ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2288/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2288/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 213/CA/2009 – P.I.

din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea a fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta Administrația Imobiliară

Oradea în contradicție cu Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei,

Bihorului și Sălajului și Comisia Specială de Retrocedare a

unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România , în

sensul că a fost anulată în parte decizia nr. 1490 din 1 noiembrie

2007 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care

au aparținut Cultelor Religioase din România și a fost anulată

în parte dispoziția de retrocedare a imobilului compus din

construcții și terenul aferent situat în Municipiul Oradea, județul

Bihor, înscris în C.F. nr. 7533 a localității Oradea top 612, 60/1 în

ceea ce privește Corpul D de clădiri și terenul aferent, astfel

cum este descris în raportul de expertiză întocmit de expert D.A. și

care face parte integrantă din hotărâre.

A fost respins capătul de cerere

privind retrocedarea formulată de pârâta Episcopia Ortodoxă Română

a Oradiei, Bihorului și Sălajului cu privire la Corpul D de clădire și terenul aferent.

Au fost menționate restul

dispozițiilor deciziei atacate.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond sesizată cu acțiunea introductivă,

după casarea cu trimitere dispusă de Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 1481 din 18 martie 2009, a reținut că prin decizia nr. 1490 din 1 noiembrie 2007 emisă de Comisia

Specială de Retrocedare s-a dispus retrocedarea imobilului compus din

construcții și terenul aferent situat în Municipiul Oradea, înscris

în C.F. nr. 7533 a localității Oradea nr. top 61,60/1 în favoarea

Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei, Bihorului și Sălajului cu

obligația titularului dreptului de proprietate de a menține

afecțiunea de interes public de instituția de

învățământ pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii

deciziei cu plata chiriei lunare și cu obligarea proprietarului de a

plăti fostului deținător contravaloarea adăugirilor

ulterioare preluării abuzive.

Instanța a reținut că

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei

invocată în cauză este nefondată, întrucât prin HCL nr. 391/2007

Municipiului Oradea, în calitate de titular al dreptului de proprietate, a decis

înființarea unei instituții cu personalitate juridică distinctă

în atribuțiile căreia a transmis toată activitatea privind

administrarea, gestionarea, închirierea, întreținerea și vânzarea

fondului imobiliar aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Oradea,

rezultând că reclamanta are atribuții de înstrăinare a fondului imobiliar.

Instanța a constatat că

imobilul în litigiu este compus din mai multe corpuri de clădire, dintre

care unele au fost construite înainte de naționalizare, iar unele

după naționalizare, rezultând din expertizele efectuate că, pot

fi considerate corpuri de sine stătătoare și pot fi utilizate

distinct, corpurile C și D.

Instanța a arătat că

pentru corpul D există posibilitatea utilizării distincte numai

după realizarea unei căi de acces direct din str. R. și de pe strada

P. pentru auto.

Instanța a reținut că,

având în vedere adăugirile aduse imobilului după naționalizare

nu depășesc 50% din suprafața imobilului, în mod corect Comisia

Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut

Cultelor Religioase din România a apreciat că pârâta Episcopia

Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului este

îndreptățită la restituire față de prevederile art. 1 alin.

(3) și (4) din O.U.G. nr. 94/2000.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Administrația Imobiliară Oradea, Episcopia Ortodoxă Română

a Oradiei, Bihorului și Sălajului.

În recursul său, reclamanta

Administrația Imobiliară Oradea a arătat că sentința este

netemeinică si nelegală .

Astfel, se arată că între data

naționalizării imobilului, respectiv anul 1949 și data

reconstruirii, respectiv anul 1972, s-a creat un gol informațional în ceea

ce privește starea și înfățișarea imobilului.

Deși recurenta a întreprins numeroase demersuri la instituții si

autorități publice posibile deținătoare a unor înscrisuri

privind imobilul în speță, nu a primit nici un răspuns.

Consideră recurenta că

instanța nu este legată de concluziile din raportul de expertiza,

acestea constituind numai elemente lăsate la libera apreciere a

judecătorului.

