ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 394 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta P.R. P., județul Cluj și înregistrată pe rolul instanței prin declinare de competență de la Tribunalul Cluj și a dispus anularea deciziei din 20 mai 2009 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, potrivit O.U.G. nr. 94/ 2010. A obligat pârâta la emiterea unei noi decizii și la plata cheltuielilor de judecată parțiale în sumă de 700 RON reprezentând onorariu de avocat.

A respins celelalte pretenții ale reclamantei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a emis decizia din 20 mai 2009 prin care a dispus retrocedarea către P.R. P. a imobilului înscris în CF a localității P. și decizia din 20 mai 2009 prin care a respins cererea P.R. P. privind restituirea în natură a imobilului situat în comuna P., județul Cluj identificat în CF P., întrucât imobilul teren se află parțial în proprietatea Statului Român și este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive, iar parțial se află în proprietatea unei persoane fizice în temeiul Legii nr. 18/1991.

Prin această ultimă decizie s-a constatat, totodată, calitatea de persoană îndreptățită a P.R. P. pentru a beneficia de prevederile O.U.G. nr. 94/2000, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul în suprafață de 2.850 m.p. situat în comuna P. județul Cluj, identificat în CF P. Ulterior emiterii acestor două decizii, Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 484/R din 22 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanta P.R. P. împotriva sentinței civile nr. 46 din 8 ianuarie 2010 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.R. P., a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 9 septembrie 1993 emis de Comisia Județeană Cluj în favoarea pârâtului G.V.S.

pentru suprafața de 2.250 m.p., excluzând suprafața de 250 m.p. aferentă casei înscrisă în CF P. în favoarea pârâtului G.V.S. și, pe cale de consecință, rectificarea CF P. în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtului G.V.S. asupra parcelelor în suprafață de 2.250 m.p. și reînscrierea vechiului proprietar. De asemenea, prin Încheierea din 22 iulie 2010 s-a dispus admiterea cererii reclamantei privind rectificarea cărții funciare iar extrasul de carte funciară pentru informare confirmă că asupra imobilului înscris în CF P., dreptul de proprietate asupra parcelelor în suprafață de 2.250 m.p.

a fost reînscris în favoarea vechiului proprietar Statul Român în administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei P. Prima instanță a reținut că, în raport cu noua situație de fapt, documentele prezentate autorității și care au fost avute în vedere la momentul emiterii deciziei nr. 2058/2009 nu mai sunt în ființă, fiind anulate pe cale judiciară în mod irevocabil așadar, din această perspectivă, actul contestat nu mai poate fi justificat în aceleași condiții în care a fost adoptat. Așa fiind, Curtea a considerat că, în vederea soluționării cererii reclamantei din 13 ianuarie 2003, în raport cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2004, competența aparține Comisiei Speciale de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, care va proceda la analizarea pretențiilor reclamantei în raport cu noua situație de fapt și înscrisurile depuse.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanță a obligat pârâta la achitarea cheltuielilor de judecată ale celeilalte părți, proporțional cu câtimea pretențiilor admise, în cuantum de 700 RON reprezentând onorariu de avocat. 2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. și, susținând, în esență, următoarele critici: - în raport cu situația juridică a celor două parcele de teren, decizia din 20 mai 2009 este legală și temeinică; - nu se poate reține culpa Comisiei în ceea ce privește nerestituirea în natură a imobilului.

În concluzie, autoritatea publică recurentă a solicitat admiterea recursului cu consecința menținerii actului administrativ atacat: decizia nr. 2058/2009. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat. Așa cum s-a reținut deja, în expunerea rezumativă făcută mai sus, Comisia recurentă, prin decizia nr. 2058/2009, a respins cererea formulată de P.R. P. privind restituirea în natură a imobilului, teren, înscris în CF, reținând că imobilul se află parțial în proprietatea Statului român și este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive și, parțial, în proprietatea unei persoane fizice, în temeiul Legii nr. 18/1991, căreia i se eliberase Titlul de proprietate din 9 septembrie 1993 eliberat de Comisia județeană de fond funciar Cluj pentru suprafața de 2.500 m.p.

Este adevărat că, prin sentința civilă nr. 46 din 8 ianuarie 2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, acțiunea în anularea titlului de proprietate a fost respinsă, dar, prin decizia civilă din 22 aprilie 2010, fiind admis recursul formulat de P.R. P., titlul de proprietate a fost anulat parțial, irevocabil, excluzând suprafața de 250 m.p. pe care persoana fizică beneficiară își construise o casă P+1. Având în vedere situația juridică survenită ca urmare a anulării parțiale a Titlului de proprietate din 9 septembrie 1993, care a fost menținut exclusiv pentru suprafața de 250 m.p., din suprafața de 2.500 m.p., precum și dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 94/2000, rezultă că soluția instanței de fond este judicioasă, scopul ordonanței de urgență fiind acela al restituirii în natură, în măsura în care acest lucru este posibil.

În concluzie, recursul va fi admis ca nefondat, cu consecința menținerii soluției recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva sentinței civile nr. 394 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.