ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.12.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2012

HOTĂRÂRE
19.12.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4223/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

de față,

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 236 din 25

septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009 s-a

dispus, în temeiul art. 522

1

admiterea cererii de rejudecare după extrădare formulată de inculpatul M.M.I. împotriva

sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în

Dosarul nr. 3661/110/2007 și în consecință;

A fost anulată

sentința penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în

Dosarul nr. 3661/110/2007 numai în ceea ce privește soluționarea laturii penale

privind pe inculpatul M.M.I.

A fost condamnat

inculpatul M.M.I., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- art. 25 raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 320

1

și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.;

- art. 25 raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea.

Pedeapsă de executat

8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

l-a fost interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și

lit. b), c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2)

În baza art. 350

În baza art. 88

la zi.

Au fost anulate

vechile forme de executare emise în baza sentinței penale nr. 657 din 11

decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3661/110/2007 și s-a

dispus emiterea de noi forme de executare în baza prezentei hotărâri.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului

Bacău.

S-a constatat

că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În temeiul

art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin sentința

penală nr. 657 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul

nr. 3661/110/2007, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334

din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a schimbat încadrarea

juridică, în ceea ce-l privește pe același inculpat, din art. 25 raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 26 raportat la

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecință:

În baza art. 26

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.I., la pedeapsa de 12 ani închisoare

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit

de grave.

În baza art. 26

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost același

inculpat, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea.

Pedeapsă de executat:

12 (doisprezece) ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b), c) C. pen., pe timp de 8 ani.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II

lit.

b), c) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14,

346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații M.M.I. și C.Ș.

în solidar și ambii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC „E." SA

Tg. Ocna, la plata următoarelor sume:

compusă din 15.422,28 RON despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă și 17.118,72

RON penalitate către SC „I." SA Ploiești;

despăgubiri civile către SC „T.S." SRL Onești;

către SC „R.T." SRL Odorheiu Secuiesc, jud. Harghita, compusă din 71.097 RON

despăgubiri civile, reprezentând c/val marfă și 5.375 RON, penalități;

4) 105.637,06

RON către SC „T." SRL Roman, jud. Neamț, cu titlu de despăgubiri civile.

S-a constatat

că SC „D.I.E." SRL Sibiu și SC „M.M.C." SRL Hunedoara și-au recuperat

pagubele prin restituire.

S-a luat act că

SC „R." SA Ilfov, SC „T.I." SRL București și SC „S.S.E.C." SRL Timișoara

nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-au respins pretențiile

inițiale ale SC R.I. SRL Onești în valoare de 12.700 RON, care și-a recuperat prejudiciul

de la SC „T.S." SRL Onești.

Prin decizia penală

nr. 65 din 12 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, în ceea ce-l privește pe inculpatul

M.M.I., s-au dispus următoarele:

În baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunțată

de Tribunalul Bacău, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M.I., cu privire la greșita

schimbare a încadrării juridice din art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 raportat la art. 290

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C.

pen. în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 C. pen.

S-a desființat

sentința atacată sub aspectele susmenționate, s-a reținut cauza spre rejudecare

și pe fond:

1.

În baza

art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.I. cu datele de stare

civilă cunoscute, la pedeapsa de 12 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), c)

În baza art. 25

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat

același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33

lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea

mai grea, de 12 ani închisoare.

Pedeapsă de executat:

12 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b), c) C. pen.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Decizia a rămas

definitivă la data de 26 mai 2009 pentru inculpatul M.M.I. prin nerecurare.

În cererea de

rejudecare după extrădare înregistrată la instanță, condamnatul a solicitat admiterea

acesteia în principiu și rejudecarea cauzei, întrucât nu a fost prezent în instanță,

la nici unul din termenele de judecata, iar in ședința publică din 10 februarie

2011, s-a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, considerându-se

că au fost îndeplinite condițiile prevăzute în art. 522

1

inculpatul fiind judecat și condamnat în lipsă.

Rejudecând cauza

după admiterea in principiu instanța, în temeiul art. 522

1

raportat la art. 406 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de

rejudecare după extrădare formulată de condamnatul M.M.I. împotriva sentinței penale

nr. 657/D din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal

nr. (3661)/110/2007.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel, în termen legal condamnatul M.M.I.

Apelul nu a fost

motivat în scris.

Prezent în fața

instanței de apel, condamnatul a declarat că solicită aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

că a recunoscut faptele reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penate,

probe pe care Ie-a cunoscut și Ie-a însușit.

În acest sens,

Curtea a procedat la audierea condamnatului.

