ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4884/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109/CA/2010/PI din 10 martie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Episcopia O.R. a Oradiei în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România, acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la emiterea deciziei de retrocedare cu privire la complexul imobiliar situat în Municipiul Beiuș, strada C.B., înscris în CF nr. X și Y Beiuș sub nr. top.

a, b, c, d și e, revendicat de reclamantă prin cererea nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea precizată de reclamantă s-a solicitat să se constate faptul că pârâta tergiversează nejustificat soluționarea cererii de retrocedare și să fie obligată aceasta la emiterea unei decizii în acest sens. Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006, reclamanta solicitase restituirea în natură a complexului imobiliar în Municipiul Beiuș, strada C.B., înscris în CF nr. X și Y Beiuș sub nr. top. a, b, c, d și e. Instanța de fond a constatat că, din înscrisurile existente la dosarul cauzei (adresa din 22 octombrie 2009), rezultă faptul că pârâta i-ar fi comunicat reclamantei că dosarul aferent acestei cereri a fost analizat și soluționat în sensul restituirii parțiale în natură a imobilului, pentru diferență urmând să-i fie acordate despăgubiri.

La o dată ulterioară, pârâta a revenit cu adresa din 26 decembrie 2009, solicitând clarificarea unor aspecte privind imobilul cu nr. top. c, în sensul stabilirii vechimii construcțiilor edificate pe acesta prin expertiză de specialitate. În aceste condiții, prima instanță a constatat că, întrucât nesoluționarea cererii se datorează faptului că pârâta consideră necesar a fi clarificate anumite aspecte, fără a se refuza însă soluționarea acesteia, în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2010-P.I din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta Episcopia O.R.

a Oradiei, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ așa cum a fost formulată și precizată, cu consecința obligării intimatei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România la emiterea deciziei de retrocedare cu privire la complexul imobiliar situat în localitatea Beiuș, strada C.B., înscris în CF nr. X și Y Beiuș, nr. top a, b, c, d și e, revendicat prin cererea de retrocedare înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006. Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că prima instanță a interpretat greșit actele deduse judecății, omițând a observa faptul că situația concretă a corpului IV (atelierele) este clarificată în cuprinsul expertizei deja efectuate, în sensul că acest corp reprezintă o construcție veche, anterioară naționalizării.

Simpla afirmație din partea Consiliului Local al Municipiului Beiuș, contrară acestor constatări, fără a fi documentată în vreun fel, nu este în măsură a îndreptăți intimata să solicite, la nesfârșit, completare de probațiune, cu atât mai mult cu cât însăși Comisia Specială de Retrocedare a arătat că „nu au fost găsite acte din care să reiasă vechimea construcțiilor C8, C9 cu destinația ateliere școlare". Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că sentința recurată este legală și temeinică, în condițiile în care nu există în cauză un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Se asimilează actelor administrative unilaterale, astfel cum dispune expres art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Prin refuz nejustificat de soluționare a unei cereri se înțelege, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. i) Teza I din Legea contenciosului administrativ, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. În cauză, cum corect a reținut și instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile de existență ale refuzului nejustificat al pârâtei Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România de a rezolva cererea reclamantei Episcopia O.R. a Oradiei de retrocedare a complexului imobiliar situat în localitatea Beiuș, strada C.B.

și înscris în C.F nr. X și Y Beiuș, nr. top a, b, c, d și e, revendicat prin cererea de retrocedare înregistrată la comisie sub nr. 685663/C din 23 ianuarie 2006, întrucât rezultă din probatoriul administrat în cauză că în vederea unei soluționări legale și complete a cererii reclamantei se impunea depunerea de către solicitantă la dispoziția Comisiei Speciale de Retrocedare a unei expertize în specialitatea construcții, prin care să fie determinate elementele de vechime a construcției cu destinația de ateliere școlare aflate pe terenul nr. top c înscris în CF nr. Y a localității Beiuș, județul Bihor.

Cât privește cererea reclamantei de retrocedare a imobilelor înscrise în CF nr. X și Y Beiuș nr. top a, b, d și e, se constată că aceasta a fost soluționată de către intimata Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, fiind emisă decizia nr. 2292 din 23 martie 2010 (prin care s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a Episcopiei O.R. a Oradiei și s-a propus acordarea de despăgubiri solicitantei pentru imobilele terenuri în suprafață totală de 1.300 m.p situate în Municipiul Beiuș, județul Bihor reprezentând cota de 112/1331 m.p din nr. top b, înscris în CF nr. X a localității Beiuș, cota de 244/1191 m.p din nr. top e, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș, cota de 944/1410 m.p.

din nr. top d, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș) și decizia nr. 2301 din 23 martie 2010 (prin care s-a decis retrocedarea în favoarea Episcopiei O.R. a Oradiei partea din imobilul situat în Municipiul Beiuș, strada C.B., județul Bihor, compusă din corpul I de clădire, în suprafață construită la sol de 861 m.p. împreună cu terenul în suprafață de 3.323 m.p. reprezentând nr. top a înscris în CF nr. X a localității Beiuș, cota de 1219/1331 m.p. din nr. top b înscris în CF nr. X a localității Beiuș, cota de 466/1410 m.p. din nr. top d, înscris în CF nr. Y a localității Beiuș, cota de 947/1191 m.p. din nr. top e, înscris în CF nr. X a localității Beiuș județul Bihor).

În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2010 - P.I din 10 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Episcopia O.R. a Oradiei împotriva sentinței civile nr. 109/CA/2010/PI din 10 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.