ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2288/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 213/CA/2009 – P.I. din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Administrația Imobiliară Oradea în contradicție cu Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului și Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România , în sensul că a fost anulată în parte decizia nr. 1490 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și a fost anulată în parte dispoziția de retrocedare a imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în Municipiul Oradea, județul Bihor, înscris în C.F.

nr. 7533 a localității Oradea top 612, 60/1 în ceea ce privește Corpul D de clădiri și terenul aferent, astfel cum este descris în raportul de expertiză întocmit de expert D.A. și care face parte integrantă din hotărâre. A fost respins capătul de cerere privind retrocedarea formulată de pârâta Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului cu privire la Corpul D de clădire și terenul aferent. Au fost menționate restul dispozițiilor deciziei atacate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond sesizată cu acțiunea introductivă, după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1481 din 18 martie 2009, a reținut că prin decizia nr. 1490 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare s-a dispus retrocedarea imobilului compus din construcții și terenul aferent situat în Municipiul Oradea, înscris în C.F.

nr. 7533 a localității Oradea nr. top 61,60/1 în favoarea Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului și Sălajului cu obligația titularului dreptului de proprietate de a menține afecțiunea de interes public de instituția de învățământ pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei cu plata chiriei lunare și cu obligarea proprietarului de a plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor ulterioare preluării abuzive.

Instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată în cauză este nefondată, întrucât prin HCL nr. 391/2007 Municipiului Oradea, în calitate de titular al dreptului de proprietate, a decis înființarea unei instituții cu personalitate juridică distinctă în atribuțiile căreia a transmis toată activitatea privind administrarea, gestionarea, închirierea, întreținerea și vânzarea fondului imobiliar aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea, rezultând că reclamanta are atribuții de înstrăinare a fondului imobiliar.

Instanța a constatat că imobilul în litigiu este compus din mai multe corpuri de clădire, dintre care unele au fost construite înainte de naționalizare, iar unele după naționalizare, rezultând din expertizele efectuate că, pot fi considerate corpuri de sine stătătoare și pot fi utilizate distinct, corpurile C și D. Instanța a arătat că pentru corpul D există posibilitatea utilizării distincte numai după realizarea unei căi de acces direct din str. R. și de pe strada P. pentru auto. Instanța a reținut că, având în vedere adăugirile aduse imobilului după naționalizare nu depășesc 50% din suprafața imobilului, în mod corect Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România a apreciat că pârâta Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului este îndreptățită la restituire față de prevederile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 94/2000. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Imobiliară Oradea, Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului. În recursul său, reclamanta Administrația Imobiliară Oradea a arătat că sentința este netemeinică si nelegală . Astfel, se arată că între data naționalizării imobilului, respectiv anul 1949 și data reconstruirii, respectiv anul 1972, s-a creat un gol informațional în ceea ce privește starea și înfățișarea imobilului. Deși recurenta a întreprins numeroase demersuri la instituții si autorități publice posibile deținătoare a unor înscrisuri privind imobilul în speță, nu a primit nici un răspuns. Consideră recurenta că instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiza, acestea constituind numai elemente lăsate la libera apreciere a judecătorului.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursurilor, pârâții Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei și Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, au arătat că sentința recurată este netemeinică si nelegală, ca instanță de fond a interpretat greșit actele deduse judecății (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Au arătat recurenții pârâți că imobilul revendicat reprezintă în fapt o singură clădire, delimitarea pe „corpuri” fiind pur administrativă, „corpurile” clădirii principale (A-F și I) nefiind separate faptic între ele. Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, adăugirile aduse construcțiilor preexistente nu depășesc 50% din aria construită desfășurată actual, situație în care ar fi aplicabile prev. art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 94/2000. În aceste condiții și corpul D, deși este nou construit, reprezintă doar o adăugire pe orizontala la construcția veche pentru utilizarea sa distinctă fiind absolut necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: - realizarea unei căi de acces din strada R., pentru persoane, - realizarea unei căi de acces din strada P., pentru auto. Daca prima condiție poate fi îndeplinită, ipotetic vorbind prin deschiderea în peretele dinspre strada republicii a corpului B a unei căi de acces în urma unor lucrări de construcție ulterioare, cea de/a doua condiție este imposibil de realizat întrucât, având în vederea amplasarea în teren a complexului imobiliar din strada P. există o singura cale de acces auto și persoane ce servește întreg imobilul.

Consideră recurenții pârâți că, în mod nelegal prima instanța a anulat în parte dispoziția de retrocedare în ceea ce privește corpul D și terenul aferent astfel cum este descris în raportul de expertiză, întrucât identificarea terenului aferent corpului D nu a constituit obiectiv al expertizei efectuate în cauza. S-a mai arătat că instanța de fond a dat o interpretare nelegală probatoriului administrat în cauză în contextul prevederilor art. 1 alin. (3) si (4) din O.U.G. nr. 94/2001 coroborate cu prev. pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2001.