Analizând hotărârea

apelată în raport de motivele de apel invocate și examinând-o și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele

de fapt și de drept, Curtea a respins apelul formulat de M.M.I.

Împotriva deciziei

penale evocate a formulat recurs condamnatul, solicitând Înaltei Curți de casație

și Justiție aplicarea art. 320

1

În concret, recurentul-condamnat

a reiterat criticile avansate în fața instanței de prim control judiciar, învederând

că, deși a fost prezent în fața primei instanțe, după admiterea în principiu a cererii

sale de rejudecare după extrădare, instanța fondului nu l-a audiat, context procesual

în care nu a avut posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 320

1

Din oficiu,

Înalta Curte de Casație și Justiție a supus dezbaterii cazului de casare reglementat

în art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în raport cu omisiunea instanței

fondului de a se pronunța asupra cererii esențiale pentru inculpat, de natură a

garanta drepturile sale și a influența soluția procesului.

Examinând cauza

în raport cu criticile formulate, dar și din perspectiva cazului de casare invocat

din oficiu, precum șt în conformitate cu prevederile art. 385

9

alin.

(2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Cererea de rejudecare

după extrădare/predare în baza unui mandat european de arestare a fost formulată

de către condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor (publicată în M. Of. nr. 174/26.10.2010)

și încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu

a cererii, stabilindu-se cadrul rejudecării a fost pronunțată la data de 10

februarie 2011, așadar după introducerea procedurii simplificate în cadrul recunoașterii

vinovăției - art. 320

1

Observând actele

procedurale întocmite de instanța fondului, după admiterea în principiu a cererii

de rejudecare după extrădare, se poate observa că printre alte măsuri ce au fost

apreciate a se impune în cauză, instanța a dispus reaudierea inculpatului.

Deși prezent în

fața primei instanțe nu s-a procedat la audierea inculpatului.

Mai mult decât

atât însă, instanța fondului nu a respectat dispozițiile art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora se impune a-l întreba pe inculpat dacă

solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, pe care le cunoaște și le însușește, în împrejurarea în care în urma admiterii

în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare în baza mandatului european

de arestare, dispozițiile art. 404 - 408 C. proc. pen., se aplică în mod corespunzător,

regulile de procedură privind judecarea în primă instanță fiind pe deplin incidente.

În adevăr, instituția

ce reglementează judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdusă prin dispozițiile

art. 320

1

cu privire la momentul în care inculpatul poate declara personal sau prin înscris

autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în cazul de sesizare al instanței

și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, sens în care legiuitorul a statuat că această manifestare procesuală se

poate produce până la începutul cercetării judecătorești.

Pe de altă parte,

însă, nu se poate considera că instanța de judecată nu ar avea vreo obligație de

conduită procesuală în aplicarea instituției prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., atâta vreme cât, dispozițiile alin. (3) al acestui articol statuează

că la termenul de judecată, instanța întreabă inculpatul dacă solicită ca judecata

să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală.

Însă, ceea ce

este semnificativ în cauză, a reținut instanța de recurs, din perspectiva incidenței

prevăzute de art. 320

1

momentului procesual al admiterii în principiu a cererii de rejudecare după extrădare/predare

în baza unui mandat european de arestare, instanța fondului nu a procedat la începerea

cercetării judecătorești, astfel cum art. 322 C. proc. pen. impuneau, context în

care inculpatul a fost lipsit de posibilitatea legală de a se prevala de dispozițiile

art. 320

1

În virtutea considerentelor

ce preced și constatând incidența cazului de casare reglementat de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., pus în discuție de către Înalta Curte de Casație și Justiție

(din oficiu) s-a admis recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei

penale nr. 25 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze

minori și familie.

S-a casat decizia

penală recurată și sentința penală nr. 225/D/2011 din 13 octombrie 2011 a Tribunalului

Bacău, secția penală, și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bacău.

În rejudecare,

cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 6027/110/2009* la data de

24 iulie 2012.

În cererea de

rejudecare după extrădare condamnatul M.M.I. a solicitat admiterea acesteia în principiu

și rejudecarea cauzei întrucât nu a fost prezent la instanță, la nici unul din termenele

de judecată. în ședința publică din 11 septembrie 2012, s-a admis în principiu cererea

de rejudecare după extrădare, considerându-se că au fost îndeplinite condițiile

prevăzute în art. 522

1

în lipsă.

În vederea rejudecării

cauzei s-a procedat mai întâi la audierea inculpatului, ocazie cu care a solicitat

instanței aplicarea procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., în sensul că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare

al instanței și solicită ca judecata să se fără în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală.

