ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2507/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2507/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iunie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 514/1372/2010,

printre altele, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților:

mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov;

mandatului de arestare preventivă nr. 2J din 7 iulie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov;

3.

C.A.O., deținut în Penitenciarul Codlea în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov;

mandatului de arestare preventivă nr. 3J din 7 iulie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov;

4.

D.M., deținută în Penitenciarul Târgșor în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov;

mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul

pentru Minori și Familie Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut, în esență, că prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr.

4 din 2 iunie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, s-a dispus

arestarea preventivă a inculpaților C.A.O. (mandat de arestare preventivă nr.

10/2010), B.C. (mandat de arestare preventivă nr.

11/2010),

M.M.V. (mandat de arestare preventivă nr. 12/2010) pe o

durată de 29 de zile în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru săvârșirea

de către toți trei a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional

organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în concurs cu infracțiunea

prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) (teza a II-a) din Legea 678/2001, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), comisă de către

inculpatul C.A.O., infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) (teza a

I-a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte

materiale), comisă de către inculpatul B.C. și infracțiunea prevăzută de art.

13 alin. (1), (2), (3) (teza a II-a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (4 acte materiale), comisă de către inculpatul M.M.

În sarcina inculpatului C.A.O. s-a reținut că la

începutul lunii aprilie 2010 a găzduit-o pe minora B.C.A. la locuința sa din Brașov

în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în zona

restaurantului „Trifan"; de asemenea, în cursul anului 2010, inculpatul a

recrutat-o și găzduit-o pe minora L.C.A.M., obligând-o să practice prostituția

în folosul său și al inculpatului B.C.. în cursul anului 2010, inculpatul a

recrutat-o și găzduit-o la locuința sa pe minora L.A.M. în scopul exploatării

prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său. în cursul lunii

aprilie 2010, inculpatul C.A.O. a contactat telefonic pe inculpatul B.R.,

încarcerat la Penitenciarul Codlea, cerându-i permisiunea ca în schimbul unor

sume de bani să își plaseze minorele B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în zona

Restaurantului „Trifan" în vederea racolării clienților pentru practicarea

prostituției, obținând foloase de pe urma acestor activități.

În sarcina inculpatului B.C. s-a reținut, în fapt, că

în cursul anului 2009 a obligat-o pe minora L.C.A.M., recrutată de inculpatul C.A.O.,

să practice prostituția în folosul său și al inculpatului C.; de asemenea, în

cursul lunii mai 2010, inculpatul a exploatat prin supunere la practicarea

prostituției pe victima minoră S.T., minoră recrutată de inculpata D.M., apoi

cazată și supravegheată în activitatea de racolare a clienților de către

inculpatul M.M.V.

În sarcina inculpatului M.M.V. s-a reținut că în luna

aprilie 2010, în înțelegere cu inculpații C.A.O. și B.C., a cazat victimele minore

B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în apartamentul său, în scopul exploatării prin

supunerea la prostituție; de asemenea, în cursul lunii mai 2010, inculpatul a

cazat în locuința sa și a supravegheat în activitatea de racolare a clienților

pe minora S.T.

Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea

preventivă a inculpatei D.M. pentru o durată de 19 zile, pentru săvârșirea în

concurs a infracțiunilor prev. de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 alin.

(3) C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) (teza

I)

din

Legea 678/2001, cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 33 lit. a) C. pen.,

constând în esență în aceea că în perioada aprilie-mai 2010, inculpata a

practicat în mod repetat raporturi sexuale cu diverse persoane, procurându-și

astfel mijloacele de existență, iar în cursul lunii mai 2010 inculpata a

recrutat victima minoră S.T. în vederea exploatării sale prin supunere la

prostituție în folosul inculpatului B.C.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 7

iulie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus arestarea

preventivă pentru o durată de 30 de zile a inculpaților B.R. (mandat de

arestare preventivă nr. 2J din 7 iulie 2010) și C.C. (mandat de arestare

preventivă nr. 3J din 7 iulie 2010), în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de constituire de grup

infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și proxenetism

prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., constând în esență în aceea că în

perioada aprilie-mai 2010, fiind încarcerați în Penitenciarul Codlea împreună

cu inculpații C.A.O., B.C. și M.V., au constituit un grup infracțional

organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și

proxenetism pentru a obține un beneficiu financiar; în acest scop fiind

contactat de C.A.O., inculpatul B.R. i-a permis acestuia, în schimbul unor sume

de bani, să-și plaseze minorele B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în zona

Restaurantului „Trifan" din Brașov pentru practicarea prostituției, iar

din decembrie 2009 a determinat-o pe K.T.A.M. să practice prostituția în

folosul său. Inculpatul C.C., în realizarea scopului propus, a determinat-o pe

inculpata minoră D.M. să practice prostituția în folosul său.

