ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4100/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 noiembrie 2011 Curtea

de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat

legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților B.C.,

B.R., C.A.O., C.C. și M.M.V. și a respins cererile formulate de inculpații

B.C., C.A.O. și M.M.V. privind înlocuirea măsurii preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. A constatat instanța că

subzistă în continuare toate temeiurile care au dus la luarea și la menținerea

măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților, constatând totodată că

sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitor la toți

inculpații și nu există dovezi care să conducă la concluzia că au dispărut temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici că ar fi

intervenit temeiuri noi.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs inculpații B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V. și au

solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive,

judecarea în stare de libertate, solicitând totodată înlocuirea măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Analizând recursurile

declarate, sub aspectele invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații

B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V., sunt nefondate, pentru considerentele se vor

arăta în continuare:

Prin Sentința penală

nr. 42/S din 10 mai 2011 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în baza

art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. în

infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. în ceea

ce-l privește pe inculpatul B.R.

În baza art. 329

alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale)

și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.R., la pedeapsa de 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C.

pen., a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35

alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.R. în

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen.

raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului B.R. pe durata

executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b),

d) și e) C. pen. în baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus

inculpatului B.R. perioada arestului preventiv din data de 07 iulie 2010 și

până la zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

preventiv a inculpatului.

În baza art. 329

alin. (1) și (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe

inculpatul C.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de constituirea unui grup infracțional organizat și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de

5 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a

contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de

6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În

baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului C.C. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului C.C. perioada arestului

preventiv din data de 07 iulie 2010 și până la zi și în baza art. 350 C. proc.

pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului C.A.O. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunile de trafic

de minori prevăzută de art. 13, alin. (1), (2) și (3) teza 2 din Legea nr.

678/2001 (2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3)

C. pen. (parte vătămată L.A.M.) și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu

aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 13, alin.

(1), (2) și (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. (2 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul

C.A.O. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de minori și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 329 alin. (1)

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.O.

la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d),

e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani și în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A.O. la pedeapsa

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup

infracțional organizat și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate

inculpatului C.A.O. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și

lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C.

proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului

C.A.O. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a și b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa

aplicată mai sus inculpatului C.A.O. perioada reținerii și arestului preventiv

din data de 01 iunie 2010 și până la zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 13 alin.

(1) și (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la

pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

minori și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit.

b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a

unui grup infracțional organizat și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit

pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.C. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În

baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei

de 4 ani și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr. 717 din 28 aprilie 2009 a

Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosarul penal 18669/197/2009, contopind

restul neexecutat de 422 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus și a

dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii stabilite

prin prezenta. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71

alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului B.C. pe durata executării pedepsei,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. În

baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B.C.

perioada reținerii și arestului preventiv din data de 01 iunie 2010 și până la

zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului.

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului M.M.V. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13

alin. (1) și (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 (4 acte materiale) și art. 7 din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. În

infracțiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza 1

din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte

materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. (parte

vătămată L.A.M.) și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza 1 din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.-V. la pedeapsa

de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.-V. la pedeapsa

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e)

C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa

de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare și sprijinire a

unui grup infracțional organizat și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit

pedepsele mai sus-aplicate inculpatului M.M.V. în pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza 2 și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În

baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei

de 5 aplicată prin Sentința penală nr. 118 din 18 martie 2008 a Judecătoriei

Alba Iulia definitivă prin Decizia 85/A din 12 mai 2008 a Tribunalului Alba,

contopind restul neexecutat de 641 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai

sus și dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza 2

și lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii aplicate. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.

71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei,

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), d) și e) C. pen. În

baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului M.M.V.

perioada reținerii și arestului preventiv din data de 01 iunie 2010 și până la

zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a

inculpatului.

