ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 ianuarie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul B.I.F.

Curtea de

Apel, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Conform art.

160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub

control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă,

precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu se acordă în cazul în care

există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau

inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Din

interpretarea textelor legale anterior menționate reiese că liberarea

provizorie este o măsură facultativă, care se acordă dacă se constată că sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen. inclusiv sub aspectul oportunității cererii.

Verificând

existenta cazurilor de admisibilitate menționate în art. 160

2

alin.

(1) C. proc. pen. instanța constată că, sunt îndeplinite condițiile formale de

admisibilitate, în sensul că pedeapsa închisorii prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților nu depășește 18 ani, căci, așa

cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în cazul în care un inculpat

este cercetat pentru infracțiunea de constituire a unui grup organizat, prevăzută

de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, se ia în considerație nu

pedeapsa pentru această infracțiune, ci pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea

scop a grupului infracțional.

Însă în ceea

ce privește analiza, temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpat, instanța apreciază că aceasta este nefondată,

pe cale de consecință, urmează a o respinge.

Motivarea

inculpatului vizează îndeosebi inexistența indiciilor temeinice, ce au stat la

baza luării măsurii preventive, condiție impusă de art. 143 C. proc. pen.,

precum și inexistența motivului prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în

absența probelor din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului poate

prezenta pericol pentru ordinea publică.

Ori, toate

aceste motive vizează analiza condițiilor ce au stat la baza luării măsurii

arestului preventiv, măsură dispusă de judecătorul măsurii prin încheierea nr.

12 din 19/20 decembrie 2012, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și

Justiție, astfel cum rezultă din adresa din 21 decembrie 2012.

Examenul de legalitate

și temeinicie a măsurii preventive a fost realizat de către judecătorul măsurii,

inclusiv sub aspectul existenței indiciilor temeinice cât și a condițiilor privind

existența pericolului social determinat de lăsarea în libertate a inculpatului precum

și de circumstanțele personale ce caracterizează inculpatul, gradul de instrucție,

funcțiile ocupate cât și familia acestuia, astfel cum dispun prevederile art. 136,

art. 143 și art. 146 C. proc. pen.

De aceea, investită

fiind cu soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța

va aprecia motivele, astfel enumerate de inculpat, ca inadmisibile în cadrul acestei

proceduri, rezumându-se la examinarea oportunității liberării provizorii sub control

judiciar, și aceasta în raport de scopul măsurii preventive astfel cum este el prevăzut

de art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 5, parag.

2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Examenul de oportunitate

presupune un examen al cauzei în concret cu privire la fapta pentru care s-a dispus

aretarea preventivă, calitatea acestuia, modul de săvârșire a faptei, natura o acesteia,

circumstanțele concrete ale cauzei și cele privind persoana inculpatului.

Ori, în cauza

de față, instanța apreciază că în raport de faza procesuală în care se află dosarul

de urmărire penală, în raport de data luării măsurii arestului preventiv, măsură

luată la data de 19/20 decembrie 2012, liberarea provizorie sub control judiciar

a inculpatului nu răspunde exigențelor bunei desfășurări a procesului penal, astfel

cum sunt ele exprimate, în mod expres, de dispozițiile art. 136 alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

Faptele penale

ce formează obiectul urmăririi penale, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003,

art. 248

1

C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 241/2004, sunt numeroase, implică un număr impresionant de participanți,

fiind de o gravitate deosebită, determinată și de calitatea subiecților activi cercetați

în cauză, lucrători în cadrul poliției, administrației financiare, societăților

comerciale, ce intră în relații, inclusiv de natură fiscală, dar și prin condițiile

concrete în care se derulează faptele cercetate în cauză. Ori, toate aceste caracteristici

solicită investigații ample, inclusiv din punct de vedere cantitativ, investigații

necesare a se desfășura în condiții de maximă siguranță, sub aspectul neinfluențării

mijloacelor probatorii, caracteristică ce poate fi asigurată în condițiile menținerii

arestării preventive față de persoanele presupus implicate în activitățile infracționale.

