ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2182/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 215/D din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Bacău s-a hotărât respingea cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile de trafic persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. formulată de inculpatul I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii ide trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul I.G. (fiul lui M. și I.) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzutele art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane minore a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani si 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului I.G. prin sentința penală nr. 820 din 4 mai 2004 a Judecătoriei Moinești și a dispus executarea acesteia în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Pedeapsă de executat: 6 ani 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 27 iunie 2007 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului I.G.

În temeiul art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. (2), art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpata B.E.L. (fiica lui G. și E.), la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe aceiași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa rezultantă de executat: 3 ani închisoare și 1 (un) an pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a silit, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive a inculpatei B.E.L. de la data de 26 iunie 2007 și până la 24 decembrie 2007 inclusiv.

A revocat măsura obligării de a nu părăsii țara aplicată inculpatei B.E.L.

În temeiul art.12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic persoane majore în formă continuată a condamnat pe inculpatul T.G. (fiul lui A. și C.) la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea unui astfel de grup a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa de executat: 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 14 și art. 346 și a art. 998 C. civ. a respins acțiunea civilă în procesul penal a părții vătămate C.L.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și a art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea sumei 8000 euro de la inculpatul I.G., a sumei de 2000 euro de la inculpata B.E.L. și a sumei de 1500 euro de la inculpatul T.G., reprezentând bani dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor de trafic persoane.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea a două telefoane mobile unul M. și unul N. de la inculpata B.E.L. și a două telefoane mobile unul N. și unul S. de la inculpatul I.G. folosite la comiterea faptelor.

În temeiul art. 19 alin. (2) și a art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea imobilului casă de locuit situat în Dărmănești de la inculpatul I.G.

A dispus plata onorariilor pentru asistența juridică din oficiu a inculpaților I.G. și T.G. și a părților vătămate C.L. și B.A., în cuantum de câte 100 lei RON pentru fiecare din fondul special al M.J.

A constatat că inculpata B.E.L. a fost asistată de avocat ales.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata a câte 5000 RON fiecare către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații I.G., B.E.L. și T.G.

În luna  august 2006, autoritățile judiciare olandeze au constat și identificat pe teritoriul Olandei, o victimă a traficului de persoane, de cetățenie română, ce utiliza un pașaport unguresc falsificat. Persoana în cauză, a fost identificată ca fiind victima C.L.. Din declarațiile acesteia, a rezultat că la începutul anului 2006, prin promisiuni de facilitare a obținerii unui loc de muncă în străinătate, a fost recrutată de către prietenul său T.G. și o persoană ce s-a prezentat ca fiind N.B. identificat ca fiind în realitate inculpatul I.G. Aceștia au transportat-o pe victima C.L. la Bacău, Arad și ulterior în Olanda, unde a fost preluată de către o persoană pe nume G. (identificată ca fiind N.G.) car i-a transmis victimei că a fost cumpărată de la T.G. contra sumei de 1.500 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea sa până la achitarea datoriilor acumulate.

Organele judiciare olandeze au stabilit că, mai multe tinere din România au fost recrutate și transportate în Olanda unde au fost obligate să practice prostituția de către membrii unui grup infracțional organizat.

Membrii grupului infracțional organizat acționau în mod coordonat atât pe teritoriul României pe segmentul recrutare - cazare - transport cât și pe teritoriul olandez unde victimele erau exploatate prin obligarea la practicarea prostituției.

Pe teritoriul olandez, în orașul Amsterdam și împrejurimi, membrii grupului infracțional organizat au fost identificați ca fiind trei frați de naționalitate română: N.G. zisă G. sau G., A.V.G. zis G., A.R.D. zis M.

Activitatea grupului era coordonată de G., care era principalul factor de decizie, atât în ceea privește selecția tinerelor ce urmau să practice prostituția, prețul ce urma să fie plătit pentru acestea cât și în privința obțineri documentelor de identitate falsificate.

În România au fost identificate persoanele care se ocupau de recrutarea, cazarea și transportul victimelor ca fiind: I.G. zis N.B., T.G. și B.E.L.

Activitatea grupului ce acționa pe teritoriul României era coordonată de inculpatul I.G. poreclit N.B. care suporta integral cheltuielile ocazionate de recrutarea, cazarea și transportul victimelor. Sumele de bani avansate de către acesta erau ulterior recuperate de la membrii grupului ce acționau pe teritoriul Olandei, care plăteau sume cuprinse între 1.000 și 3.000 euro pentru fiecare dintre tinerele care ajungeau în Olanda.

Cu aceste sume de bani au fost recompensați și T.G. și B.E.L.

Activitatea de recrutare a tinerelor s-a desfășurat în două etape distincte:

- prima etapă, plasată la începutul anului 2006, când în activitatea de recrutare au fost implicați N.B. și T.G., persoanele recrutate de către aceștia ajungând în cele din urmă să practice prostituția în Olanda,

- o a doua etapă, plasată la sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, când în activitatea de recrutare au fost implicați N.B. și B.E.L., iar tinerele recrutate de către aceștia au fost transportate atât în Olanda cât și în Germania. Autoritățile judiciare olandeze, au monitorizat activitatea membrilor grupului pe teritoriul său iar informațiile obținute, au fost ulterior transmise și în România.

La data de 13 februarie 2007, autoritățile olandeze au procedat la arestarea inculpaților N.G., A.G.V. și A.R.D., aceștia fiind acuzați de trafic de persoane și falsificarea documentelor de identitate.

În baza comisiei rogatorii cu numărul 514/2007 autoritățile judiciare olandeze au înaintat documentele relevante pentru desfășurarea cercetărilor privind pe membrilor grupului ce acționau pe teritoriul României. La începutul anului 2006, inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu inculpatul T.G., au acționat în mod coordonat, în baza unei rezoluții infracționale comune, în vederea exploatării mai multor tinere, care au fost racolate, cazate și transportate în Olanda, unde au fost obligate să practice prostituția, în folosul membrilor grupării, care au obținut prin aceasta importante sume de bani.