În drept, cererea de recurs se

întemeiază pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursurilor, pârâții Episcopia

Ortodoxă Română a Oradiei și Comisia Specială de

Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase

din România, au arătat că sentința recurată este

netemeinică si nelegală, ca instanță de fond a interpretat

greșit actele deduse judecății (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Au arătat recurenții

pârâți că imobilul revendicat reprezintă în fapt o singură

clădire, delimitarea pe „corpuri” fiind pur administrativă,

„corpurile” clădirii principale (A-F și I) nefiind separate faptic

între ele.

Potrivit raportului de expertiză

întocmit în cauză, adăugirile aduse construcțiilor preexistente

nu depășesc 50% din aria construită desfășurată

actual, situație în care ar fi aplicabile prev. art. 1 alin. (3) din O.U.G.

nr. 94/2000.

În aceste condiții și corpul D,

deși este nou construit, reprezintă doar o adăugire pe

orizontala la construcția veche pentru utilizarea sa distinctă fiind

absolut necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții:

- realizarea unei căi de acces din

strada R., pentru persoane,

- realizarea unei căi de acces din

strada P., pentru auto.

Daca prima condiție poate fi

îndeplinită, ipotetic vorbind prin deschiderea în peretele dinspre strada

republicii a corpului B a unei căi de acces în urma unor lucrări de

construcție ulterioare, cea de/a doua condiție este imposibil de

realizat întrucât, având în vederea amplasarea în teren a complexului imobiliar

din strada P. există o singura cale de acces auto și persoane ce

servește întreg imobilul.

Consideră recurenții

pârâți că, în mod nelegal prima instanța a anulat în parte

dispoziția de retrocedare în ceea ce privește corpul D și terenul

aferent astfel cum este descris în raportul de expertiză, întrucât

identificarea terenului aferent corpului D nu a constituit obiectiv al

expertizei efectuate în cauza.

S-a mai arătat că instanța

de fond a dat o interpretare nelegală probatoriului administrat în cauză

în contextul prevederilor art. 1 alin. (3) si (4) din O.U.G. nr. 94/2001

coroborate cu prev. pct. 6 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G.

nr. 94/2001.

Potrivit informațiilor primite de la Primăria Municipiului Oradea, referitoare la imposibilitatea utilizării distincte a

corpului D in lipsa efectuării unor modificări ale clădirii,

Comisia specială de retrocedare a considerat corpurile de clădire de

pe cele doua numere topografice ca formând un tot unitar și a comparat

suprafețele vechi și noi prin însumarea suprafețelor construite

ale tuturor corpurilor de clădire situate pe numerele topografice

solicitate.

În ceea ce privește recursul

reclamantei Administrația Imobiliară Oradea, având în vedere că

adăugirile aduse imobilului după naționalizare nu

depășesc 50% din suprafața imobilului, în mod corect Comisia de

Retrocedare a Bunurilor Imobile care au aparținut cultelor religioase din

România a apreciat ca pârâta Episcopia Romana a Oradiei, Bihorului si

Sălajului este îndreptățită la restituire.

Astfel, potrivit art. 1 pct. 6 din anexa

1 la H.G. nr. 1094/2005 paragraful 1 si 2, „Prin imobil nou in raport cu cel

preluat se înțelege acea construcție căreia în raport cu forma

inițiala i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte

materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurata

actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe

orizontală).

Nu este considerat imobil nou în raport

cu cel preluat imobilul construcție căruia i-au fost adăugate pe

orizontală și /verticală în raport cu forma inițiala

corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate

distinct. În acest caz se va dispune retrocedarea în natura a suprafeței

deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.

Cum Comisia Specială de Retrocedare

în urma raportului de expertiza a apreciat ca adăugirile efectuate

ulterior preluării abuzive a imobilului solicitat nu depășesc

50% din suprafața construită desfășurată actuală

a imobilului, iar reclamanta Administrația Imobiliara Oradea nu a putut

dovedi o alta situație de fapt, rezultă că decizia nr. 1490 din 01

noiembrie 2007 a fost emisă cu aplicarea corectă a prevederilor

legale.