Din actele și

lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1038/P din 11 mai 2007, a fost pusă

în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- C.Ș., pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 293 alin. (1) C. pen., în stare de recidivă și

în formă continuată, constând în aceea că, la începutul lunii noiembrie 2006, în

baza aceleiași rezoluții infracționale, fiind instigat de inculpatul M.M.l., i-a

indus în eroare pe reprezentanții a 9 (nouă) societăți comerciale din țară, prin

încheierea de contracte comerciale semnate în fals, cauzând un prejudiciu total

de 447.511,01 RON, iar la data identificării sale, respectiv data de 17 noiembrie

2006, și-a declinat identitatea falsă în fața lucrătorilor din cadrul Poliței municipiului

Onești

- M.M.I. - pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 25 C. pen., raportat la

art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

alin. (2) C. pen., ambele aflate în concurs real, constând în aceea că la începutul

lunii noiembrie 2006, în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a instigat pe

inculpatul C.Ș. să comită infracțiunile descrise mai sus.

Astfel, instanța

a reținut următoarea situație de fapt:

În vara anului

2006, M.M.I. era barman la o firmă de pe litoral, iar C.Ș. avea o slujbă la Șantierul

Naval Constanța, cei doi cunoscându-se pe plajă. Cu acel prilej, inculpații M.M.I.

i-a propus lui C.Ș. să intre în afaceri și, mai mult decât atât, să lucreze împreună.

În perioada respectivă

C.Ș. locuia într-o căsuță socială și era dispus să facă orice sacrificiu pentru

a asigura familiei sale condiții decente de viață. Aflându-se într-o asemenea situație,

a acceptat propunerea făcută de M.M.I., de a veni la Tg. Ocna, mai ales că i-a propus

un câștig de 5.000 euro/lună, până la sfârșitul anului, deși nu avea absolut nicio

experiență în afaceri, însă, orbit de câștigul promis, era dispus să facă orice

i s-ar fi cerut. Pentru mai multă siguranță, inculpatul C.Ș. a cerut și acțiuni

în cadrul societății, despre care aflase că era una de prestigiu. Cererea fiindu-i

acceptată, cei doi s-au deplasat la notar, unde, printr-un act adițional, i s-au

cesionat 581 acțiuni, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 1%, aceste

modificări fiind înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Bacău.

Inculpatul C.Ș.

nu se lămurise cu privire la obiectul de activitate ai firmei la care a devenit

acționar, aflând doar că aceasta cumpăra și vindea mărfuri dintre cele mai diverse.

Cei doi au stabilit

și modul de lucru. Astfel, inculpatului M.M.I. îi revenea sarcina de a identifica

firmele de la care SC "E." SA Tg. Ocna urma să cumpere mărfuri, lăsând

comenzi telefonice, celuilalt inculpat revenindu-i sarcina să se recomande la negocieri,

ca fiind administratorul societății. M.M.I. l-a învățat pe C.Ș. cum să completeze

înscrisurile necesare derulării contractelor, precum și documentele de plată, fixându-i,

totodată, un program de întâlnire cu reprezentanții societăților comerciale, care

aveau mărfuri de vânzare.

Inculpatul M.M.I.

primise arhiva SC E. SA Tg. Ocna, ștampila, carnetul de file CEC albe, evidența

contabilă, potrivit procesului verbal din 12 septembrie 2006.

La data de 26

octombrie 2006, C.Ș., dându-se M.M.I., a încheiat și semnat în calitate de administrator

al SC "E." SA Tg. Ocna două contracte de închiriere a două spații comerciale

(hale), unul cu SC "T.S. SRL Onești și celălalt cu SC "T." SRL Tg.

Ocna

.

La data de 30

octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a deschis un cont de virament la SC

"Banca U." România, Sucursala Bacău, specimenul de semnătură aparținând

lui M.M.I.

Începând de la

sfârșitul lunii octombrie 2006, SC "E." SA Tg. Ocna a stabilit relații

comerciale cu mai multe societăți comerciale din țară, lăsând comenzi, primind oferte,

facturi proformă, încheind contracte de colaborare sau de vânzare cumpărare.

În toate convențiile

cu partenerii de afaceri, se stabilea că plata prețului urma să fie făcută la scadență,

care în general era de 30 de zile de la primirea mărfii, cu filă CEC sau bilet la

ordin.