În cadrul grupului infracțional organizat, inculpații au avut roluri prestabilite, fiecărui participant revenindu-i atribuții precis determinate, activitatea infracțională concertată a acestora având ca finalitate exploatarea unor tinere (dintre care unele minore) și obținerea unor beneficii materiale considerabile.

Activitatea grupului infracțional organizat s-a desfășurat pe două planuri distincte dobândind un caracter transnațional.

Pe teritoriul României, acționa un grup condus de către N.B. din care mai făceau parte nepotul acestuia, numitul N.V. și învinuitul T.G., care se ocupau cu racolarea tinerelor prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate. După ce erau racolate, tinerele erau transportate de către membrii grupului la Bacău, cazate la domiciliul lui N.B. sau în alte locații iar ulterior erau transportate la Arad, de unde erau îmbarcate în autobuze sau microbuze cu destinația Olanda. Cheltuielile ocazionate de transport, cazare, obținerea documentelor de călătorie erau suportate integral de către N.B.

N.B., T.G. și N.V. le promiteau victimelor că urmează să le faciliteze obținerea unui loc de muncă în Olanda, unde trebuiau să lucreze pentru o persoană cunoscută sub numele de G. O parte dintre victime au cunoscut-o pe G. pe teritoriul României, aceasta asigurându-le că vor lucra pentru ea în Olanda și nu au de ce să își facă probleme.

În activitatea de recrutare a victimelor, racolatorii se orientau spre tinere care făceau parte din familii foarte sărace, care abandonaseră școala sau care nu aveau nici o altă sursă de venit.

În Olanda victimele erau întâmpinate de către G. (N.G.) sau de către frații acesteia A.R.D. zis M. și A.V.G. zis G. și cazate în diferite locații din Amsterdam.

Cheltuielile ocazionate de cazare, hrană, îmbrăcăminte erau suportate integral de aceștia.

După ce le rețineau documentele originale de identitate ale victimelor, membrii grupului le încunoștințau pe acestea că au fost cumpărate de la N.B., T.G. sau N.V. contra unor sume de bani cuprinse între 1000 și 3000 euro și că urmează să practice prostituția în favoarea lor până când vor reușii să plătească datoriile pe care le-au acumulat.

Aflate pe teritoriul unui stat străin, fără documente de identitate și fără să cunoască limba statului respectiv victimele erau forțate să accepte condițiile impuse de către membrii grupului, care le promiteau că după ce își vor achita „datoriile" vor putea munci pe cont propriu și vor câștiga importante sume de bani. G. (N.G.) încheia în acest sens un „contract" cu tinerele ce urmau să practice prostituția în favoarea ei, valabil pentru un an de zile, perioadă în care victimele erau obligate să-i plătească zilnic suma de 250 euro în contul „datoriei" pe care o acumulaseră fată de aceasta.

Pentru a putea practica prostituția în Olanda, în cursul anului 2006 (perioadă în care România nu era membru al comunității europene) membrii grupului infracțional organizat le obțineau victimelor pașapoarte ungurești falsificate ce aveau aplicată poza acestora. Cu ajutorul acestor pașapoarte falsificate, victimele erau înregistrate în evidențele fiscale și puteau practica prostituția în mod legal (în Olanda prostituția fiind o activitate legală).

După obținerea documentelor de identitate falsificate și înregistrarea în evidențele fiscale victimele începeau să practice prostituția atât pe serviciul de escortă (activitate ce implica deplasarea la domiciliul clientului) cât și „la vitrină". Prostituția „la vitrină" implica prezența victimelor în spații special amenajate, unde apăreau sumar îmbrăcate pentru a atrage clienții și a întreține relații sexuale cu aceștia.

Pentru activitatea desfășurată, victimele primeau aproximativ 150-200 euro/oră pentru serviciul de escortă și 50 euro/15 min. de la fiecare client pentru prostituția „la vitrină".

Din sumele pe care le câștigau victimele erau obligate să plătească G. sau fraților acesteia suma de 250 euro/zi și să suporte toate cheltuielile legate de închirierea „vitrinei", hrană, cazare, îmbrăcăminte etc.

În cazul în care nu reușeau să plătească integral sumele datorate membrilor grupului infracțional organizat, diferențele neplătite se reportau pentru zilele următoare, ajungându-se practic la situația în care victimele erau obligate să practice prostituția exclusiv pentru a-și achita datoriile.

În urma anchetei comune desfășurate de către autoritățile judiciare române și cele olandeze au fost identificate un număr total de 23 tinere provenind din România ce au practicat prostituția în Olanda în favoarea membrilor grupului infracțional organizat.

Astfel, pentru N.G. (G.) practicau

prostituția un număr de zece tinere identificate ca fiind: D.A.M., L.C., P.M.P.M., F.V.D., M.E., R.L., R.A.B., E.R., M.D. Pentru A.V.G. au practicat prostituția un număr de șase tinere identificate ca fiind: V.V.A., U.I., A.B., A.A.V., K.K., M.G.Ș. Pentru A.R.D. au practicat prostituția un număr de șapte tinere identificate ca fiind: E.M.P., H.A.O., B.M.C., A.B., A.A.M.

Dintre tinerele obligate să practice prostituția în Olanda, B.R.A., E.R., P.M.P., A.U., E.M., S.C., P.H. și A.B. (victimă minoră ) au fost recrutate de către I.V.G. zis N.B.

L.C. a fost recrutată de către prietenul său T.G. și I.G. poreclit N.B., transportată de către aceștia la Bacău, Arad și ulterior în Olanda. Inculpatul T.G. a participat și la transportul victimelor B.R.A., E.R., P.P.M. și A.B., E.L. și E.M. a fost transportată în Olanda de către N.B., unde a practicat prostituția pentru A.G.V.

Ulterior N.B. a transportat-o pe E.M. în Germania unde a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări infracționale organizate.

Pentru această grupare din Germania a practicat prostituția și S.C. (persoană recrutată de către B.E.L. și N.B.).

În cursul cercetărilor au fost audiate de către autoritățile judiciare române, părțile vătămate C.L., B.R.A. și martorul E.R., persoane din județul Olt, recrutate de către N.B. și T.G., la începutul anului 2006.