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive conform art. 300

2

C. proc. pen., curtea de apel

a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar menținerea inculpaților în

stare de arest preventiv se impune în continuare pentru buna desfășurare a

judecății, având în vedere și faptul că toți au fost condamnați, chiar dacă

printr-o hotărâre nedefinitivă, iar această împrejurare atrage deținerea lor în

baza art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO, nemaifiind vorba de o arestare preventivă,

din prisma jurisprudenței CEDO.

Pe altă parte, instanța a reținut ca subzistă în

continuare toate temeiurile care au dus la luarea și apoi la menținerea măsurii

arestării preventive a tuturor inculpaților, constatându-se că sunt incidente

dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitor la toți inculpații,

neexistând dovezi care să conducă la concluzia că au dispărut temeiurile care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici că ar fi intervenit

modificări ale acestor temeiuri.

Totodată, instanța a avut în vedere că în speță

există indicii temeinice și au fost administrate probe în etapa urmăririi

penale și a cercetării judecătorești, care conduc la bănuiala rezonabilă că

inculpații pot fi autorii faptelor reținute de către prima instanță, iar

cuantumul pedepselor prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina

inculpaților este mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezentând

pericol concret pentru ordinea publică.

Curtea de Apel Brașov a reținut, de asemenea, că la

stabilirea necesității menținerii sau nu a arestării preventive trebuie

analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în

sensul privării de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere

prezumției de nevinovăție de care se bucură aceștia, are o pondere mai mare

decât regula judecării lor în stare de libertate, ori în speță, văzând natura

infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, urmările produse de faptele

deduse judecății, modalitatea în care s~a conlucrat pentru derularea în bune

condiții a activității infracționale - conlucrare care a fost esențială în

cauză pentru a asigura succesul activităților infracționale desfășurate -

mijloacele folosite pentru a intimida victimele și a le menține în postura de „marfă"

pentru ca acestea să se prostitueze - activități ce denotă un dispreț total al

autorilor faptelor față de ființa umană și față de normele de conviețuire

socială -, s-a apreciat că există încă un interes real al societății în sensul

menținerii inculpaților în stare de arest preventiv, iar acesta are o pondere

mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate.

S-a constatat că, raportat la natura cauzei și

complexitatea ei, la modalitatea dificilă în care s-a desfășurat cercetarea

judecătorească, determinată în principal de numărul inculpaților, de numărul

victimelor, de starea de minorat a acestora și împrejurarea că locuiesc

provizoriu în diverse imobile, schimbându-și frecvent adresele, durata

arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil, analizat prin prisma

criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO, iar câtă vreme pericolul pe care

lăsarea inculpaților în libertate îl reprezintă pentru ordinea publică

subzistă, în speță nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și nici

înlocuirea ei cu o altă măsură neprivativă de libertate.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au

declarat recurs inculpații B.C., C.A.O., D.M. și M.M.V., solicitând revocarea

măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului,

de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al recurentei inculpate D.M.

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de

inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că

acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1)

C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar,

este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat

că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii

preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a

inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de

comitere a faptelor, de natura și gravitatea acestora, de numărul victimelor,

iar pe altă parte, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților,

perseverența infracțională a acestora, conturată prin prisma prelungirii în

timp a activității infracționale și a antecedentelor penale ale acestora,

apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim,

firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se

traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii

cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă

cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă

că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție

de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate

rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care

sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de

infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte

persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor

respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că

sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se,

în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Se reține, de asemenea, că menținerea arestării

preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar

pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor,

modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează

aceste fapte - infracțiunile de trafic de minori și proxenetism aducând

atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală,

demnitatea umană și chiar sănătatea persoanei - , durata detenției provizorii

nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din

Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză,

menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție

și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil,

limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția instanței de

fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile

pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de

inculpații B.C., C.A.O., D.M. și M.M.V. împotriva încheierii din 14 iunie 2011

a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 514/1372/2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte

100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2011.