În acest interval

de timp, marfa urma să fie vândută, iar banii însușiți fără a mai intra în conturile

de virament ale firmei, decontarea CEC-ului ori a biletelor la ordin neputându-se

face de către bancă din lipsa de disponibil cât și pentru lipsa semnăturilor autorizate.

Activitatea infracțională

a celor doi inculpați a durat aproximativ 2 săptămâni.

Împotriva reprezentanților

SC "E." SA Tg. Ocna au început să curgă sesizările penale.

Prima sesizare

penală a fost primită la Poliția mun. Onești la data de 17 noiembrie 2006 și a fost

formulată de C.l.F., șef departament comercial la SC I. SA Ploiești, firmă ce comercializa,

printre altele, produsul A.B., produs de antiseptizare a cherestelei din fag aburit.

Din conținutul

sesizării penale și a declarațiilor reprezentantului legal al firmei de mai sus,

rezultă că a fost contactat la data de 24 octombrie 2006 de către M.M.I., care s-a

prezentat ca administrator la SC E. SA Tg. Ocna și s-a arătat interesat să cumpere

produsul A.B., pe care, la rândul său, urma să-l vândă fabricilor din zonă care

prelucrau lemnul și cu care avea încheiate contracte.

După mai multe

discuții telefonice, pe 28 octombrie 2006, a primit o comandă pentru 500 litri de

A.B. Furnizorul a întocmit un proiect de contract de vânzare-cumpăraredin 1 noiembrie

2006, pe care l-a înaintat prin fax la SC E. SA Tg. Ocna, fiindu-i restituit la

data de 3 noiembrie 2006, semnat de C.Ș., în locul lui M.M.I.

La data de 7 noiembrie

2006, a fost livrată cantitatea de 456 kg produs, prin delegatul D.A. (șofer). Acesta

din urmă s-a întâlnit la Tg. Ocna cu C.Ș., care s-a prezentat drept M.M.I., deplasându-se

apoi împreună la sediul SC E. SA Tg. Ocna, unde inculpatul C.Ș. a semnat factura,

confirmând astfel primirea mărfii, aplicând și ștampila SC E. SA Tg. Ocna

.

Tot el a semnat și ștampilat ordinul de deplasare al conducătorului

auto și a completat, semnat și ștampilat biletul la ordin, cu scadență la 18 decembrie

2006

.

Delegatul, observând scadența la 40 de zile, nicidecum

de 30 de zile cum se stipulase în contract, l-a sunat pe superiorul său, martorul

C.l.F., care însă, i-a permis să descarce marfa, precizând că în cel mai scurt timp

va veni la SC E. SA Tg. Ocna, pentru a clarifica lucrurile.

A doua zi, adică

pe 8 noiembrie 2006, martorul C.l.F. a sosit în județul Bacău, fiind îndrumat telefonic

de către M.M.I., să vină la sediul societății din Tg. Ocna, unde urma să discute

cu M.C. (în realitate cu inculpatul C.Ș.).

La sediul societății,

a primit de la acesta din urmă o copie a certificatului de înregistrare fiscală

a SC E. SA Tg. Ocna, precum și un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare

încheiat prin corespondență (fax). Martorul C.l.F. a sesizat că în contract era

trecut contul de virament al firmei la Banca R., pe câtă vreme biletul la ordin

avea indicat contul Băncii U. Bacău. Față de această neregulă, au căzut de acord

cu toții ca să încheie un nou contract de vânzare-cumpărare. Astfel, la data de

9 noiembrie 2006, martorul C.I.F. s-a întâlnit cu cei doi reprezentanți ai SC E.

SA Tg. Ocna. Cu acel prilej, a completat și semnat un nou contract comercial, pe

care i l-a dat inculpatului M.M.I. pentru ca și acesta să-l semneze.

Acesta, sub pretextul

că trebuie să consulte un jurist, a ieșit din încăpere împreună cu inculpatul C.Ș.,

care, într-o încăpere alăturată, a semnat contractul în locul lui M.M.I., aplicând

și ștampila societății. Martorul C.l.F., fiind în continuare suspicios s-a interesat

la Banca U. Bacău, de unde a aflat că semnătura și ștampila de pe biletul la ordin

emis de C.Ș. nu corespund cu specimenele din bancă, motiv pentru care a depus plângerea

penală

.

Acest martor a fost de față când C.Ș. s-a prezentat

drept M.C. organelor de poliție. Conform înțelegerii prealabile, de valorificarea

mărfurilor se ocupa inculpatul M.M.I.