Din declarația părții vătămate C.L. a rezultat că, la începutul lunii ianuarie 2006, prietenul său T.G. i-a propus să plece în Spania pentru a munci ca menajeră, toate cheltuielile legate de transport și cazare urmând să fie suportate de către o cunoștință de-a sa din județul Bacău.

La data de 11 ianuarie 2007, L.C. împreună cu T.G. s-au deplasat cu autoturismul acestuia în localitatea Drăgănești Olt, unde s-au întâlnit cu o persoană care s-a recomandat ca fiind N.B. (inculpatul I.G.).

Inculpatul I.G. zis N.B. i-a spus părții vătămate L.C. că mai așteaptă o fată, care urma să plece împreună cu aceasta.

Însoțită de N. și T.G., L.C. s-a deplasat cu un autoturism de culoare neagră aparținând lui N. (marca O.Z.) pentru a se întâlni cu cealaltă tânără care urma să plece în străinătate.

În apropierea unui bar din localitatea Drăgănești Olt, în autoturismul lui N. s-a urcat o tânără care s-a prezentat ca fiind R.E..

În aceeași zi, de 11 ianuarie 2006, L.C. și R.E. au plecat la Bacău cu autoturismul lui N.B., fiind însoțite și de T.G.

În Bacău, L.C. și R.E. au cunoscut o persoană care s-a prezentat cu numele de G. (n.n. N.G.). G. i-a spus lui N.B. să le cazeze pe cele două tinere în acea seară într-un apartament, împreună cu T.G., dându-i indicații să aibă grijă de acestea.

A doua zi, de la apartamentul respectiv, L.C. și R.E. au fost luate cu mașina de către N.B. care le-a transportat la el acasă, o vilă din comuna Dărmănești. În această vilă au fost cazate aproximativ două zile, între timp N.B. și T.G. plecând împreună cu R.E. să rezolve probleme legate de pașaportul acesteia. Între timp la locul unde era cazată L.C. a sosit și N.G. (G.) care le-a spus tinerelor ca vor lucra pentru ea în Olanda. După acesta discuție inculpatul I.G. le-a transportat pe R.E. și pe C.L. la Arad unde au fost urcate într-un autocar cu destinația Olanda, toate costurile privind transportul fiind suportate de inculpat. În Olanda, la sosire cele două victime au fost așteptate și preluate de fratele G., A.G. și de Ș.M.G., aceasta din urmă cazându-le pentru două săptămâni într-un apartament din Amsterdam. Ulterior la sosirea în Olanda, N.G. (G.) le-a spus celor două victime că au fost cumpărate de la inculpații din țară cu suma de 1500 euro pentru fiecare și că urmează să se prostitueze în folosul ei în vederea recuperării prețului plătit și a cheltuielilor de cazare și masă efectuate după sosirea lor în Olanda, datoria însumând în total 2000 de euro. N.G. a solicitat victimelor fotografii pentru a le procura pașapoarte ungurești, falsificate în mod evident dar necesare pentru a avea o altă identitate pe timpul practicării prostituției. După aceasta cele două victime au fost mutate într-o altă locație unde au stat timp de o lună și unde au primit de la N.G. fiecare câte 10 euro pentru a avea de cheltuială timp de 2 săptămâni, sumă care însă nu era nici pe departe suficientă pentru asigurarea traiului. În această perioada victima C.L. a fost silită să se prostitueze, fiind trimisă sub escortă și pază executate de un bărbat care era șoferul lui N.G. la un hotel, unde a întreținut relații sexuale cu un client contra sumei de 450 euro, bani ce au fost predați în final lui N.G. În perioada martie-aprilie 2006 victimele L.C. și R.E. au primit pașapoartele ungurești falsificate iar cele românești adevărate au rămas în continuare în posesia lui N.G. Aceasta le-a acordat victimelor o perioadă de timp în care să învețe datele înscrise în pașapoartele falsificate, timp în care în apartamentul în care locuiau au sosit în Olanda însoțite de inculpatul T.G. victimele P.M. și B.R. care fuseseră recrutate de inculpatul I.G. După primirea pașaportului fals, sub o identitate care nu-i aparținea, victima C.L. a practicat prostituția atât în sistemul „escortă” cât și într-un loc special amenajat, respectiv în niște vitrine, unde era îmbrăcată în costume de baie, pentru a atrage clienți. Pentru serviciul de „escortă" percepea un tarif de 200 euro/oră, iar la „vitrină" un tarif de 50 euro/10 minute, perioadă în care întreținea raporturi sexuale normale. În medie, avea aproximativ 20-30 clienți pe zi la „vitrină" și o persoană sau două, la „escortă". După o zi de muncă, câștiga aproximativ 2.500 - 3.000 euro. Întreaga sumă era predată G., care, din când în când, îi mai lăsa câte 50 de euro, pentru a-și cumpăra haine. L.C. a mai arătat în declarația sa, că pentru N.G. mai practicau prostituția M. (P.P.), R. (B.), M. (F.), D. (M.A.), V. (D.), M., G., care îi predau acesteia întreaga sumă de bani câștigată într-o zi. Partea vătămată B.R.A. a susținut întru totul declarațiile lui C.L., reliefând aceleași modalități de recrutare, transport și exploatare. Din declarațiile acesteia rezultă că, la începutul lunii februarie 2006, a fost recrutată de către o persoană care s-a prezentat ca fiind N.B.

N.B., care aflase că partea vătămată are probleme familiale (legate de abandonarea studiilor) și că este bolnavă de diabet, i-a spus acesteia că o poate ajuta să câștige banii necesari pentru o intervenție chirurgicală, urmând să muncească într-un bar, aproximativ un an în Olanda, la o prietenă de-a sa pe nume G.

Discuția dintre N.B. și B.R.A. a avut loc la domiciliul lui N.V., la această discuție asistând inculpatul T.G. și martorul C.T.A.

Cu aceeași ocazie N.B. i-a sugerat R. că, întrucât este bolnavă de diabet, ar fi bine să vină cu ea și o prietenă care să o ajute, să aibă grijă de aceasta, specificând că ar fi bine să fie și drăguță, urmând să lucreze împreună într-un bar.

