ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2009

Asupra recursului de față:

Î

n baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 22 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

în dosarul

nr. 2652/101/2008, s-au respins

cererile de liberare provizorie sub control

judiciar formulate de

inculpații D.Z. și D.S.

Pentru a dispune astfel, instanța

investită cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mehedinți și inculpații

D.Z. și D.S.,

împotriva sentinței penale

nr. 368 din 7 octombrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Mehedinți în

dosarul nr.

2652/101/2008, a reținut următoarele:

Una din garanțiile privind libertatea

persoanei este cea prevăzută în dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc. pen.,

preluată în dispozițiile art. 160

1

C. proc. pen., potrivit cărora în

tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa

în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, aceste dispoziții

ale dreptului național îndeplinind cerințele art. 5 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe lângă verificarea îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 160

6

C. proc. pen., instanța este datoare să

verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cele

prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen., precum și dacă cererea este

sau nu

întemeiată, condiții ce rezultă din

dispozițiile art. 160

8a

alin. (2) și (6) C. proc. pen.

Deși liberarea provizorie sub control judiciar

reprezintă o posibilitate acordată inculpatului arestat de a fi judecat în

stare de libertate, este neîntemeiată susținerea inculpaților în sensul că,

dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, punerea în libertate a

inculpaților intervine în mod automat.

Pe lângă verificarea condițiilor prevăzute de

lege, instanța este datoare să aprecieze și asupra temeiniciei cererii,

obligație ce rezultă în mod expres din dispozițiile procedurale privind modul

de soluționare a cererii de liberare provizorie.

Instanța de fond a constatat că, în speță, deși

sunt îndeplinite condițiile pozitive privind liberarea provizorie sub control

judiciar, în sensul că regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunile din

prezenta

cauză îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

, în cauză că

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C.

proc. pen., întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica

pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni.

Infracțiunile pentru care au fost

trimiși inculpații în judecată în prezenta cauză, se presupune, că au fost

săvârșite după ce anterior inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată

pentru infracțiuni de aceeași natură, pe rolul Tribunalului Covasna fiind

înregistrat dosarul nr. 6495/101/2006.

Pe de altă parte, instanța de fond a

apreciat că cererea este și

neîntemeiată,

întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă

impun în

continuare privarea de libertate a inculpaților, probele administrate în cauză

justificând presupunerea că inculpații au săvârșit

infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de

către

instanța de fond.

De

asemenea, s-a mai reținut că nu este întemeiată nici susținerea

inculpatului D.S., în sensul că adresele trimise de Direcția Regională

Vamală Craiova ar constitui element temeinic ce justifică admiterea cererilor

de liberare provizorie, întrucât informațiile cuprinse în aceste adrese pot fi

avute în vedere doar la verificarea

modului

de calcul a sumelor la plata cărora au fost obligați inculpații prin

sentința

apelată, în temeiul dispozițiilor art. 277 din Legea nr. 86/2006.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul D.S., solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control

judiciar, motivele de recurs fiind expuse în partea introductivă a prezentei

hotărâri.

Examinând

hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate și din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele următoarele:

Într-adevăr, potrivit art. 136 alin. (2) C.

proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea

provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Aceste dispoziții

trebuie însă corelate cu prevederile art. 160

2

alin. (2)

C. proc. pen., conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar

nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă

necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau

inculpat să săvârșească alte

infracțiuni

sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului,

prin

influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat

corect că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160

2

alin.

(2) C. proc. pen., existând date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica

pe inculpatul

D.S. să săvârșească alte

infracțiuni, având în vedere

perseverența infracțională a inculpatului,

care rezultă din faptul că infracțiunile pentru acesta care a fost trimis în judecată

au fost săvârșite după ce anterior a fost cercetat și trimis în judecată pentru

infracțiuni de

aceeași natură, pe rolul

Tribunalului Covasna fiind în curs de soluționare

dosarul nr.

6495/101/2006.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 mai

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, în dosarul nr. 2652/101/2008.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 mai 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr.

2652/101/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.