ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 394

din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta P.R.

P., județul Cluj și înregistrată pe rolul instanței prin declinare de competență

de la Tribunalul Cluj și a dispus anularea deciziei din 20 mai 2009 emisă de Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase

din România, potrivit O.U.G. nr. 94/ 2010.

A obligat pârâta la emiterea

unei noi decizii și la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 700 RON

reprezentând onorariu de avocat.

A respins celelalte pretenții

ale reclamantei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Comisia specială de retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a emis decizia

din 20 mai 2009 prin care a dispus retrocedarea către P.R. P. a imobilului înscris

în CF a localității P. și decizia din 20 mai 2009 prin care a respins cererea P.R.

P. privind restituirea în natură a imobilului situat în comuna P., județul Cluj

identificat în CF P., întrucât imobilul teren se află parțial în proprietatea Statului

Român și este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive,

iar parțial se află în proprietatea unei persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin această ultimă decizie

s-a constatat, totodată, calitatea de persoană îndreptățită a P.R. P. pentru a beneficia

de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în suprafață de 2.850 m.p. situat

în comuna P. județul Cluj, identificat în CF P.

Ulterior emiterii acestor

două decizii, Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 484/R din 22 aprilie 2010

a admis recursul declarat de reclamanta P.R. P. împotriva sentinței civile nr. 46

din 8 ianuarie 2010 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.R. P.,

a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 9 septembrie 1993 emis

de Comisia Județeană Cluj în favoarea pârâtului G.V.S. pentru suprafața de 2.250

m.p., excluzând suprafața de 250 m.p. aferentă casei înscrisă în CF P. în favoarea

pârâtului G.V.S. și, pe cale de consecință, rectificarea CF P. în sensul radierii

dreptului de proprietate a pârâtului G.V.S. asupra parcelelor în suprafață de 2.250

m.p. și reînscrierea vechiului proprietar.

De asemenea, prin Încheierea

din 22 iulie 2010 s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind rectificarea

cărții funciare iar extrasul de carte funciară pentru informare confirmă că asupra

imobilului înscris în CF P., dreptul de proprietate asupra parcelelor în suprafață

de 2.250 m.p. a fost reînscris în favoarea vechiului proprietar Statul Român în

administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei P.

Prima instanță a reținut

că, în raport cu noua situație de fapt, documentele prezentate autorității și care

au fost avute în vedere la momentul emiterii deciziei nr. 2058/2009 nu mai sunt

în ființă, fiind anulate pe cale judiciară în mod irevocabil așadar, din această

perspectivă, actul contestat nu mai poate fi justificat în aceleași condiții în

care a fost adoptat.

Așa fiind, Curtea a considerat

că, în vederea soluționării cererii reclamantei din 13 ianuarie 2003, în raport

cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2004, competența aparține Comisiei Speciale

de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România,

care va proceda la analizarea pretențiilor reclamantei în raport cu noua situație

de fapt și înscrisurile depuse.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâta la achitarea cheltuielilor de judecată

ale celeilalte părți, proporțional cu câtimea pretențiilor admise, în cuantum de

700 RON reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care

au aparținut Cultelor Religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând ca temei dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

și, susținând, în esență, următoarele critici:

- în raport cu situația

juridică a celor două parcele de teren, decizia din 20 mai 2009 este legală și temeinică;

- nu se poate reține culpa

Comisiei în ceea ce privește nerestituirea în natură a imobilului.

În concluzie, autoritatea

publică recurentă a solicitat admiterea recursului cu consecința menținerii actului

administrativ atacat: decizia nr. 2058/2009.

recurs.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut deja,

în expunerea rezumativă făcută mai sus, Comisia recurentă, prin decizia nr. 2058/2009,

a respins cererea formulată de P.R. P. privind restituirea în natură a imobilului,

teren, înscris în CF, reținând că imobilul se află parțial în proprietatea Statului

român și este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive

și, parțial, în proprietatea unei persoane fizice, în temeiul Legii nr. 18/1991,

căreia i se eliberase Titlul de proprietate din 9 septembrie 1993 eliberat de Comisia

județeană de fond funciar Cluj pentru suprafața de 2.500 m.p.

Este adevărat că, prin

sentința civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, acțiunea

în anularea titlului de proprietate a fost respinsă, dar, prin decizia civilă din

22 aprilie 2010, fiind admis recursul formulat de P.R. P., titlul de proprietate

a fost anulat parțial, irevocabil, excluzând suprafața de 250 m.p. pe care persoana

fizică beneficiară își construise o casă P+1.

Având în vedere situația

juridică survenită ca urmare a anulării parțiale a Titlului de proprietate din 9

septembrie 1993, care a fost menținut exclusiv pentru suprafața de 250 m.p., din

suprafața de 2.500 m.p., precum și dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000, rezultă

că soluția instanței de fond este judicioasă, scopul ordonanței de urgență fiind

acela al restituirii în natură, în măsura în care acest lucru este posibil.

În concluzie, recursul

va fi admis ca nefondat, cu consecința menținerii soluției recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Cultelor

Religioase din România împotriva sentinței civile nr. 394 din 25 octombrie 2010

a Curții de Apel Cluj, – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2011.