B.R.A. a vorbit cu prietena sa, numita P.M., i-a relatat discuția purtată cu N. iar P.M. a fost de acord să o însoțească în Olanda și în cazul acesteia lipsa veniturilor fiind o mare problemă.

N.B. le-a ajutat pe B.R.A. și pe M. să obțină pașapoartele turistice, el suportând integral toate cheltuielile.

La aproximativ două săptămâni după discuția cu N.B., după obținerea pașapoartelor B.R.A. împreună cu P.M., N.V. și T.G. au plecat cu autoturismul lui N.B. (condus de acesta) spre localitatea Dărmănești.

Din discuțiile telefonice ale lui N.B., B.R.A. a aflat că T.G. dusese o fată pe nume C. (aceasta a fost identificată ca fiind D.M.C.) din localitatea Icoana la graniță în județul Arad.

De asemenea B.R.A. a auzit că N.B. îi cerea bani G. pentru cheltuielile pe care le tăcea cu cele două tinere, pentru R. solicitând mai mulți bani cu motivația că éste bolnavă și are nevoie de tratament.

Inculpatul I.G. zis N.B., împreună cu T.G. le-au transportat în localitatea Dărmănești, unde le-au cazat pe B.R.A. și pe P.M. la locuința sa, o casă tip vilă. A doua zi dimineață, N.B. a venit la domiciliul său cu o fată pe nume B.A. În aceeași zi, B.R.A., P.M., B.A., T.G., N.V. și inculpatul I.G., cu autoturismul condus de acesta din urmă, au plecat la Arad, unde B.A.; P.P.M. și B.A. au fost îmbarcate într-un microbuz condus de șoferul C. și fiind supravegheate pe drum de inculpatul T.G. care le-a însoțit până la destinație. Aceste aspecte sunt confirmate și de evidența intrărilor și ieșirilor din România unde s-a consemnat și înregistrat că la data de 10 februarie 2006 aceste persoane au ieșit din țară. Cele trei tinere însoțite de T.G. au ajuns în Olanda fiind așteptate de N.G. însoțită de fratele ei A.R. poreclit M. Din declarația lui D.M.C., rezultă că în luna ianuarie 2006 (minoră) l-a cunoscut pe inculpatul T.G. care i-a propus să meargă împreună în Olanda pentru a lucra ca menajeră în casa unei familii de bătrâni. Victima a acceptat propunerea iar ulterior inculpatul T.G. s-a ocupat de formalitățile necesare obținerii pașaportului acesteia, suportând și cheltuielile de transport cazare și documente de călătorie, inclusiv cele privind obținerea procurii notariale necesară pentru călătoria minorei. La data de 3 februarie 2006 D.M.C. a ieșit din țară cu destinația Olanda. Victima a negat practicarea prostituției în Olanda însă declarațiile acesteia sunt infirmate de declarațiile victimei martor B.A. Astfel din declarația acesteia rezultă că în Olanda minora a fost supravegheată de N.G. care a însoțit-o în autogara Amsterdam și a predat-o lui T.G. cu ocazia întoarcerii sale în țară. Martorii D.N. și D.C. (părinții minorei) au declarat că au fost de acord cu plecarea acesteia în Olanda deoarece T.G. le-a spus că se va căsătorii cu minora. După ce T.G. le-a predat pe P.P.M. și B.R. lui N.G., aceasta din urmă le-a cazat într-un apartament unde erau cazate alte două fete și anume L.C. și E.R. La locul de cazare L.C. le-a spus plângând că vor fi obligate să se prostitueze pentru N.G. și că tot astfel a fost păcălită și cu oferirea unui loc de muncă decent însă ulterior silită să practice prostituția. A doua zi N.G. le-a spus personal lui B.R. și P.M. că scopul pentru care au fost aduse în Olanda este practicarea prostituției în folosul ei, explicându-le în detaliu ce anume au de făcut și în ce consta „serviciul de escortă” adică practicarea prostituției la domiciliul clientului (prin deplasarea supravegheată Ia domiciliul clientului) cât și într-o vitrină special amenajată unde urma să atragă clienții pentru a întreține raporturi sexuale cu aceștia. G. le-a spus că nu își poate  permite să le lase să plece în România (R. îi ceruse în prealabil acest lucru) întrucât i-a plătit lui N.B. suma de 3.000 euro pentru B.R.A. și 1.500 euro pentru M.P.

Cu aceeași ocazie le-a mai spus că, pentru a-și recupera banii urmează să semneze un „contract" pe o perioadă de un an cu ea, urmând să-i plătească personal câte 250 euro pe zi din ce câștigau „la vitrină" iar pe serviciul „de escortă" urma să-i predea G. jumătate din câștig.

La suma de bani de 3.000 de euro plătiți lui N.B., G. a mai adăugat 2.500 euro cu titlu de datorie reprezentând cheltuieli de transport și cazare. G. le-a reținut pașapoartele originale și în aproximativ o lună le-a procurat pașapoarte ungurești falsificate, care le erau necesare pentru a putea lucra „la vitrină" (o copie a pașaportului unguresc falsificat având aplicată poza R. este atașată la dosarul cauzei).

B.R.A. arată că în această perioadă de o lună L.C. a ieșit de trei ori pe serviciul „de escortă". După ce au obținut pașapoartele falsificate atât R. cât și M. și L.C. au început să practice prostituția „la vitrină" dar în locații diferite, R. mutându-se într-un alt apartament, unde locuia o tânără pe nume D.M.

După ce sa mutat cu M., B.R.A. a practicat prostituția în spațiile special amenajate denumite vitrine, unde erau obligate să se afișeze în lenjerie intimă sau costume de baie pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia. Aceste vitrine erau amplasate în orașul Harleem la aproximativ 40 de kilometri de Amsterdam.

O perioadă de timp B.R.A. i-a predat banii câștigați în urma practicării prostituției integral G., după care îi preda acesteia zilnic suma de 250 euro conform contractului încheiat cu aceasta.

B.R.A. și L.C. indică aceleași tinere românce care practicau prostituția pentru G., respectiv: P.M., L. (L.C.), E. (R.E.), D. (M.D.A.), D.M., V. (D.V.), R. (L.R.), V. (M.E).