Inculpatul M.M.I.

i-a propus reprezentantului legal al SC I. SA Ploiești să-i restituie o parte din

marfă, aproximativ 300 kg. Acesta fiind de acord, în cursul urmăririi penale, a

recuperat 263 kg A.B. Cele 5 (cinci) bidoane a 60 litri fiecare au fost ridicate

potrivit declarației inculpatului C.Ș. de undeva de pe câmp, unde fusese așezate

pe primul inculpat și care îi dezvăluise locul unde puteau fi găsite.

Prejudiciul suferit

(36.483,50 RON) fiind parțial recuperat, SC I. SA Ploiești s-a constituit parte

civilă cu diferența de 15.422,28 RON, plus penalitățile aferente potrivit contractului

încheiat

.

La data de 17 noiembrie 2006, C.Ș. a fost reținut

pentru 24 ore. Martorului C.l.F. prezentându-i-se fotografia lui M.M.I., acesta

l-a recunoscut ca fiind cel cu care s-a întâlnit pe 9 niembrie 2006 la Onești și

care s-a prezentat sub numele real, precum și pe C.Ș. în persoană, care s-a prezentat

sub numele de M.C.

La data de 22

noiembrie 2006, la Poliția mun. Onești, s-a depus sesizarea penală a numitului L.H.,

director de zonă la SC D.I. SRL Sibiu, care a sesizat faptul că această societate

a livrat 710 bucăți plase sudate SC "E." SA Tg. Ocna în valoare de 57.074,55

RON pentru plată fiind emis un bilet la ordin, fără ca semnătura și ștampila aplicate

să corespundă cu specimenele existente în bancă

.

"Afacerea"

s-a făcut prin aceeași modalitate ca în primul caz, în sensul că, inculpatul M.M.I.

a stabilit contractul cu firma, prezentându-se drept S.E., iar C.Ș. s-a prezentat

în fața șoferului, care a adus marfa, pe care a recepționat-o, a completat, semnat

și ștampilat biletul la ordin, pe care l-a înmânat acestuia la 14 noiembrie 2006,

cu scadența la 18 decembrie 2006.

Datorită faptului

că inculpatul M.M.I. nu găsise cumpărător pentru cele 710 bucăți plase sudate, marfa

a rămas depozitată în hala închiriată de la SC "T.S." SRL Onești, de unde

au fost restituite în totalitate furnizorului, pe bază de proces-verbal, motiv pentru

care, SC D.I. SRL Sibiu a făcut cunoscut faptul că nu mai are pretenții în cauză.

La data de 23

noiembrie 2006, la Poliția mun. Onești, s-a depus o plângere penală din partea lui

T.N. din Hunedoara, în calitate de reprezentant al SC "M.M.C." SRL Hunedoara,

care a sesizat faptul că, la data de 8 noiembrie 2006, societatea pe care o reprezenta

a livrat cantitatea de 19.965 kg fier beton către SC "E." SA Tg. Ocna

în valoare de 39.201,28 RON. Pentru plata, beneficiarul mărfii a emis fila CEC în

alb, stabilindu-se de comun acord ca dată a plății ziua de 8 decembrie 2006. Vânzarea-cumpărarea

mărfii s-a desfășurat la fel ca în cazurile precedente. Din partea SC "E."

SA Tg. Ocna, s-a discutat cu o persoană, care s-a prezentat drept N.E., proiectul

de contract s-a transmis prin fax, inculpatul C.Ș. l-a semnat din partea SC E. SA

Tg. Ocna, restituindu-l tot prin fax.

La data de 9 noiembrie

2006, societatea furnizoare a trimis marfa prin delegatul său O.C. Marfa a fost

descărcată la depozitul din Onești al SC E. SA Tg. Ocna, fiind recepționat tot de

inculpatul C.Ș., care a emis fila CEC, în valoare de 39.201,28 RON.

Înainte de scadență,

respectiv la 21 noiembrie 2006, SC M.M.C. SRL Hunedoara a fost înștiințată de către

lucrătorii Poliției Onești că semnătura de pe fila CEC sus-menționată nu este cea

autorizată.

Cum marfa nu fusese

vândută și se mai afla în acel depozit din Onești, unde fusese descărcată, la data

de 22 noiembrie 2006, a fost ridicată de unitatea păgubită, care astfel a făcut

cunoscut faptul că nu mai are pretenții în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul.

Delegatul firmei vânzătoare, O.C., i-a recunoscut pe C.Ș. ca fiind persoana care

i-a înmânat fila CEC.

La data de 14

noiembrie 2006, P.I., administrator al SC R.I. SRL Onești a sesizat faptul că pentru

plata unor anvelope vândute către SC T.S. SRL Onești, i-a fost girată fila CEC emisă

de SC E. SA Tg. Ocna, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă de mandat

al semnatarului

.

