ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4844/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 89/2010 din 1 martie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de reclamant și a respins acțiunea formulată de reclamantul Primarul Comunei B. împotriva pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele: Prin decizia nr. 2202 din 28 septembrie 2009, Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a decis retrocedarea către Parohia G.C.B., județul Maramureș, a imobilului în litigiu și predarea prin protocol a acestuia, stabilind că, având afectațiunea de interes public de școală și grădiniță, titularului dreptului de proprietate îi revine obligația de a menține această afectațiune pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei. Totodată, autoritatea emitentă, analizând dosarul, a reținut că adăugirile aduse imobilului nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, împrejurare care de altfel nu a fost contestată de către reclamant.

Instanța a reținut că Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 au stabilit că în cazul imobilelor - construcții la care s-au efectuat adăugiri ulterior preluării abuzive, dar care nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, beneficiarul retrocedării va redobândi dreptul de proprietate asupra întregului imobil cu obligația de a plăti fostului proprietar contravaloarea acestora, ori prin decizia contestată s-a statuat cu privire la acest aspect, instituindu-se în sarcina titularului deciziei obligația de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive în condițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, instanța a apreciat că decizia contestată apare ca fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legii speciale, reflectând o corectă aplicare a acesteia și a Normelor metodologice emise în vederea aplicării legii, astfel că în acest cadru procesual, în care acțiunea a fost promovată în contradictoriu doar cu emitentul actului, pretențiile reclamantului, vizând anularea parțială a deciziei în scopul stabilirii contravalorii adăugirilor ulterioare preluării abuzive, nu pot fi considerate ca întemeiate, întrucât analiza realizată asupra actului administrativ contestat confirmă că acesta nu este lovit de nulitate așa cum pretinde reclamantul. Împotriva acestei hotărâri reclamantul Primarul Comunei B. - C.I.

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului formulat, recurentul - reclamant a susținut în esență că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență în prima fază procesuală iar pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, în sensul că la dosarul cauzei lipsește adresa din 11 martie 2009 emisă de Primăria B. menționată de intimată prin întâmpinare privind situația juridică a imobilului retrocedat ca și suprafața acestuia. Totodată, recurentul a susținut că în cauză instanța trebuia să administreze și alte probe, respectiv acte aflate la dosarul comisiei și să manifeste rol activ întrucât alături de intimata Comisia de retrocedare în calitate de emitentă a actului atacat trebuia citată și Episcopia R.U.

cu R.G.C. de Maramureș. În drept au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, art. 10 alin. (2) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond susținând în esență că la pronunțarea acesteia au fost respectate normele legale privind competența precum și dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 modificată și completată prin Titlul II din Legea nr. 247/2005. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul formulat în cauză este nefondat. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul - reclamant vizând încălcarea normelor de competență atât de către instanța inițial învestită Tribunalul Maramureș cât și de către Curtea de Apel Cluj, Înalta Curte constată că sunt nefondate având în vedere dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare căt și dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000 republicată, „deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare pot fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ fiscal în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat în termen de 30 de zile de la comunicare, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal cu modificările și completările ulteriore, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate la autoritățile centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curțile de Apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor dispoziții legale, dispoziții care stabilesc competența materială a acesteia în soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de către Comisia Specială de Retrocedare, care este o instituție centrală. În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la o pretinsă încălcare a prevederilor C. proc. civ., care ar reglementa obligația instanței de a comunica întâmpinarea, ca și încălcare normelor de procedură privind citarea părților, critici circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Curtea urmează a le înlătura întrucât C. proc. civ.

nu instituie în mod expres obligația instanței de a dispune comunicarea acesteia iar normele de procedură privind citarea părților pentru termenul de judecată au fost respectate, procedura fiind legal îndeplinită astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii recurentul având cunoștință de termenul stabilit, respectiv 01 martie 2010, astfel cum rezultă și din precizările depuse la dosarul cauzei sub nr. 6784/100/2009. Nu pot fi reținute nici criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, respectiv a reținut legalitatea deciziei nr. 2202 din 28 septembrie 2009 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (9) din O.U.G.

nr. 94/2000 cât și cu respectarea prevederilor pct. 13 din Normele metodologice. Din verificarea documentației care a stat la baza emiterii deciziei de retrocedare, documentație depusă de către intimata-pârâtă la dosarul cauzei rezultă că au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză, imobilul retrocedat intrând sub incidența dispozițiilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reținând că sentința pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, va respinge recursul formulat ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Primarul Comunei B. - C.I., împotriva sentinței civile nr. 89/2010 din 1 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2010.