Despre B.A. (victima minoră recrutată de N.B. și transportată în Olanda de T.G.), B.R.A. declară că a practicat prostituția pentru A.R. zis M. întrucât G. nu i-a plăcut aspectul fizic al acesteia.

B.R.A. arată că, după ce a aflat de la L.C. că urma să practice prostituția, a încercat să-i contacteze pe N.V., I.G. zis N.B. și T.G. dar aceștia nu au răspuns la telefon având telefoanele închise. R. a aflat de la C.L. că ea fusese recrutată prin promisiunea obținerii unui loc de muncă de către T.G. prietenul său. Tot de la ea a aflat că T.G. o racolase și pe E.R.

Audiată în cauză în calitate de martor R.E. susține întru totul declarațiile expuse mai sus, arătând că a fost racolată de către N.V. (nepotul lui N.B.) și ulterior transportată de către N.B. și T.G., împreună cu L.C. la Bacău, Arad și în final în Olanda.

Declarațiile lui C.L., B.R.A. și R.E. se coroborează cu declarațiile martorului C.T.A. Acesta s-a deplasat împreună cu N.V. și T.G. la domiciliul lui R.E. și au convins-o pe aceasta că îi pot obține un loc de muncă bine plătit în străinătate. La aceste discuții a asistat și mama E.R., martora R.E. care confirmă declarațiile fiicei sale și ale martorului C.T.A., L.C., R.E. și B.R.A. au efectuat recunoașteri de pe planșe foto, indicându-i pe I.G. și pe T.G. ca fiind persoanele care, prin promisiuni de facilitare a unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, profitând de situația materială precară a acestora și de starea sănătății precară a victimei B.R.A. le-au recrutat, transportat în Olanda și le-au predat contra cost adică în schimbul unui comision bănesc substanțial lui N.G. cu scopul ca aceasta să le exploateze pentru recuperarea prețului plătit și pentru obținerea de profit. În cauză din declarația martorei C.D. care este mama victimei C.L. rezultă că fiica ei a fost recrutată de inculpatul T.G. care i-a spus că se va căsătorii cu aceasta și că va lucra în Spania. Deoarece familia acea o situație materială precară, C.D. a acceptat oferta lui T.G., iar la jumătatea lunii ianuarie 20006 , fiica acesteia, victima C.L. a plecat împreună cu inculpatul, acesta din urmă spunând că destinația este Spania. După întoarcerea în România, martora a aflat de la victimă că a fost vândută de inculpați în Olanda cu scopul de a practica prostituția.

Aceleași aspecte rezultă și din declarațiile martorilor M.A. și C.T.A. Din coroborarea declarațiilor acestor martori cu declarațiile victimelor rezultă că de fiecare dată inculpatul T. utiliza aceiași metodă pentru racolarea victimelor și anume cererea în căsătorie a victimei și un loc de muncă bine plătit în străinătate. Rezultă de asemenea de fiecare dată a însoțit transportul victimelor în Olanda și a încasat prețul. Inculpatul I.G. a recunoscut faptul că a transportat cu autoturismul proprietatea sa pe victimele B. și P. până la București, însoțite și de inculpatul T.

Inculpatul T.G., i-a comunicat lui N.B., că mai cunoaște fete care vor să plece în străinătate să muncească.

La București, T.G. s-a întâlnit cu G. și au făcut schimb de numere de telefon, ulterior, I.G. aflând că T.G. ținea legătura telefonic cu G.

Deși în declarația inițială I.G. a precizat că nu a mai ținut legătura cu R. și M. și nu știa ce s-a mai întâmplat cu acestea după discuția purtată cu G., ulterior a revenit asupra declarației sale și a menționat că cele două fete au fost transportate de T.G. (cu autoturismul aparținând lui N.B.) la Arad, inculpatul I.G. declarând că a rămas în Drăgănești Olt pentru că era foarte obosit.

Referitor la C.L. și R.E., inculpatul I.G. arată că învinuitul T.G. i-a spus că prietena sa (L.), dorește să plece în străinătate.

Tot de la T.G. a aflat și că L. urma să plece însoțită de R.E., C.L. și R.E. au fost transportate de Arad de către N.B. și T.G., inculpatul I.G. declarând că la Arad, cele două tinere, au fost îmbarcate într-un autocar de către T.G., acesta respectând dispozițiile primite de la G. Declarațiile inculpatului I.G. sunt contrazise de cele ale lui B.R.A., C.L. și R.E., care arată că, de fiecare dată, inculpatul I.G. a participat, alături de T.G. la transportul victimelor, la Arad unde erau îmbarcate în autocare cu destinația Olanda.

Referitor la transportul lui B.R.A. și P.P.M., N.B. încearcă să ascundă participația sa, întrucât la acea dată a fost îmbarcată în autocar și B.A., victimă minoră, recrutată personal de către acesta. Pe de altă parte, declarația inculpatului I.G. nu poate fi credibilă referitor la faptul că T.G. s-ar fi deplasat singur, cu autoturismul aparținând inculpatului, pentru a transporta cele două tinere la graniță, întrucât, cu acea ocazie, T.G. a însoțit victimele până în Olanda, autogara din Amsterdam (fiind neplauzibil ca acesta să abandoneze autoturismul lui N. la graniță).

Aceste aspecte sunt confirmate de declarațiile persoanelor vătămate, precum și de verificările intrări/ieșiri frontieră, care atestă că învinuitul T.G. a plecat în Olanda cu un autocar împreună cu cele trei victime recrutate împreună cu N.B.

În declarațiile sale, inculpatul I.G. a arătat că nu a primit niciodată vreo sumă de bani de la G., cu excepția unei sume de aproximativ 200-300 de euro, reprezentând contravaloarea combustibilului pentru transportul R. și al M.