În consecință, în conformitate

cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei

Administrația Imobiliară Oradea, ca nefondată.

În ceea ce privește cererile de

recurs ale pârâților Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei și Comisia

Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut

Cultelor Religioase din România, Înalta Curte constată că acestea

sunt fondate, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se reține că potrivit art. 1

pct. 6 din anexa nr. 1 din H.G. nr. 1094/2005 privind modificarea H.G. nr. 1164/2002

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 privind

retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România „Prin imobil nou în raport cu cel preluat se înțelege acea construcție

căreia în raport cu forma inițiala i s-au adăugat corpuri de

zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din

aria desfășurata actuală (etajări sau/și adăugiri

de corpuri noi pe orizontală).

Nu este considerat imobil nou în raport

cu cel preluat imobilul construcție căruia i-au fost adăugate pe

orizontală și /verticală în raport cu forma inițiala

corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate

distinct. În acest caz se va dispune retrocedarea în natură a suprafeței

deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.

Înalta Curte constată că

raționamentul instanței de fond este eronat atunci când

apreciază că, corpul D de clădire poate fi utilizat distinct.

Astfel, instanța interpretează sintagma „pot fi utilizate” în sensul

că, deși corpul D din imobil are nevoie de crearea unei căi de

acces din strada R., respectiv o modificare adusă în concret asupra

corpului D, cat și asupra corpului de clădire B, acest corp D poate

fi utilizat în mod distinct.

Înalta Curte consideră că,

așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză

(fila 17 dosar nr. 1529/35CA/2007), (corpul D poate fi considerat un corp de

clădire de sine stătător și poate fi utilizat distinct

numai după realizarea unei căi de acces din strada Republicii pentru

persoane și de pe strada P. pentru auto, cu respectarea normativelor

legale în vigoare-expertizare proiect de execuție, autorizare), precum

și din adresa Primăriei Municipiului Oradea, fila 136 dosar nr. 1529/35CA/2007

(în sensul separării corpului D de corpul de clădire reprezentând

școala, prin modificări aduse în concret asupra corpului D, cât și

asupra corpului de clădire B); situația de fapt a complexului

imobiliar nu poate fi încadrată în situația prevăzuta de art. 1

pct. 6 din anexa 1 la H.G. nr. 1094/2005 paragraful 2.

Corpul D face corp comun cu restul

clădirii, el este alipit corpului B, acesta poate fi utilizat distinct

numai în urma unor modificări ale clădirii, respectiv prin crearea

unor noi căi de acces pentru persoane fizice și pentru auto. Aceasta

înseamnă că la momentul pronunțării deciziei nr. 1490 din 01

noiembrie 2007 a Comisiei speciale de retrocedare, neexistînd aceste ipotetice

modificări prin care eventual s-ar putea utiliza distinct corpul D, de altfel

aceste modificări nu există nici în prezent și, prin urmare, nu

poate fi considerat un imobil separat faptic de celelalte corpuri de

clădire de la același număr cadastral.

Este pertinentă susținerea

recurentei Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei în sensul că nu

este determinat în concret terenul aferent corpului D, aceasta confirmând

situația confuză existentă în fapt asupra

posibilității viitoare ca, corpul D să fie utilizat în mod

distinct.

În orice caz, această utilizare

distinctă nu există în prezent, ceea ce face așa cum s-a

precizat mai sus inaplicabile dispozițiile art. 1 pct. 6 din anexa 1 la H.G.

nr. 1094/2005 paragraful 2.

În raport de cele arătate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursurile paraților Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei și Comisia

Speciala de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor

Religioase din România, va modifica sentința atacată, în sensul

că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, precum

și cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația

Imobiliară Oradea, împotriva sentinței civile nr. 213/CA din 2

noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de

Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei, Bihorului și Sălajului

și de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au

aparținut Cultelor Religioase din România împotriva aceleiași

sentințe.

Modifică sentința

atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca

neîntemeiată

Respinge cererea reclamantei privind

cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 mai 2010.