Procedând la

verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestări preventive luată față

de inculpații B.C., B.R., C.A.O., C.C. și M.M.V. în conformitate cu

dispozițiile legale, instanța - Curtea de Apel Brașov - în mod temeinic, a

apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților, respectiv cele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen., nu s-au modificat, astfel, a dispus menținerea măsurii

arestări preventive a inculpaților, constatând totodată că nu se impune

revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea ei cu o altă măsură

neprivativă de libertate.

Înalta Curte, pornind

de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V. reține că potrivit art.

148 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile

prevăzute în art. 143 din același cod și dacă inculpații au săvârșit

infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune

măsura arestării preventive a acestora.

Astfel, din analiza

coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și în

fața instanței de judecată până în prezent, Înalta Curte constată că în cauză,

există, așadar, motive plauzibile de a bănui că inculpații au săvârșit faptele

ce li s-au reținut în sarcină.

În ceea ce privește temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă,

analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cumulativă a celor

două cerințe prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, se constată

că, în raport de actele dosarului, prima condiție prevăzută de textul de lege

menționat, referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților - B.C. art. 13 alin. (1) și (3)

teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

C.A.O. art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 art. 329

alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit.

b), C.C. art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003,

M.M.V. art. 13 alin. (1), (3) teza 1 Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Analiza actelor și

lucrărilor dosarului relevă existența și a celei de-a doua cerințe prevăzute în

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ,

în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului

și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul

la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul

la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană

nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă

există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute,

în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din

Convenția Europeană a Drepturile Omului.

Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau

reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,

atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau

când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării

de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la

aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției

obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să

se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea

națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile

Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Înalta Curte constată

că menținerea arestării preventive a inculpaților B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V.

este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni

caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor,

împrejurările comiterii și, îndeosebi, urmările produse, impune menținerea

detenției provizorii.

Din această

perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție arată că pericolul concret

pentru ordinea publică al faptelor privind inițierea, aderarea la un grup

infracțional organizat, traficul de persoane și proxenetismul poate fi dedus

atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât și din circumstanțele

personale ale inculpaților ori din modul în care aceștia au acționat, avându-se

în vedere și faptul că în sarcina inculpaților B.C., M.M.V. au fost reținute

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., iar în sarcina inculpatului C.A.O. au

fost reținute dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În cauza de față,

stabilirea pericolului social al faptelor și persoanelor asupra căreia s-a

conturat cu suficiență existența unor probe ce justifică bănuiala puternică și

legitimă că inculpații au comis infracțiunile, pentru care au fost deja

condamnați chiar nedefinitiv - are în vedere gravitatea faptelor, împrejurările

în care au fost comise, importanța valorilor puse în pericol și rezonanța

faptelor.

De asemenea, sunt

avute în vedere și circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de

caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea

desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și

față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate

împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel că Înalta Curte apreciază că se

impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților B.C., C.A.O.,

C.C. și M.M.V.

Așa fiind, detenția

provizorie este licită, fiind respectate atât exigențele cerute de legea

internă cât și cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale impunându-se în

continuare menținerea acesteia.

În ceea ce privește

cererile inculpaților B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V. de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi

localitatea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin.

(1) C. proc. pen. față de considerentele expuse mai sus, de circumstanțele cauzei

în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării

preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii

judiciare cu privire la inculpați și față de caracterul proporțional al măsurii

cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva acestora și cu scopul

urmărit, astfel apreciază că cererile inculpaților de înlocuire a măsurii

arestării preventive nu sunt întemeiate în acest moment procesual.

Totodată constată că

inculpatul B.R. nu a declarat recurs în prezenta cauză, având în vedere

înscrisul în care acesta menționează "nu fac recurs".

În consecință, Înalta

Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru

care, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursurile declarate de inculpații B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V., va

constata că inculpatul B.R. nu a declarat recurs în cauză și va obliga

recurenților inculpați B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V. la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V.

împotriva Încheierii din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 514/1372/2010.

Constată că

inculpatul B.R. nu a declarat recurs în cauză.

Obligă recurenții

inculpați B.C., C.A.O., C.C. și M.M.V. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi la 24 noiembrie 2011.