În urma verificărilor financiare efectuate în cauză, a rezultat că la data de 30 ianuarie 2006, (perioadă în care au fost recrutate C.L., R.E., B.R.A. și P.P.M.), prin sistemul de transfer W.U., inculpatul I.G. a primit de la N.G., aflată în Olanda-Amsterdam, suma de 1.100 de euro. Membrii grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul olandez N.G., A.R.D. și A.V.G. au fost arestați în Olanda, iar în cursul cercetărilor au fost identificate în Olanda și victimele B.A., H.P. și C.L. care audiate de poliția din Amsterdam au declarat că au fost silite să practice prostituția. Victima minoră B.A. a arătat că inculpatul I.G. a condus-o la graniță la Arad și tot acesta a suportat și cheltuielile de transport.

Coroborând declarațiile lui B.A. cu cele ale B.R.A. rezultă că persoana căreia B.A. îi spune N. este I.G. zis N.B. Declarațiile celor două victime se coroborează și cu evidențele intrări/ieșiri din România care atestă că, în data de 10 februarie 2006, B.A. a ieșit din România fiind însoțită de către B.R.A., P.P.M. (ambele recrutate de N.B. din jud. Olt) și T.G.

B.A. a declarat că în Olanda a practicat prostituția pentru o persoană pe nume W. (n.n. A.R.D. zis M., fratele G.) căruia trebuia să-i remită zilnic suma de 250 euro.

Ca primă de recrutare, W. (n.n. A.R.D.) i-a plătit lui N.B. suma de 1000 euro. Se confirmă astfel și declarația R. care arăta că B.A. a fost preluată de către A.R.D. zis M. deoarece G. nu ia plăcut aspectul fizic al acesteia.

În locuința în care a fost cazată au fost aduse de către A.R.D. alte două tinere românce, respectiv M. (n.n. P.H.) și O. (n.n. A.O.B.) care au fost obligate să practice prostituția în condiții similare.

În România, la data de 04 iunie 2007, a fost audiată în calitate de martor, mama lui B.A., numita B.E., care a declarat că, în luna ianuarie 2006, întrucât fiica sa își pierduse buletinul de identitate, a fost ajutată să obțină un nou buletin și un pașaport de către o persoană pe nume G. despre care A. i-a spus că urmează să o ajute să plece în Italia la muncă.

Întrucât aveau o condiție materială precară B.E. a fost de acord cu propunerea fiicei sale minore, semnând în acest sens o procură notarială, la un birou notarial din Comănești, pe numele P.A.

La sediul notariatului B.A., în prezența mamei sale, i-a specificat notarului că este persoana trimisă de N.B.

Până la sediul biroului notarial B.E. și B.A. s-au deplasat cu un taxi, A. cerându-i șoferului să treacă contravaloarea călătoriei în contul lui N.B.

După ce a plecat din țară B.A. i-a comunicat mamei sale că se află în Olanda și că G. o va ajuta să muncească într-un bar.

B.E. mai declară că în luna iunie 2006, fiica sa s-a întors în țară fiind însoțită de o tânără pe nume P. (n.n. H.P.) cunoscută sub numele de M.

După aproximativ o săptămână de la întoarcerea în țară B.A. a încercat să plece din nou împreună cu H.P. și cu M.A.M., însă a fost nevoită să se întoarcă, motivând că avut niște divergențe cu N.B.

B.E. precizează că fiica-sa, B.A. a fost sunată de o persoană pe nume R. din Olanda (n.n. A.R.D. zis M.) care i-a cerut fiicei sale să se întoarcă în Olanda.

În cauză a fost identificată și audiată în calitate de martor numita M.A.M., despre care, martorul B.E. a declarat că a plecat împreună cu fiica sa, B.A., în străinătate.

Din declarația lui M.A.M., a rezultat că, de aproximativ șapte ani, o cunoaște pe H.P., căreia i se spunea M.

În luna iunie 2006, M.A.M., a fost invitată de H.P., să o însoțească în Olanda.

H.P., a venit la domiciliul lui M.A.M., însoțită de B.A.

Împreună cu A.B., M.A.M. și părinții săi, s-au deplasat la un notariat din județul Bacău, pentru a întocmi o procură notarială prin care i se acorda dreptul de a călători în străinătate, având în vedere că la acea dată era minoră. Costul călătoriei cu taxiul a fost suportat de un prieten de-al lui H.P., pe nume N.

Tot de la H.P., M.A.M. a aflat că N., plătise și deplasarea cu taxiul a lui B.A. și a părinților acesteia.

Din cauza unor probleme generate de lipsa procurilor notariale, cele două minore, M.A.M. și B.A., au plecat spre Olanda însoțite de niște cunoștințe ale lui H.P.

În drum spre Olanda, B.A. și M.A.M., au fost cazate într-un hotel din Elveția.

M.A.M., a aflat de la B.A., că  aceasta din urmă a auzit-o pe H.P. vorbind la telefon cu un bărbat pe nume N. căruia îi cerea suma de 600 de euro în schimbul predării unui anumit lucru.

Tot de la B.A., a aflat că aceasta văzuse în telefonul lui H.P., un SMS, în care P., îi cerea lui N.B. 600 de euro, pentru predarea lui M.A.M., N. declarându-se de acord cu suma cerută.

În jurul datei de 10 august 2006, M.A.M. s-a întors în țară însoțită de B.A.

Audiat cu privire la victima minoră B.A., inculpatul I.G. declară că o cunoștea doar din vedere și nu a avut nici un fel de relație cu aceasta și nu știe cum a ajuns în Olanda.

Declarațiile inculpatului sunt contrazise de cele ale lui B.R., B.A., precum și de evidențele intrări/ieșiri frontieră, care atestă că, la data de 10 februarie 2006, B.A. a părăsit țara însoțită de B.R.A., P.P.M. și T.G.

De asemenea, faptul că plecarea în străinătate a victimei B.A. a fost facilitată de I.G. zis N.B. rezultă și din declarațiile martorilor B.E. și M.A.M. La data depistării lui B.A. de agenții poliției olandeze, aceasta era însoțită de H.P. care s-a legitimat cu pașaport unguresc falsificat pe numele S.L. H.P. a declarat în fata autorităților olandeze că a fost vândută din România de o persoană pe nume N.(Inc: I.G.) pentru suma de 1300 euro unei persoane pe nume C. care a vândut-o la rândul său pentru suma de 5000 euro lui A.R.D. zis M. pentru care a practicat prostituția în Olanda fiind obligată să-i plătească acestuia suma de 250 euro pe zi. H.P. a mai arătat că împreună cu ea, în aceleași condiții au mai practicat prostituția și B.A. și A.O.A. În Olanda H.E. era cunoscută cu numele de M.

