ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată, inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, declinată spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții Primăria Comunei S. prin Primar și Consiliul Local al Comunei S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 2507 din 01 august 2011 emise de pârâtă.

Reclamanții au susținut, în esență, faptul că Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din Comuna S. nu are calitate de persoană îndreptățită la retrocedarea imobilului, că cererea de retrocedare ar fi fost depusă peste termenul legal și că succesorul legal în drepturi și obligații al Școlii Greco-Catolice S. este Școala Generală S.. În drept, au invocat art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000. La data de 15 decembrie 2011, Parohia Greco-Catolică S. a formulat cerere de intervenție în favoarea pârâtei. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 244 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Parohia Greco-Catolică S. și a respins acțiunea reclamantei.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, a fost probată existența dreptului de proprietate al Parohiei Greco-Catolice S. asupra imobilului în cauză, în mod întemeiat dispunându-se retrocedarea imobilului prin decizia nr. 2507/2011. 3. Recursul exercitat în cauza Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanții Primăria Comunei S. prin Primar și Consiliul Local al Comunei S. au formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc.

civ., excepția tardivității recursului invocată de intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S. Conform art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” Același termen este prevăzut, având în vedere obiectul acțiunii de fond - anulare act administrativ - și la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Art. 303 C. proc. civ.

stipulează la alin. (2) că „Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” În speță, sentința civilă atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 02 mai 2012, astfel cum reiese din dovezile de primire și procesele-verbale de predare aflate la dosar de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 25 mai 2012, fiind depusă la poștă la data de 23 mai 2012 (potrivit ștampilei oficiului poștal aplicate pe plicul prin care a fost expediat recursul aflat la dosar de recurs). Conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., „Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul", iar art. 102 alin. (1) prevede că „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel." Potrivit art. 306 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., „(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților." Înalta Curte constată că, în speță, termenul de 15 zile de la comunicare pentru formularea recursului s-a împlinit la data de 18 mai 2012, în cauză nefiind incidente prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Față de cererea intimatei-interveniente Parohia Greco-Catolică S. de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând culpa procesuală a recurenților, o va admite. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 306 coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și ale art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. va respinge recursul ca tardiv formulat și va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primăria Comunei S. prin Primar și Consiliul Local al Comunei S. împotriva sentinței civile nr. 244 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Obligă recurenții la plata sumei de 1.500 RON către intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S. reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2014.