Fila CEC a fost înmânată de C.Ș. pe 26

octombrie 2006 lui G.C., administrator al SC T.S., odată cu încheierea contractului

de închiriere al depozitului din Onești. Fila CEC a fost completată la rubrica "Cont"

și "cod" de către inculpatul M.M.I., însă la rubrica "la ordin",

precum și suma în litere și cifre, a fost completată de inculpatul C.Ș., care a

și semnat-o, iar restul mențiunilor de către V.E., angajată a SC T.S. SRL Onești.

Data emiterii, la 28 noiembrie 2006, a fost trecută conform înțelegerii. La scurt

timp, fila CEC a fost girată SC R.I. SRL, de unde SC T.S. luase marfa în valoare

de 18.810,09 RON, care a introdus-o în bancă. G.C. și V.E. l-au recunoscut din fotografii

pe C.Ș., ca fiind cel care a semnat contractul de închiriere dn partea SC E. SA

Tg. Ocna.

În cursul urmăririi

penale, SC R.I. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 12.700 RON. Datorită

faptului că pentru aceeași sumă de 12.700 RON, s-a constituit parte civilă SC T.S.

SRL Onești, înstărea a cerut celor două societăți comerciale să procedeze la efectuarea

unui punctaj în vederea localizării prejudiciului. Din cuprinsul adresei, s-a aflat

că SC R.I. SRL a încasat suma de 12.700 RON, aferentă filei CEC emisă de SC E. SA

Tg. Ocna, ceea ce înseamnă că paguba s-a localizat la SC T.S. SRL Onești, firmă

cu care SC E. SA Tg. Ocna încheiase contractul de închiriere.

La data de 13

decembrie 2006, reprezentantul SC R. SRL Odorheiu Secuiesc, M.A., a sesizat printr-o

plângere organele de poliție despre faptul că M.M.I., administrator al SC E. SA

Tg. Ocna a păgubit unitatea pe care o reprezintă cu suma de 71.097,75 RON, prin

inducerea în eroare.

Reprezentantul

legal al acestei firme a fost înșelat la fel cum au fost înșelați și reprezentanții

celorlalte firme.

În afara cazurilor

prezentate, în care actele materiale de înșelăciune s-au consumat, cei doi inculpați

s-au făcut vinovați de alte trei acte materiale de înșelăciune, care au rămas în

faza de tentativă.

Astfel, la data

de 3 noiembrie 2006, M.M.I. a expediat prin fax o comandă către SC "R."

SA Ilfov, fiind încheiat și un contract de colaborare, la data de 14 noiembrie

2006, la acel moment pentru garantarea plății mărfii în valoare de 21.692,12 RON.

Cu acel prilej C.Ș. a emis un bilet la ordin pe care l-a semnat în fals.

Datorită intervenției

organelor de urmărire penală, marfa din factură nu a mai fost livrată, astfel că

firma din jud. Ilfov nu a suferit niciun prejudiciu, fapta rămânând în faza de tentativă.

O situație similară

a existat și în ceea ce privește firma SC "T.I." SRL București, cu care

SC "E. SA Tg. Ocna a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 07 noiembrie

2006.

Pentru marfa din factura din 17 noiembrie 2006, s-a emis un bilet la

ordin, semnat în fals de către inculpatul C.Ș., în valoare de 33.469,72 RON. Negocierea

"afacerii" s-a făcut prin telefon, iar contractul a fost semnat prin corespondență

(fax).

Din partea E.

SA Tg. Ocna, la convorbirile telefonice, a participat un bărbat, care s-a recomandat

N., firma fiind reprezentată și de un anume P. Marfa a fost adusă în Onești cu mijlocul

de transport al furnizorului, însă, pentru descărcarea acesteia trebuia să fie contactat

măcar unul din reprezentanții firmei cumpărătoare, care nu era de găsit. La numărul

de telefon cunoscut de reprezentanții SC "T.I." SRL București, a răspuns

un ofițer de poliție, care efectua cercetări în cauză, privind alte înșelăciuni

și care, prin intervenția sa, a împiedicat descărcarea mărfii din factură în valoare

de 33.469,72 RON, fapta celor doi inculpați rămânând în faza de tentativă.