La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul lui N.B. în biroul acestuia a fost găsit certificatul de naștere în original pe numele H.P. Referitor la această victimă inculpatul I.G. a declarat că o cunoștea sub numele de M. și că a lucrat în barul său și că a plecat să lucreze în Olanda pentru A.G. zis Ț.C. (H.P. a declarat că a fost vândută de o persoană N. contra sumei de 1.300 euro unei persoane pe nume C., care, la rândul lui a vândut-o lui A.R.D., contra sumei de 5.000 euro).

Ulterior, inculpatul I.G. a aflat că H.P. a ajuns să lucreze pentru A.R. (fratele G. și al lui G.).

Referitor la certificatul de naștere, în original, pe numele H.P., descoperit la domiciliul său, inculpatul I.G., precizează că aceasta este fata pe care o cunoștea sub numele de M.

În Olanda a fost audiată și C.L., declarațiile acesteia coroborându-se cu cele consemnate de către autoritățile judiciare române cu prilejul reaudierii părții vătămate.

O altă persoană care practica prostituția în Olanda pentru A.V.G., este A.U.

Fiind audiată de către autoritățile judiciare olandeze A.U. declară că este din România iar familia sa locuiește în Moinești.

Familia acesteia este foarte săracă. Are 7 frați și mama lucrează într-o fabrică. Tatăl său nu lucrează. A lucrat până acum câțiva ani dar acum este șomer din cauza alcoolului.

A.U. a declarat că a plecat din România în urmă cu aproximativ 3 luni, respectiv în luna decembrie 2006.

Pașaportul i-a fost obținut de o persoană cu care a avut o relație în România pe nume C.C.

A.U. a locuit împreună cu C.C. care trăia dintr-o pensie mică și un ajutor pentru persoanele , cu dizabilități, pe care îl primea pentru că nu avea un picior.

Cei doi plănuiau să plece în străinătate, dar familia A. s-a împotrivit deoarece C.C. era de etnie rromă și totodată mai în vârstă cu 20 de ani decât fiica lor.

A.U. arată că a plecat din România printr-o cunoștință pe nume S. Acesta avea cunoștințe în Belgia, A. urmând să lucreze într-o spălătorie, la niște persoane pe nume, P. și N.

A.U. a plecat în Belgia în noiembrie 2006, cu autobuzul, drumul costând în total 300, 400 de euro.

Deși în România i se spusese că urma să lucreze într-o spălătorie odată ajunsă în Belgia a constatat că fusese indusă în eroare, luând decizia să lucreze ca prostituată.

În Belgia, A.U. i-a plătit unui român pe nume N., suma de 500 euro, reprezentând datoria pentru transport și cazare.

Nicu i-a sugerat A. că îi poate aranja să lucreze ca prostituată în Amsterdam - Olanda, unde acesta cunoștea o altă româncă care se prostitua pe nume G., cu porecla G. (n.n. S.M.G. concubina lui A.V.G.).

Nicu a transportat-o pe A.U. în Amsterdam cu mașina lui, aici fiind contactată G.

După aproximativ două săptămâni A.U. i-a plătit lui N. suma de 500 euro, acesta venind personal până în Olanda pentru a primi banii.

A.U. declară că a locuit împreună cu S.M.G. - G. și cu iubitul acesteia, G. (A.V.G.), și a practicat prostituția „la vitrină" în Haga.

Coroborând cele expuse mai sus, cu probele obținute în urma interceptărilor telefonice rezultă că persoana care a recrutat-o pe A.U. și i-a facilitat practicarea prostituției în Amsterdam, este I.G. zis N.B.

Referitor la convorbirile înregistrate, în cauză a fost efectuată o expertiză criminalistică de analiză a vocii, având ca obiectiv stabilirea identității dintre vocea aparținând persoanei cu numele de N. care poartă o conversație telefonică cu A.G.V. și vocea aparținând lui I.G. zis N.B.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică cu nr.153 din 25 iunie 2007 rezultă că este foarte probabil ca vocea în litigiu să aparțină lui I.G. zis N.B.

Analizând conținutul capitolului „Observații Preliminare și Constatări" rezultă că, în procesul de identificare judiciară a vocilor, concluzia „foarte probabil" sau „probabilitate foarte ridicată" se situează la nivelul maxim în care se poate încadra o concluzie a expertului, procentual apropiindu-se de 100%. La data de 29 ianuarie 2007 între N.G. și A.G.V. a fost înregistrată o conversație telefonică în care aceștia vorbesc despre problemele pe care le-au creat fetele cumpărate de la N.B. și L. (n.n. B.E.L.).

Cu prilejul arestării membrilor grupului infracțional organizat ce acționau pe teritoriul Olandei a fost audiată și M.D.A. una dintre tinerele care practicau prostituția pentru G.

M.D.A. a descris detaliat modul în care erau exploatate sexual tinerele românce de către G. și frații acesteia, specificând că G. era factorul decizional care conducea și coordona activitatea de exploatare.

Cu prilejul audierii sale M.D.A. a recunoscut de pe planșa foto o parte dintre tinerele românce ce au practicat prostituția în Amsterdam, indicând persoana care le-a exploatat precum și poreclele sub care erau cunoscute și numele înscris în pașapoartele ungurești falsificate.

Fiind întrebată cum își procurau G., G. și M. tinerele care lucrau pentru ei M.D.A. a precizat că G. are în România un prieten care are un club de striptease lângă Bacău (n.n. N.B. este patronul unui club de noapte ce funcționa la domiciliul său).

La întrebarea directă dacă știe cine este N.B., M.D.A. a răspuns că „ crede că este cel care are clubul de noapte de lângă Bacău" dar până la acel moment i-a auzit pe cei trei frați vorbind doar despre N. (nume cu care i se adresează și în convorbirile telefonice).

