ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4884/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4884/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 109/CA/2010/PI din 10
martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Episcopia
O.R. a Oradiei în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor
Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România, acțiune având
ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retrocedare cu privire la complexul
imobiliar situat în Municipiul Beiuș, strada C.B., înscris în CF nr. X și Y Beiuș
sub nr. top. a, b, c, d și e, revendicat de reclamantă prin cererea nr. 685663/C
din 23 ianuarie 2006.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că prin acțiunea precizată de reclamantă s-a solicitat
să se constate faptul că pârâta tergiversează nejustificat soluționarea cererii
de retrocedare și să fie obligată aceasta la emiterea unei decizii în acest sens.
Prin cererea înregistrată
la pârâtă sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006, reclamanta solicitase restituirea
în natură a complexului imobiliar în Municipiul Beiuș, strada C.B., înscris în CF
nr. X și Y Beiuș sub nr. top. a, b, c, d și e.
Instanța de fond a constatat
că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei (adresa din 22 octombrie 2009),
rezultă faptul că pârâta i-ar fi comunicat reclamantei că dosarul aferent acestei
cereri a fost analizat și soluționat în sensul restituirii parțiale în natură a
imobilului, pentru diferență urmând să-i fie acordate despăgubiri.
La o dată ulterioară,
pârâta a revenit cu adresa din 26 decembrie 2009, solicitând clarificarea unor
aspecte privind imobilul cu nr. top. c, în sensul stabilirii vechimii construcțiilor
edificate pe acesta prin expertiză de specialitate.
În aceste condiții, prima
instanță a constatat că, întrucât nesoluționarea cererii se datorează faptului că
pârâta consideră necesar a fi clarificate anumite aspecte, fără a se refuza însă
soluționarea acesteia, în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul
prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinței civile
nr. 109/CA/2010-P.I din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen
legal reclamanta Episcopia O.R. a Oradiei, prin care s-a solicitat admiterea căii
extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii
în contencios administrativ așa cum a fost formulată și precizată, cu consecința
obligării intimatei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au
aparținut cultelor religioase din România la emiterea deciziei de retrocedare cu
privire la complexul imobiliar situat în localitatea Beiuș, strada C.B., înscris
în CF nr. X și Y Beiuș, nr. top a, b, c, d și e, revendicat prin cererea de retrocedare
înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006.
Recurenta a învederat,
prin motivele de recurs, că prima instanță a interpretat greșit actele deduse judecății,
omițând a observa faptul că situația concretă a corpului IV (atelierele) este clarificată
în cuprinsul expertizei deja efectuate, în sensul că acest corp reprezintă o construcție
veche, anterioară naționalizării. Simpla afirmație din partea Consiliului Local
al Municipiului Beiuș, contrară acestor constatări, fără a fi documentată în vreun
fel, nu este în măsură a îndreptăți intimata să solicite, la nesfârșit, completare
de probațiune, cu atât mai mult cu cât însăși Comisia Specială de Retrocedare a
arătat că „nu au fost găsite acte din care să reiasă vechimea construcțiilor C8,
C9 cu destinația ateliere școlare".
Prin întâmpinarea formulată
în cauză intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au
aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea recursului ca
nefondat, cu motivarea că sentința recurată este legală și temeinică, în condițiile
în care nu există în cauză un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor
art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept
al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate
adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce
i-a fost cauzată. Se asimilează actelor administrative unilaterale, astfel cum dispune
expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și refuzul nejustificat de a rezolva
o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul
de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Prin refuz nejustificat de soluționare
a unei cereri se înțelege, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. i) Teza I din
Legea contenciosului administrativ, exprimarea explicită, cu exces de putere, a
voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În cauză, cum corect a
reținut și instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile de existență ale refuzului
nejustificat al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce
au aparținut Cultelor Religioase din România de a rezolva cererea reclamantei Episcopia
O.R. a Oradiei de retrocedare a complexului imobiliar situat în localitatea Beiuș,
strada C.B. și înscris în C.F nr. X și Y Beiuș, nr. top a, b, c, d și e, revendicat
prin cererea de retrocedare înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie
2006, întrucât rezultă din probatoriul administrat în cauză că în vederea unei soluționări
legale și complete a cererii reclamantei se impunea depunerea de către solicitantă
la dispoziția Comisiei Speciale de Retrocedare a unei expertize în specialitatea
construcții, prin care să fie determinate elementele de vechime a construcției cu
destinația de ateliere școlare aflate pe terenul nr. top c înscris în CF nr. Y a
localității Beiuș, județul Bihor.
Cât privește cererea reclamantei
de retrocedare a imobilelor înscrise în CF nr. X și Y Beiuș nr. top a, b, d și e,
se constată că aceasta a fost soluționată de către intimata Comisia Specială de
Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România,
fiind emisă decizia nr. 2292 din 23 martie 2010 (prin care s-a constatat calitatea
de persoană îndreptățită a Episcopiei O.R. a Oradiei și s-a propus acordarea de
despăgubiri solicitantei pentru imobilele terenuri în suprafață totală de 1.300
m.p situate în Municipiul Beiuș, județul Bihor reprezentând cota de 112/1331 m.p
din nr. top b, înscris în CF nr. X a localității Beiuș, cota de 244/1191 m.p din
nr. top e, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș, cota de 944/1410 m.p. din
nr. top d, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș) și decizia nr. 2301 din 23 martie
2010 (prin care s-a decis retrocedarea în favoarea Episcopiei O.R. a Oradiei partea
din imobilul situat în Municipiul Beiuș, strada C.B., județul Bihor, compusă din
corpul I de clădire, în suprafață construită la sol de 861 m.p. împreună cu terenul
în suprafață de 3.323 m.p. reprezentând nr. top a înscris în CF nr. X a localității
Beiuș, cota de 1219/1331 m.p. din nr. top b înscris în CF nr. X a localității Beiuș,
cota de 466/1410 m.p. din nr. top d, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș, cota
de 947/1191 m.p. din nr. top e, înscris în CF nr. X a localității Beiuș județul
Bihor).
În raport de cele mai
sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate
și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările
și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta
Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2010 - P.I din 10
martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2010/PI din 10
martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 10 noiembrie 2010.