoare de 71.880,46 RON, iar beneficiarul a emis biletul la ordin. La data de 18 noiembrie 2006, marfa a fost adusă în Onești, ocazie cu care, șoferul a aflat că reprezentanții SC "E." SA Tg. Ocna sunt cercetați pentru înșelăciune, fals privind identitatea. Datorită acestui fapt, marfa din factura fiscală și avizul nu a mai fost descărcată, astfel că SC "S.S.E.C." SRL Timiș nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în stare de tentativă.

Inculpatul M.M.I. a părăsit teritoriul României la data de 4 decembrie 2006, deci imediat ce au început cercetările, prin punctul de frontieră Nădlac. Înainte de a pleca din țară, inculpatul M.M.I. și-a vândut toate proprietățile, motiv pentru care a fost citat la proces prin afișare la Consiliul Local, întrucât nu s-a putut afla adresa acestuia din străinătate. Inculpatul M.M.I. a fost cercetat și pentru evaziune fiscală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, în calitate de administrator al SC "T.V." SRL Tg. Ocna, cu sediul pe str. M., însă casa părintească a fost vândută în vara anului 2005, când mama sa a plecat în Italia. Când cei doi inculpați au început activitatea infracțională, SC "E." SA Tg.

Ocna nu intrase în interdicție bancară. Chiar dacăriu fusese semnalate incidente de plăți, firma nu avea disponibil în conturile ele virament deschise. Din vânzarea mărfurilor primite în luna noiembrie 2013, nicio sumă nu a intrat în contul firmei SC "E." SA Tg. Ocna, ceea ce dovedește intenția clară de însușire pe nedrept a banilor obținuți pin inducerea în eroare a furnizorilor. Inculpatul C.Ș. susține că nu a primit nimic în valorificarea mărfurilor recepționate, ci sumele obținute din valorificarea acestora au fost însușite de către M.M.I. Chiar dacă aceasta a fost realitatea, împrejurarea nu are relevanță juridică, deoarece exista înșelăciune în convenții și atunci când folosul material injust a fost primit de către o altă persoană.

Oricum, inculpatul C.Ș., acceptând să-și dea o altă identitate și să semneze acte în fals, a urmărit păgubirea agenților economici de la care a primit mărfuri dintre cele mai diverse. Sus-numitul a acceptat să-i inducă pe alții în eroare, dar nu a acceptat ca la rându-i să fie o victimă a partenerului său M.M.I., însă când a acceptat să intre în aceste afaceri necurate, trebuia să se gândească la o asemenea posibilitate. Tot din declarațiile inculpatului C.Ș., rezultă că inculpatul M.M.I. a vândut mărfurile, achiziționate prin înșelăciune, sub prețul de achiziție, ceea ce înseamnă o intenție clară de înșelare a reprezentanților agenților economici. Situația de fapt așa cum a fost reținută de rechizitoriu rezultă din plângerile și adresele părților vătămate, declarațiile reprezentanților acestora, instrumentele bancare în litigiu și corespondența primită de la unitățile bancare; documentele referitoare la înființarea și administrarea SC "E." SA Tg.

Ocna; contractele de închiriere; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de ridicare de bunuri; procesele-verbale de ridicare de scripte de comparație; procese-verbale de recunoaștere din grup; declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului C.Ș. Având în vedere cererea formulată de inculpatul M.M.I. înainte de începerea cercetării judecătorești, de a se judeca conform art. 320 1 C. proc. pen., Tribunalul a admis această cerere întrucât din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. În drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea sa. Fiind stabilită vinovăția acestuia, instanța de fond a reținut că la individualizarea pedepsei se vor avea in vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, condițiile și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, valoarea prejudiciului precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră pe parcursul procesului penal, de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa. Având în vedere datele cauzei, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai cu executare într-un loc de detenție.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15 august 2009 la zi. Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul 1. neaplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. așa cum a fost condamnat inițial. 2. neaplicării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. 3. greșitei mențineri a stării de arest a inculpatului având în vedere că acesta nu este arestat preventiv ci se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia penala nr. 152 din 27 noiembrie 2012 în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe Lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 236 din 25 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009*. A dispus desființarea sentinței penale atacate în parte cu referire la cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, neaplicarea pedepsei complimentare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., greșita aplicare a art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. și reținând cauza spre rejudecare, pe fond: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., de la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen. A menținut pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșrea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsă de executat 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b) și c) C. pen. Au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b), c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. referitoare la menținerea stării de arest, precum și aplicarea art. 88 C. pen. referitoare la deducerea reținerii și stării de arest. S-a constatat că inculpatul a executat din pedeapsa aplicată perioada executată în baza vechilor forme de executare emise în baza sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău de la data de 15 august 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, recurs condamnatul M.M.I., fără a arăta în scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2013 sub nr. 6027/110/2009**. În concluziile orale apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat M.M.I. a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 395 9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea în tot, ca legală și temeinică a sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău, apreciind că de 8 ani închisoare stabilită de instanța de fond constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public ale apărătorului recurentului condamnat M.M.I., precum și ultimul cuvânt al condamnatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Examinând cauza prin prisma criticii formulată de către inculpat privitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 9 ani închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Firește, în lumina criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne specifice faptei și făptuitorului. În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat. Ori, fapta pentru care inculpatul M.M.I.

a fost condamnat de instanța de control judiciar este neîndoielnic gravă, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat, activitățile ilicite desfășurate, importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală, consecințele grave ale acțiunilor sale și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale (atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală) apreciază că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancțiunile aplicate de instanța de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Așa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social a infracțiunii, dar și poziției procesuale a inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii. Prin urmare, Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită de instanța de control judiciar, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Prin urmare, față de cele învederate Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din data de 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, cu obligarea acestuia, în baza art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din data de 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului condamnat, prevenția de la 15 august 2009 la 19 decembrie 2012. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 19 decembrie 2012.