Declarațiile lui M.D.A. se coroborează cu cele ale lui C.L., B.R.A., R.E., P.H. și B.A.

După arestarea sa A.G.V. zis G. a fost audiat referitor la anumite convorbiri telefonice interceptate în care face referire la E.Ț. și N. Despre E.Ț., A.G.V. a declarat că a practicat prostituția în Olanda „la vitrină" și că, împreună cu o prietenă de-a sa din România - L. (n.n. B.E.L. actuala concubină a lui N.B.) încercau să-l șantajeze pe fratele său A.R.D. zis M. pentru a obține bani de la acesta.

Referitor la N., A.G.V. a menționat că este un român care locuiește în Belgia, este însurat și are o fiică. (n.n. I.G. este cunoscut ca fiind N.B., deoarece a locuit în Belgia, este căsătorit și are o fiică).

Declarațiile acestuia sunt completate de cele ale concubinei sale Ș.M.G. care arată că l-a cunoscut pe A.G.V. într-un club de striptease de lângă Bacău, lângă Dărmănești iar patronul acestui club se numește N.

Fiind audiat în calitate de învinuit, N.B. a confirmat declarațiile lui Ș.M.G., menționând că o cunoaște pe aceasta sub numele de G., aceasta întâlnindu-l pe A.G.V. la clubul său.

La sfârșitul anului 2006 - începutul anului 2007, N.B. împreună cu B.E.L., prin promisiunea facilitării obținerii unor locuri de muncă bine plătite în străinătate, au recrutat mai multe tinere din județul Bacău, pe care le-au transportat în străinătate (Olanda și Germania) unde au fost obligate să practice prostituția.

Una dintre victimele recrutate de către cei doi inculpați este numita E.M.

Din declarația inculpatei B.E.L. rezultă că, la sfârșitul anului 2006, o cunoștință de-a sa, pe nume E.M., i-a cerut să-i dea numărul de telefon al lui N., întrucât dorește să plece în străinătate să muncească pentru un prieten de-al acestuia pe nume G. B.E.L. a întrebat-o pe E.M. dacă știe că urmează să practice prostituția pentru N.B. E. răspunzând că e treaba ei ce face, că a mai fost în străinătate și știe ce face.

Inculpata i-a dat E. numărul de telefon al lui N., care se afla în acel moment în Belgia.

N.B., a sunat-o pe B.E.L. și a întrebat-o ce este cu această fată și cum arată, L. răspunzându-i că  este o fată „cuminte și frumușică".

E.M. a vorbit la telefon cu N. în prezența L., spunându-i acestuia că se descurcă, că a mai fost în străinătate și că practică orice fel de sex.

Cu aceiași aceeași ocazie, N. i-a transmis inculpatei B.E.L. că o să-i facă un cadou dacă E. o să facă treabă bună.

M.E. urma să lucreze în străinătate pentru un prieten al lui N.B., pe nume G. (n.n. A.G.V.). B.E.L. declară că îl cunoscuse pe G., în urmă cu aproximativ 4 ani, în barul lui N. Acest G. a plecat în străinătate cu o fată A., pe care o prezenta ca fiind iubita lui.

Când s-a întors în țară, A. (care este din Onești), i-a spus L. că, de fapt G. nu o iubea și că a transportat-o în Olanda, unde sora lui G., a obligat-o să muncească într-o „vitrină". Din discuțiile purtate cu A., inculpata a aflat că această vitrină este un loc special amenajat în care trebuia să poarte lenjerie intimă pentru a atrage clienți și a întreține relații sexuale cu aceștia contra unor sume de bani.

A. i-a mai spus inculpatei că sora lui G. i-a procurat un pașaport fals și că în urma practicării prostituției în orașul Amsterdam, Olanda, a obținut sume foarte mari de bani, care i-au fost în întregime luate de sora lui G.

Când a vorbit cu N. la telefon, în prezența E.M., acesta i-a spus L. că E. va pleca în Olanda, să muncească pentru G., și a întrebat-o dacă îl mai țin minte pe G., pe care-l cunoscuse în barul său din Dărmănești, în urmă cu aproximativ 3-4 ani.

B.E.L. declară că nu i-a dat E.M. vreo sumă de bani ca să plece în străinătate, N. suportând cheltuielile de deplasare.

După ce a plecat E.M. în străinătate, în timp ce se afla cu N. în România, a sunat G. din Olanda și i-a transmis lui N. că E. a fugit de la el.

Ulterior, B.E.L. a fost contactată telefonic de către E., care i-a spus că persoanele din Olanda i-au luat banii, aproximativ 2.000 de euro și că acum se află pe străzi.

N. a discutat cu E. și i-a spus că o să trimită în Olanda un prieten de-al său care urmează să o transporte în Germania.

Inculpata B.E.L. a vorbit personal cu G. la telefon și i-a transmis acestuia că, dacă nu-i va trimite 2.000 de euro mamei E., aceasta va merge la poliție.

G. i-a răspuns că E. este o țigancă urâtă și că o să trimită pe cineva să-i omoare familia și că nu-i dă nici un ban E. pentru că N. i-a creat numai probleme.

Cu aceeași ocazie, B.E.L. a vorbit la telefon cu sora lui G., pe nume G. (n.n. N.G.) care i-a spus că Elena nu este femeie care să facă 2.000 de euro și că nu trimite nici un ban în tară.

Aspectele relatate mai sus de către inculpata B.E.L. se coroborează cu probatoriul obținut în urma interceptărilor telefonice efectuate în cauză.

Începând cu data de 28 ianuarie 2007, între membrii grupului infracțional organizat ce acționa pe teritoriul Olandei și inculpații N.B. și B.E.L. se declanșează o dispută legată de plecarea E.M. care fusese cumpărată de A.G.V. zis G. de la M. și obligată să practice prostituția pentru A.R.D. zis M. aspecte ce rezultă din conținutul înregistrărilor audio. În urma disensiunilor dintre grupul din Olanda și cel din România, generate de plecarea E.M., N.B. a transportat-o pe aceasta prin intermediul unui prieten în Germania, unde E. a practicat prostituția pentru membrii unei alte grupări organizate.

Inculpata B.E.L. declară că, în Germania, E.