ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1234/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 aprilie 2013 Curtea de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011*, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.C.Ș. S-au reținut, în esență, următoarele: Curtea de Apel Craiova a reținut că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.C.Ș., îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 160 6 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, una din garanțiile privind libertatea persoanei este cea prevăzută în dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. pen.

preluată în dispozițiile art. 160 1 C. proc. pen., potrivit cărora în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, aceste dispoziții ale dreptului național îndeplinind cerințele art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pe lângă verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 C. proc. pen., instanța este datoare să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv cele prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. precum și dacă cererea este sau nu întemeiată, condiții ce rezultă din dispozițiile art. 160 8a alin. (2) și (6) C. proc.

pen. Deși liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitate acordată inculpatului arestat de a fi judecat în stare de libertate, punerea în libertate a inculpaților nu intervine în mod automat dacă sunt îndeplinite condițiile pozitive și negative prevăzute de lege în cadrul art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Pe lângă verificarea condițiilor prevăzute de lege instanța este datoare să aprecieze și asupra temeiniciei cererii, obligație ce rezultă în mod expres din dispozițiile procedurale privind modul de soluționare a cererii de liberare provizorie. Potrivit deciziei 17/2011 a ICCJ privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) teza a ll-a și alin. (6) teza a ll-a C. proc.

pen., instanța verificând într-o primă fază dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu, procedează apoi la verificarea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia cererii, prin raportare la dispozițiile art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privind scopul măsurilor preventive ce constă în asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea inculpatului să se sustragă de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei. O condiție esențială și prealabilă formulării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar o constituie preexistenta măsurii arestării preventive luată legal și respectiv menținută față de inculpat.

În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare judiciară sub control judiciar, instanța s-a raportat la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv datele concrete din dosar ce justifică sau nu privarea în continuare de libertate, în raport cu probele administrate, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, impactul social al faptei, limitele de pedeapsă, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta și antecedentele penale. Totodată, Curtea a apreciat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă, în raport cu dispozițiile art. 143 C. pen., raportat la art. 148 lit. f) C. pen., în baza cărora s-a dispus, în cauză, arestarea preventivă a inculpatului.

În privința temeiniciei cererii, deși sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 2 C. pen., instanța apreciază că o liberare provizorie sub control judiciar nu poate asigura o realizare efectivă a scopului măsurii preventive, așa cum rezultă din dispozițiile art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Având în vedere probele administrate nemijlocit, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică, gradul de pericol social al faptei analizat în raport cu dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., rezultând din natura infracțiunii, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată, întrucât măsura liberării provizorii, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei nu asigură o bună desfășurare a procesului penal și nici scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Împotriva încheierii Curții de Apel Craiova, recurentul-inculpat I.C.Ș., a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar prin impunerea unor obligații inculpatului în sensul celor prevăzute de dispozițiile legale. Analizând recursul declarat de inculpat, înalta Curte constată că acesta este nefondat, încheierea atacată fiind legală și temeinică. Examinând recursul inculpatului, prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la admisibilitatea cererii de liberare provizorie, înalta Curte constată că sub acest aspect, prima instanță a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru acele infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat nu depășește limita maximă de 18 ani închisoare.

Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În ce privește această a doua condiție prevăzută de textul de lege, referitoare la temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar și oportunitatea admiterii acesteia, în raport de datele care caracterizează persoana inculpatului, stadiul procesual și complexitatea cauzei, înalta Curte constată următoarele: Analizând temeinicia cererii, prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc.

pen., respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a și fost condamnat, starea de sănătate, vârsta, antecedentele, precum și alte situații privind persoana inculpatului, se constată că din actele și lucrările dosarului nu se relevă date concrete pe care să se întemeieze, în mod rezonabil, aprecierea că inculpatul ar săvârși sau ar întreprinde acțiuni de natură a influența probatoriul în cauză. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege nu conduce însă automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât alături de vocația legală a inculpatului de a formula oricând în cursul procesului o astfel de cerere, în condițiile art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., trebuie examinată și oportunitatea cererii, în raport de prevederile art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen. În lipsa unor criterii legale care pot sta la baza aprecierii temeiniciei cererii, înalta Curte se raportează atât la elementele care privesc infracțiunea, pentru care a fost condamnat inculpatul l.C.Ș. (gradul de pericol social concret, împrejurările comiterii faptei, calitatea inculpatului, valorile sociale lezate), cât și la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului. În ce privește datele sale personale, se constată, într-adevăr, că inculpatul - necunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, beneficiază de circumstanțe favorabile, însă acestea nu pot fi valorificate în mod singular și nu pot conduce la o previzibilitate pozitivă a comportamentului ulterior al inculpatului, câtă vreme a săvârșit o faptă de o asemenea gravitate.

Examinarea gradului de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare provizorie, în acest sens pronunțându-se în mod constant și Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte constată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se justifică în funcție de necesitatea asigurării bunei desfășurări a cercetării judecătorești, aspect în raport de care trebuie înlăturat riscul de împiedicare a aflării adevărului. Pentru aceste considerente, înalta Curte evaluând gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, starea de nesiguranță care ar putea fi declanșată, apreciază că prin punerea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol actual și real pentru ordinea publică.

Așa fiind, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat l.C.Ș. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C.Ș. împotriva încheierii din 02 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova - Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, pronunțată în dosarul nr. 19391/63/2011*. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 09 aprilie 2013.