ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1481/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2007, reclamanta Administrația Imobiliară Oradea a chemat în judecată pe pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului, solicitând în principal, anularea deciziei nr. 1490 din 1 noiembrie 2007 emisă de comisia pârâtă și în subsidiar, obligarea acestei pârâte să emită o decizie de restituire în natură a corpului C, înscris în C.F. nr. 7533 nr.top 60. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a dispus retrocedarea imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în municipiul o radea, în favoarea Episcopiei Ortodoxe Române, dar i s-a atribuit acestei pârâte mai mult decât era îndreptățită conform art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 94/2000. Reclamanta a susținut că nu s-a avut în vedere că, după naționalizare, imobilul indicat în acțiune a fost supus mai multor modificări care nu reflectă situația construcțiilor existente anterior naționalizării, astfel că prin restituirea întregului imobil au fost retrocedate în mod nelegal și construcții care nu au aparținut niciodată Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului și Sălajului. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 191/CA/2008, P.I. din 3 noiembrie 2008, prin care a respins acțiunea ca nefondată, reținând că decizia atacată este legală și temeinică și nu vatămă reclamantei un drept recunoscut de lege.

Instanța de fond a avut în vedere expertiza de specialitate efectuată în cauză, precum și cele două expertize extrajudiciare depuse de părți, din care rezultă că imobilul în litigiu este o singură construcție, iar construcția veche a fost ridicată pe două numere topografice 61 și 60/1 înscrise în C.F. nr. 7533 Oradea aparținând aceluiași proprietar. Față de concluziile expertizei judiciare, s-a reținut că 60,5% din totalul suprafeței desfășurate reprezintă construcțiile vechi și a fost respinsă apărarea reclamantei privind atestarea corpurilor H și J în domeniul public al municipiului Oradea, cu motivarea că aceste construcții au caracter provizoriu, fiind executate din pereți de BCA, fără fundație, acoperite cu azbociment pe schelet metalic.

Deși s-a constatat că sunt nou construite corpurile D. E și F, instanța de fond a apreciat că se impune menținerea deciziei contestate, întrucât prin suprafața corpurilor respective nu se modifică în mod semnificativ procentul total al construcțiilor noi în raport de procentul construcțiilor vechi. Cererea subsidiară a reclamantei de restituire în natură numai a corpului C a fost respinsă ca neîntemeiată față de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, care nu prevăd posibilitatea unor defalcări sau partajări de imobile în cadrul procedurii reglementate prin acest act normativ. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Administrația Imobiliară Oradea, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării deciziei nr. 1490 din 1 noiembrie 2007. Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 și pct. 6 alin. (2) din normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, potrivit cărora nu se restituie în natură corpurile de clădire adăugate imobilului preluat care justifică o utilizare de sine stătătoare și care pot funcționa separat. Pentru evidențierea acestor corpuri și pentru stabilirea corectă a procentului construcțiilor noi din întreaga suprafață a supraedificatelor, recurenta a arătat că erau justificate și utile cauzei obiecțiunile formulate la raportul de expertiză judiciară, dar care au fost respinse neîntemeiat de instanța de fond.

În același sens, s-a arătat că nu au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză extrajudiciară și înscrisurile depuse cu privire la corpurile de clădire H și J, care au fost greșit încadrate în categoria construcțiilor provizorii. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Instanța de fond a menținut ca legală și temeinică decizia nr. 1490 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, reținând că dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 au fost corect aplicate în funcție de situația concretă a imobilului, construcție în litigiu, astfel cum a fost evidențiată în raportul de expertiză tehnică efectuat la solicitarea recurentei-reclamante.

Considerentele de fapt și de drept ale hotărârii atacate nu sunt însă susținute prin constatările și concluziile raportului de specialitate, deoarece nu s-a procedat, conform obiectivelor încuviințate, la analiza și stabilirea situației fiecărui corp de clădire, în raport de documentațiile depuse și de susținerile părților. Instanța de fond a preluat în mod greșit concluziile raportului de expertiză, fără a verifica dacă acestea corespund înscrisurilor de la dosar și dacă situația de fapt sumar prezentată de expert poate fi avută în vedere la stabilirea regimului juridic al fiecărui corp de clădire și aceasta cu atât mai mult cu cât pentru suprafața de 190,92 mp, ocupată de anexe, s-a dovedit apartenența la domeniului public al municipiului Oradea prin H.G.

nr. 970/2002. Din acest motiv, se constată că în cauză se impunea administrarea unor noi probe, prin completarea raportului de expertiză sau efectuarea unui nou raport de expertiză, care să lămurească și aspectele invocate prin obiecțiunile depuse de recurenta-reclamantă la termenul din 3 octombrie 2008. Aceste obiecțiuni au fost respinse neîntemeiat de instanța de fond, deși erau conforme obiectivelor încuviințate și erau utile pentru soluționarea corectă a pricinii, fiind astfel încălcat dreptul la apărare al recurentei-reclamante. În consecință, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și în baza dispozițiilor art. 313 C. proc. civ., va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Imobiliară Oradea împotriva sentinței nr. 191/CA/2008 –PI din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.