ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
deduse judecății
Prin acțiunea
înregistrată, inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, declinată spre competentă
soluționare Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, reclamanții Primăria Comunei S. prin Primar și Consiliul
Local al Comunei S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de
retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,
anularea deciziei nr. 2507 din 01 august 2011 emise de pârâtă.
Reclamanții au
susținut, în esență, faptul că Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din Comuna
S. nu are calitate de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului, că cererea
de retrocedare ar fi fost depusă peste termenul legal și că succesorul legal în
drepturi și obligații al Școlii Greco-Catolice S. este Școala Generală S..
În drept, au invocat
art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.
La data de 15
decembrie 2011, Parohia Greco-Catolică S. a formulat cerere de intervenție în favoarea
pârâtei.
Hotărârea primei
instanțe
Prin sentința
civilă nr. 244 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal a admis cererea de intervenție accesorie formulată
de Parohia Greco-Catolică S. și a respins acțiunea reclamantei.
Instanța de fond
a reținut, în esență, că, a fost probată existența dreptului de proprietate al Parohiei
Greco-Catolice S. asupra imobilului în cauză, în mod întemeiat dispunându-se retrocedarea
imobilului prin decizia nr. 2507/2011.
Recursul exercitat
în cauza
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanții Primăria Comunei S.
prin Primar și Consiliul Local al Comunei S. au formulat recurs, solicitând, în
temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate în sensul
admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta
Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și
cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art.
137 C. proc. civ., excepția tardivității recursului invocată de intimata-intervenientă
Parohia Greco-Catolică S.
Conform art. 301
C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,
dacă legea nu dispune altfel.” Același termen este prevăzut, având în vedere obiectul
acțiunii de fond - anulare act administrativ - și la art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004.
Art. 303 C.
proc. civ. stipulează la alin. (2) că „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește
de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
În speță, sentința
civilă atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 02 mai 2012,
astfel cum reiese din dovezile de primire și procesele-verbale de predare aflate
la dosar de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond
la data de 25 mai 2012, fiind depusă la poștă la data de 23 mai 2012 (potrivit ștampilei
oficiului poștal aplicate pe plicul prin care a fost expediat recursul aflat la
dosar de recurs).
Conform art. 101
alin. (1) C. proc. civ., „Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală
nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul", iar art. 102
alin. (1) prevede că „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de
procedură, dacă legea nu dispune altfel."
Potrivit art.
306 alin. (1) și (2) C. proc. civ., „(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat
în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de
ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este
obligată să le pună în dezbatere părților."
Înalta Curte constată
că, în speță, termenul de 15 zile de la comunicare pentru formularea recursului
s-a împlinit la data de 18 mai 2012, în cauză nefiind incidente prevederile
art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Față de cererea
intimatei-interveniente Parohia Greco-Catolică S. de acordare a cheltuielilor de
judecată, reținând culpa procesuală a recurenților, o va admite.
Temeiul legal
al soluției adoptate în recurs
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 306 coroborate cu dispozițiile
art. 312 alin. (1) și ale art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul
ca tardiv formulat și va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către
intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Primăria Comunei S. prin Primar și Consiliul Local al Comunei S. împotriva
sentinței civile nr. 244 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Obligă recurenții
la plata sumei de 1.500 RON către intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică
S. reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2014.