ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3510/2010

Asupra recursurilor penale de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 23 septembrie 2010

pronunțată în Dosar nr. 13367/63/2009 Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, a respins cererile formulate de

inculpații

S.S.,

C.M. și D.C. privind liberarea provizorie sub control judiciar, ca

inadmisibile.

Pentru a dispune în acest sens

instanța de apel a reținut că inculpații au formulat la 20

septembrie 2010 cereri de liberare provizorie sub control judiciar și au

arătat că acestea îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen. de admisibilitate în principiu.

Inculpații au arătat în cererile lor că sunt incidente dispozițiile

art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. care reglementează durata rezonabilă a

arestării și dreptul persoanei arestate de a fi liberată în

cursul procedurii, sub control judiciar.

De asemenea, este realizată

și condiția prevăzută de art. 160

2

alin. (2) C.

proc. pen. întrucât nu există date că inculpații ar încerca

să săvârșească alte infracțiuni sau să

zădărnicească aflarea adevărului. Pe de altă parte,

datele personale ale acestora conduc și ele la concluzia că

lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Curtea de Apel Craiova, prin

încheierea recurată a analizat prevederile art. 160

2

alin. (1)

din C. proc. pen. și a reținut că liberarea provizorie sub

control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor

săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani. Aceeași instanță a mai

reținut că inculpații

S.S. și C.M.

sunt trimiși în judecată

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

același cod, iar inculpatul D.C. a fost trimis în judecată pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26

raportat la art. 215 alin. (1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din

același cod, infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 10 la 20 de

ani și interzicerea unor drepturi.

De asemenea, instanța a

analizat și incidența în cauză a art. 5 paragr. 3 din C.E.D.O. și

a apreciat că susținerile inculpaților în sensul că,

prevederile art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. contravin normei

convenționale arătate, sunt neîntemeiate.

Împotriva încheierii, în termen

legal, inculpații au declarat recurs, motivat oral de apărătorii

din oficiu, în ședința publică, în sensul că cererile de

liberare provizorie îndeplinesc condițiile atât pentru admiterea în

principiu, cât și în fond.

Înalta Curte, analizând recursurile

declarate de inculpați și motivele invocate, constată că

acestea sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele

considerente.

Potrivit art. 160

1

și art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., în tot cursul

procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în

libertate sub control judiciar, iar aceasta se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii ce nu depășește 18 ani.

Prin sentința penală nr. 203

din 5 mai 2010 pronunțată în Dosarul nr. 13367/63/2009 Tribunalul

Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpații

S.S. și C.M. la pedepse

rezultante de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) - (5)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. b), art. 75 lit. a)

și art. 76 lit. a) din același cod.

De asemenea, prin aceeași

sentință a fost condamnat inculpatul D.C. la 4 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1) - (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), b), art. 75

lit. a) și art. 76 lit. a) din același cod.

Potrivit art. 215 alin. (5) C. pen.,

înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se

pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani sau interzicerea unor

drepturi.

În raport de aceste dispoziții

legale și infracțiunile reținute în sarcina inculpaților

printr-o hotărâre pronunțată de un tribunal competent, Înalta

Curte constată, în acord cu instanța de apel, că cererile de

liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați nu

îndeplinesc cerințele art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

deoarece inculpații au săvârșit infracțiuni

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de până la

20 de ani și, pe deplin temei, au fost respinse ca inadmisibile.

Pe de altă parte, prevederile art.

5 paragr. 3 din C.E.D.O. consacră drepturile persoanei arestate sau

deținute de a fi adusă de îndată înaintea unui judecător

și de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în

cursul procedurii, dar ele nu sunt incidente în cauză deoarece, pe de o

parte inculpații sunt deținuți legal pe baza condamnării

pronunțate de un tribunal competent, așa cum s-a arătat mai sus,

iar pe de altă parte pentru eliberarea în cursul procedurii, norma

convențională nu stabilește condiții derogatorii de la

norma națională, respectiv art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, recursurile

declarate de inculpații S.S., C.M. și D.C. împotriva încheierii din

23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosar nr. 13367/63/2009,

sunt nefondate și vor fi respinse potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați S.S., C.M. și

D.C. împotriva încheierii din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 13367/63/2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se

vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 octombrie 2010.