La data de 8 noiembrie

2006, un bărbat, care s-a prezentat N., din partea SC E. SA Tg. Ocna, a comandat

mărfuri (tapet prevopsit) de la S.S.E.C. SRL din jud. Timiș, despre care a aflat

de pe internet. Comanda a fost transmisă prin fax, la data de 11 noiembrie 2006,

semnată de administratorul M.M.I.. Furnizorul a întocmit și expediat prin fax factura

proformă în valoare de 71.880,46 RON, iar beneficiarul a emis biletul la ordin.

La data de 18

noiembrie 2006, marfa a fost adusă în Onești, ocazie cu care, șoferul a aflat că

reprezentanții SC "E." SA Tg. Ocna sunt cercetați pentru înșelăciune,

fals privind identitatea. Datorită acestui fapt, marfa din factura fiscală și avizul

nu a mai fost descărcată, astfel că SC "S.S.E.C." SRL Timiș nu a suferit

niciun prejudiciu, fapta rămânând în stare de tentativă.

Inculpatul M.M.I.

a părăsit teritoriul României la data de 4 decembrie 2006, deci imediat ce au început

cercetările, prin punctul de frontieră Nădlac.

Înainte de a pleca

din țară, inculpatul M.M.I. și-a vândut toate proprietățile, motiv pentru care a

fost citat la proces prin afișare la Consiliul Local, întrucât nu s-a putut afla

adresa acestuia din străinătate. Inculpatul M.M.I. a fost cercetat și pentru evaziune

fiscală de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești, în calitate de administrator

al SC "T.V." SRL Tg. Ocna, cu sediul pe str. M., însă casa părintească

a fost vândută în vara anului 2005, când mama sa a plecat în Italia.

Când cei doi inculpați

au început activitatea infracțională, SC "E." SA Tg. Ocna nu intrase în

interdicție bancară. Chiar dacăriu fusese semnalate incidente de plăți, firma nu

avea disponibil în conturile ele virament deschise. Din vânzarea mărfurilor primite

în luna noiembrie 2013, nicio sumă nu a intrat în contul firmei SC "E."

SA Tg. Ocna, ceea ce dovedește intenția clară de însușire pe nedrept a banilor obținuți

pin inducerea în eroare a furnizorilor.

Inculpatul C.Ș.

susține că nu a primit nimic în valorificarea mărfurilor recepționate, ci sumele

obținute din valorificarea acestora au fost însușite de către M.M.I. Chiar dacă

aceasta a fost realitatea, împrejurarea nu are relevanță juridică, deoarece exista

înșelăciune în convenții și atunci când folosul material injust a fost primit de

către o altă persoană. Oricum, inculpatul C.Ș., acceptând să-și dea o altă identitate

și să semneze acte în fals, a urmărit păgubirea agenților economici de la care a

primit mărfuri dintre cele mai diverse. Sus-numitul a acceptat să-i inducă pe alții

în eroare, dar nu a acceptat ca la rându-i să fie o victimă a partenerului său M.M.I.,

însă când a acceptat să intre în aceste afaceri necurate, trebuia să se gândească

la o asemenea posibilitate.

Tot din declarațiile

inculpatului C.Ș., rezultă că inculpatul M.M.I. a vândut mărfurile, achiziționate

prin înșelăciune, sub prețul de achiziție, ceea ce înseamnă o intenție clară de

înșelare a reprezentanților agenților economici.

Situația de fapt

așa cum a fost reținută de rechizitoriu rezultă din plângerile și adresele părților

vătămate, declarațiile reprezentanților acestora, instrumentele bancare în litigiu

și corespondența primită de la unitățile bancare; documentele referitoare la înființarea

și administrarea SC "E." SA Tg. Ocna; contractele de închiriere; procesul-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante; proces-verbal de ridicare de bunuri; procesele-verbale

de ridicare de scripte de comparație; procese-verbale de recunoaștere din grup;

declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului C.Ș.

Având în vedere

cererea formulată de inculpatul M.M.I. înainte de începerea cercetării judecătorești,

de a se judeca conform art. 320

1

cerere întrucât din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite

și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei

pedepse.

În drept, faptele

inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de

art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea sa.

Fiind stabilită

vinovăția acestuia, instanța de fond a reținut că la individualizarea pedepsei se

vor avea in vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72

concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, valoarea prejudiciului precum

și datele ce caracterizează persoana inculpatului care a avut o poziție sinceră

pe parcursul procesului penal, de recunoaștere a faptelor reținute în sarcina sa.

Având în vedere

datele cauzei, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins

numai cu executare într-un loc de detenție.

În baza art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

la zi.

Împotriva sentinței

a declarat apel în termenul legal apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul

1.

neaplicării

pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 lit.

c) C. pen. așa cum a fost condamnat inițial.