Potrivit informațiilor primite de la Primăria Municipiului Oradea, referitoare la imposibilitatea utilizării distincte a corpului D in lipsa efectuării unor modificări ale clădirii, Comisia specială de retrocedare a considerat corpurile de clădire de pe cele doua numere topografice ca formând un tot unitar și a comparat suprafețele vechi și noi prin însumarea suprafețelor construite ale tuturor corpurilor de clădire situate pe numerele topografice solicitate. În ceea ce privește recursul reclamantei Administrația Imobiliară Oradea, având în vedere că adăugirile aduse imobilului după naționalizare nu depășesc 50% din suprafața imobilului, în mod corect Comisia de Retrocedare a Bunurilor Imobile care au aparținut cultelor religioase din România a apreciat ca pârâta Episcopia Romana a Oradiei, Bihorului si Sălajului este îndreptățită la restituire.

Astfel, potrivit art. 1 pct. 6 din anexa 1 la H.G. nr. 1094/2005 paragraful 1 si 2, „Prin imobil nou in raport cu cel preluat se înțelege acea construcție căreia în raport cu forma inițiala i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurata actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală). Nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul construcție căruia i-au fost adăugate pe orizontală și /verticală în raport cu forma inițiala corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct. În acest caz se va dispune retrocedarea în natura a suprafeței deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.

Cum Comisia Specială de Retrocedare în urma raportului de expertiza a apreciat ca adăugirile efectuate ulterior preluării abuzive a imobilului solicitat nu depășesc 50% din suprafața construită desfășurată actuală a imobilului, iar reclamanta Administrația Imobiliara Oradea nu a putut dovedi o alta situație de fapt, rezultă că decizia nr. 1490 din 01 noiembrie 2007 a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor legale. În consecință, în conformitate cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei Administrația Imobiliară Oradea, ca nefondată. În ceea ce privește cererile de recurs ale pârâților Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei și Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se reține că potrivit art. 1 pct. 6 din anexa nr. 1 din H.G. nr. 1094/2005 privind modificarea H.G. nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România „Prin imobil nou în raport cu cel preluat se înțelege acea construcție căreia în raport cu forma inițiala i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurata actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală). Nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul construcție căruia i-au fost adăugate pe orizontală și /verticală în raport cu forma inițiala corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct.

În acest caz se va dispune retrocedarea în natură a suprafeței deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive. Înalta Curte constată că raționamentul instanței de fond este eronat atunci când apreciază că, corpul D de clădire poate fi utilizat distinct. Astfel, instanța interpretează sintagma „pot fi utilizate” în sensul că, deși corpul D din imobil are nevoie de crearea unei căi de acces din strada R., respectiv o modificare adusă în concret asupra corpului D, cat și asupra corpului de clădire B, acest corp D poate fi utilizat în mod distinct.

Înalta Curte consideră că, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 17 dosar nr. 1529/35CA/2007), (corpul D poate fi considerat un corp de clădire de sine stătător și poate fi utilizat distinct numai după realizarea unei căi de acces din strada Republicii pentru persoane și de pe strada P. pentru auto, cu respectarea normativelor legale în vigoare-expertizare proiect de execuție, autorizare), precum și din adresa Primăriei Municipiului Oradea, fila 136 dosar nr. 1529/35CA/2007 (în sensul separării corpului D de corpul de clădire reprezentând școala, prin modificări aduse în concret asupra corpului D, cât și asupra corpului de clădire B); situația de fapt a complexului imobiliar nu poate fi încadrată în situația prevăzuta de art. 1 pct. 6 din anexa 1 la H.G.

nr. 1094/2005 paragraful 2. Corpul D face corp comun cu restul clădirii, el este alipit corpului B, acesta poate fi utilizat distinct numai în urma unor modificări ale clădirii, respectiv prin crearea unor noi căi de acces pentru persoane fizice și pentru auto. Aceasta înseamnă că la momentul pronunțării deciziei nr. 1490 din 01 noiembrie 2007 a Comisiei speciale de retrocedare, neexistînd aceste ipotetice modificări prin care eventual s-ar putea utiliza distinct corpul D, de altfel aceste modificări nu există nici în prezent și, prin urmare, nu poate fi considerat un imobil separat faptic de celelalte corpuri de clădire de la același număr cadastral. Este pertinentă susținerea recurentei Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei în sensul că nu este determinat în concret terenul aferent corpului D, aceasta confirmând situația confuză existentă în fapt asupra posibilității viitoare ca, corpul D să fie utilizat în mod distinct.

În orice caz, această utilizare distinctă nu există în prezent, ceea ce face așa cum s-a precizat mai sus inaplicabile dispozițiile art. 1 pct. 6 din anexa 1 la H.G. nr. 1094/2005 paragraful 2. În raport de cele arătate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile paraților Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei și Comisia Speciala de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, precum și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Administrația Imobiliară Oradea, împotriva sentinței civile nr. 213/CA din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursurile declarate de Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului și de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată Respinge cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.