ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2507/2011

B.C., deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov;

B.R., deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 2J din 7 iulie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov;

C.A.O., deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 10 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov;

C.C., deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3J din 7 iulie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov; 4. D.M., deținută în Penitenciarul Târgșor în baza mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov;

M.M.V., deținut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 2 iunie 2010, emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin încheierea de ședință din camera de consiliu nr. 4 din 2 iunie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.A.O. (mandat de arestare preventivă nr. 10/2010), B.C. (mandat de arestare preventivă nr. 11/2010), M.M.V. (mandat de arestare preventivă nr. 12/2010) pe o durată de 29 de zile în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. pentru săvârșirea de către toți trei a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) (teza a II-a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), comisă de către inculpatul C.A.O., infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) (teza a I-a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), comisă de către inculpatul B.C. și infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) (teza a II-a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), comisă de către inculpatul M.M. În sarcina inculpatului C.A.O. s-a reținut că la începutul lunii aprilie 2010 a găzduit-o pe minora B.C.A. la locuința sa din Brașov în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în zona restaurantului „Trifan"; de asemenea, în cursul anului 2010, inculpatul a recrutat-o și găzduit-o pe minora L.C.A.M., obligând-o să practice prostituția în folosul său și al inculpatului B.C.. în cursul anului 2010, inculpatul a recrutat-o și găzduit-o la locuința sa pe minora L.A.M. în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției în folosul său. în cursul lunii aprilie 2010, inculpatul C.A.O. a contactat telefonic pe inculpatul B.R., încarcerat la Penitenciarul Codlea, cerându-i permisiunea ca în schimbul unor sume de bani să își plaseze minorele B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în zona Restaurantului „Trifan" în vederea racolării clienților pentru practicarea prostituției, obținând foloase de pe urma acestor activități. În sarcina inculpatului B.C. s-a reținut, în fapt, că în cursul anului 2009 a obligat-o pe minora L.C.A.M., recrutată de inculpatul C.A.O., să practice prostituția în folosul său și al inculpatului C.; de asemenea, în cursul lunii mai 2010, inculpatul a exploatat prin supunere la practicarea prostituției pe victima minoră S.T., minoră recrutată de inculpata D.M., apoi cazată și supravegheată în activitatea de racolare a clienților de către inculpatul M.M.V. În sarcina inculpatului M.M.V. s-a reținut că în luna aprilie 2010, în înțelegere cu inculpații C.A.O. și B.C., a cazat victimele minore B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în apartamentul său, în scopul exploatării prin supunerea la prostituție; de asemenea, în cursul lunii mai 2010, inculpatul a cazat în locuința sa și a supravegheat în activitatea de racolare a clienților pe minora S.T. Prin aceeași încheiere s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei D.M. pentru o durată de 19 zile, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (3) (teza I) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 33 lit. a) C. pen., constând în esență în aceea că în perioada aprilie-mai 2010, inculpata a practicat în mod repetat raporturi sexuale cu diverse persoane, procurându-și astfel mijloacele de existență, iar în cursul lunii mai 2010 inculpata a recrutat victima minoră S.T. în vederea exploatării sale prin supunere la prostituție în folosul inculpatului B.C. Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 7 iulie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile a inculpaților B.R. (mandat de arestare preventivă nr. 2J din 7 iulie 2010) și C.C. (mandat de arestare preventivă nr. 3J din 7 iulie 2010), în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru comiterea în concurs a infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., constând în esență în aceea că în perioada aprilie-mai 2010, fiind încarcerați în Penitenciarul Codlea împreună cu inculpații C.A.O., B.C. și M.V., au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism pentru a obține un beneficiu financiar; în acest scop fiind contactat de C.A.O., inculpatul B.R. i-a permis acestuia, în schimbul unor sume de bani, să-și plaseze minorele B.C.A., L.C.A.M. și L.A.M. în zona Restaurantului „Trifan" din Brașov pentru practicarea prostituției, iar din decembrie 2009 a determinat-o pe K.T.A.M. să practice prostituția în folosul său. Inculpatul C.C., în realizarea scopului propus, a determinat-o pe inculpata minoră D.M. să practice prostituția în folosul său. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300 2 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică, iar menținerea inculpaților în stare de arest preventiv se impune în continuare pentru buna desfășurare a judecății, având în vedere și faptul că toți au fost condamnați, chiar dacă printr-o hotărâre nedefinitivă, iar această împrejurare atrage deținerea lor în baza art. 5 par. 1 lit. a) din CEDO, nemaifiind vorba de o arestare preventivă, din prisma jurisprudenței CEDO. Pe altă parte, instanța a reținut ca subzistă în continuare toate temeiurile care au dus la luarea și apoi la menținerea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaților, constatându-se că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitor la toți inculpații, neexistând dovezi care să conducă la concluzia că au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici că ar fi intervenit modificări ale acestor temeiuri. Totodată, instanța a avut în vedere că în speță există indicii temeinice și au fost administrate probe în etapa urmăririi penale și a cercetării judecătorești, care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpații pot fi autorii faptelor reținute de către prima instanță, iar cuantumul pedepselor prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a acestora prezentând pericol concret pentru ordinea publică. Curtea de Apel Brașov a reținut, de asemenea, că la stabilirea necesității menținerii sau nu a arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpaților, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură aceștia, are o pondere mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate, ori în speță, văzând natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, urmările produse de faptele deduse judecății, modalitatea în care s~a conlucrat pentru derularea în bune condiții a activității infracționale - conlucrare care a fost esențială în cauză pentru a asigura succesul activităților infracționale desfășurate - mijloacele folosite pentru a intimida victimele și a le menține în postura de „marfă" pentru ca acestea să se prostitueze - activități ce denotă un dispreț total al autorilor faptelor față de ființa umană și față de normele de conviețuire socială -, s-a apreciat că există încă un interes real al societății în sensul menținerii inculpaților în stare de arest preventiv, iar acesta are o pondere mai mare decât regula judecării lor în stare de libertate. S-a constatat că, raportat la natura cauzei și complexitatea ei, la modalitatea dificilă în care s-a desfășurat cercetarea judecătorească, determinată în principal de numărul inculpaților, de numărul victimelor, de starea de minorat a acestora și împrejurarea că locuiesc provizoriu în diverse imobile, schimbându-și frecvent adresele, durata arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil, analizat prin prisma criteriilor stabilite în jurisprudența CEDO, iar câtă vreme pericolul pe care lăsarea inculpaților în libertate îl reprezintă pentru ordinea publică subzistă, în speță nu se impune revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea ei cu o altă măsură neprivativă de libertate. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.C., C.A.O., D.M. și M.M.V., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate. Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al recurentei inculpate D.M. au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. În cauză, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților. Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de natura și gravitatea acestora, de numărul victimelor, iar pe altă parte, având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților, perseverența infracțională a acestora, conturată prin prisma prelungirii în timp a activității infracționale și a antecedentelor penale ale acestora, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective. În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300 2 coroborat cu art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Se reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte - infracțiunile de trafic de minori și proxenetism aducând atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, demnitatea umană și chiar sănătatea persoanei - , durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele legii. Aceste considerente justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.