ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2058/2009

Asupra recursului de față: Î n baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații D.Z. și D.S. Pentru a dispune astfel, instanța investită cu judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpații D.Z. și D.S., împotriva sentinței penale nr. 368 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2652/101/2008, a reținut următoarele: Una din garanțiile privind libertatea persoanei este cea prevăzută în dispozițiile art. 5 alin. (5) C. proc.

pen., preluată în dispozițiile art. 160 1 C. proc. pen., potrivit cărora în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, aceste dispoziții ale dreptului național îndeplinind cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe lângă verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 6 C. proc. pen., instanța este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen., precum și dacă cererea este sau nu întemeiată, condiții ce rezultă din dispozițiile art. 160 8a alin. (2) și (6) C. proc.

pen. Deși liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitate acordată inculpatului arestat de a fi judecat în stare de libertate, este neîntemeiată susținerea inculpaților în sensul că, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, punerea în libertate a inculpaților intervine în mod automat. Pe lângă verificarea condițiilor prevăzute de lege, instanța este datoare să aprecieze și asupra temeiniciei cererii, obligație ce rezultă în mod expres din dispozițiile procedurale privind modul de soluționare a cererii de liberare provizorie. Instanța de fond a constatat că, în speță, deși sunt îndeplinite condițiile pozitive privind liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunile din prezenta cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen. , în cauză că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., întrucât există date din care rezultă necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte infracțiuni. Infracțiunile pentru care au fost trimiși inculpații în judecată în prezenta cauză, se presupune, că au fost săvârșite după ce anterior inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată pentru infracțiuni de aceeași natură, pe rolul Tribunalului Covasna fiind înregistrat dosarul nr. 6495/101/2006. Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat că cererea este și neîntemeiată, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, probele administrate în cauză justificând presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați de către instanța de fond.

De asemenea, s-a mai reținut că nu este întemeiată nici susținerea inculpatului D.S., în sensul că adresele trimise de Direcția Regională Vamală Craiova ar constitui element temeinic ce justifică admiterea cererilor de liberare provizorie, întrucât informațiile cuprinse în aceste adrese pot fi avute în vedere doar la verificarea modului de calcul a sumelor la plata cărora au fost obligați inculpații prin sentința apelată, în temeiul dispozițiilor art. 277 din Legea nr. 86/2006. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.S., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, motivele de recurs fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoarele: Într-adevăr, potrivit art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Aceste dispoziții trebuie însă corelate cu prevederile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În prezenta cauză, instanța de fond a apreciat corect că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., existând date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpatul D.S. să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, care rezultă din faptul că infracțiunile pentru acesta care a fost trimis în judecată au fost săvârșite după ce anterior a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiuni de aceeași natură, pe rolul Tribunalului Covasna fiind în curs de soluționare dosarul nr. 6495/101/2006. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.

împotriva încheierii din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii din 22 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2652/101/2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iunie 2009.