2.

neaplicării

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

3.

greșitei mențineri

a stării de arest a inculpatului având în vedere că acesta nu este arestat preventiv

ci se află în executarea unui mandat de executare a pedepsei.

Curtea de Apel

Bacău, prin decizia penala nr. 152 din 27 noiembrie 2012 în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul Parchetul de pe Lângă

Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 236 din 25 septembrie 2012, pronunțată

de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6027/110/2009*.

A dispus desființarea

sentinței penale atacate în parte cu referire la cuantumul pedepsei aplicate pentru

infracțiunea de înșelăciune, neaplicarea pedepsei complimentare prevăzute de

art. 64 lit. c) C. pen., greșita aplicare a art. 350 C. proc. pen. și art. 88

A majorat pedeapsa

aplicată inculpatului M.M.I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

de 8 (opt) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. la pedeapsa

de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen.

A menținut pedeapsa

de 1 (un) an închisoare pentru săvârșrea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat

la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

În baza art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa

cea mai grea.

Pedeapsă de executat

9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b) și c) C. pen.

Au fost interzise

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a lI-a și

lit. b), c) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2)

A fost înlăturată

aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen. referitoare la menținerea stării

de arest, precum și aplicarea art. 88 C. pen. referitoare la deducerea reținerii

și stării de arest.

S-a constatat

că inculpatul a executat din pedeapsa aplicată perioada executată în baza vechilor

forme de executare emise în baza sentinței penale nr. 657 din 11 decembrie 2008

a Tribunalului Bacău de la data de 15 august 2009 la zi.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat, în termen legal, recurs condamnatul M.M.I., fără a arăta în

scris motivele de casare a încheierii de ședință atacate, dosarul fiind înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 decembrie 2013 sub nr.

6027/110/2009**.

În concluziile

orale apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat M.M.I. a criticat

decizia pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul cazului de casare prevăzut

de art. 395

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și menținerea în tot, ca legală și temeinică a sentinței penale

nr. 657 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău, apreciind că de 8 ani închisoare

stabilită de instanța de fond constituie o replică socială adecvată gravității infracțiunii

și periculozității făptuitorului.

Concluziile reprezentantului

Ministerului Public ale apărătorului recurentului condamnat M.M.I., precum și ultimul

cuvânt al condamnatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii,

urmând a nu mai fi reluate.

Examinând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385

6

Înalta Curte constată recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta:

Examinând cauza

prin prisma criticii formulată de către inculpat privitoare la greșita individualizare

a pedepsei aplicate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de

9 ani închisoare, cu executare în regim de detenție constituie o replică socială

adecvată gravității infracțiunii și periculozității făptuitorului de natură a realiza

scopul și a îndeplinirii funcției pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Firește, în lumina

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea completă a unei activități

infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător

al tuturor elementelor interne specifice faptei și făptuitorului.

În același timp

însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul

să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită,

să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia

dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei

celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.

Ori, fapta pentru

care inculpatul M.M.I. a fost condamnat de instanța de control judiciar este neîndoielnic

gravă, astfel că în operațiunea complexă a individualizării tratamentului penal,

Înalta Curtea având în vedere maniera în care acesta a procedat, activitățile ilicite

desfășurate, importanța și specificul valorilor sociale ocrotite de legea penală,

consecințele grave ale acțiunilor sale și, nu în ultimul rând, circumstanțele personale

(atitudinea cu privire la fapta comisă, antecedența penală) apreciază că resocializarea

lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin sancțiunile aplicate de instanța

de control judiciar, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Așa fiind, concluzia

care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă și echilibrată importanță

gradului de pericol social a infracțiunii, dar și poziției procesuale a inculpatului,

astfel că pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității

de executare este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere

și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii.

Prin urmare,

Înalta Curte consideră că în cauză nu se impune o reindividualizare a pedepsei stabilită

de instanța de control judiciar, deoarece aceasta sub aspectul cuantumului reflectă

în mod plural nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei comise de inculpat,

circumstanțele reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, dându-i

posibilitatea unei reintegrării viitoare pozitive în societate, astfel încât nu

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Prin urmare, față

de cele învederate Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva

deciziei penale nr. 152 din data de 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, cu obligarea acestuia, în baza art. 192

pct. 3 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta

cauză.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul M.M.I. împotriva deciziei penale nr. 152 din data

de 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată recurentului condamnat, prevenția de la 15 august 2009 la 19 decembrie

2012.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 19 decembrie 2012.

Sursă