Circumstanțele

concrete ale cauzei, între care se regăsește și analiza activității desfășurate

de lucrătorii serviciilor finanțelor publice, alături de inculpat mai sunt cercetați

penal și alți șase lucrători, faptele analizate derulându-se pe parcursul unei perioade

mai mari de timp, anii 2010-2012, lucrările efectuate de fiecare dintre acești inculpați

sunt elemente ce fac necesară menținerea măsurii preventive luată de către judecător.

Totodată, persoana

inculpatului, gradul de pregătire profesională, situația familială, funcția pe care

aceasta o îndeplinea la nivelul autorității fiscale, capacitatea de decizie și responsabilitățile

specifice fișei postului, sunt și ele elemente ce se constituie, până la acest moment

procesual în motive apreciate ca neîntemeiate în cererea de față, ele configurând,

alături de celelalte elemente expuse mai sus, gradul de pericol social deosebit

al faptelor cercetate penal.

Activitățile sociale

ce impun exercițiul autorității fiscale, implicațiile faptelor prin care se aduce

atingere stabilității bugetare a statului, amplificate în condiții de criză, denotă

caracterul inadecvat al liberării provizorii, în condițiile în care societatea reclamă

luarea unor măsuri disuasive, prompte, de tragere la răspundere penală a persoanelor

care contribuie în acest sens.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, inculpatul B.I.F. a declarat recurs, în criticile

formulate, arătând în esență că în mod nejustificat Curtea de Apel Craiova a respins

cererea de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. pentru ca aceasta să fie

dispusă.

Examinând încheierea

atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele

cauzei, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din actele dosarului

a fost reținută următoarea stare de fapt:

2008, comisarul de poliție L.L. zis „T.”, împreună cu soția sa L.V., administrator

la SC R. SRL Slatina și inspectorul principal de poliție G.B.C., care îi este coleg

de serviciu la I.P.J. Olt, Serviciul de Investigarea Fraudelor, au constituit un

grup infracțional în scop de șantaj, evaziune fiscală și spălare de bani.

Astfel, cei doi

ofițeri de poliție L.L. zis „T.” și G.B.C., au efectuat acte de cercetare penală

în mai multe cauze, în interesul unor oameni de afaceri, care desfășurau relații

comerciale între firmele lor și SC R. SRL Slatina, administrată în drept de către

numita L.V., soția comisarului de poliție L.L.

În fapt, firma

este administrată de către ofițerul de poliție L.L., persoană care se ocupă de negocierea

contractelor de pază, plata salariaților și orice alte activități care implică întocmirea

de documente în relația cu alte persoane fizice sau juridice, existând indicii temeinice

de săvârșire a infracțiunii de conflict de interese, prevăzut de art. 253 C.

pen.

După ce au efectuat

cercetări împotriva unor administratori de societăți comerciale și în majoritatea

cazurilor au propus către parchete soluții de netrimitere în judecată pentru infracțiunile

economice anchetate, ofițeri de poliție judiciară L.L. zis „T.” și G.B.C. i-au determinat

pe aceștia să încheie contracte de pază cu SC R. SRL Slatina.

Pe parcursul derulării

contractelor respective, L.L. zis „T.” și G.B.C. s-au implicat în activitățile desfășurate

de partenerii de afaceri ai SC R. SRL Slatina în relațiile cu terțe persoane, în

sensul că abuzând de funcțiile de ofițeri de poliție judiciară în cadrul serviciului

de investigarea fraudelor, au promovat dosare penale în interesul acestora, îndreptate

împotriva unor funcționari publici, care respectând prevederile legale au refuzat

să acorde rambursări de TVA pentru operațiuni economice fictive, să dispună ridicarea

unor sechestre instituite pe bunurile anumitor agenți economici cu datorii la bugetul

de stat, ori să acorde subvenții pentru activități agricole care în realitate nu

se realizaseră.

De asemenea, comisarul

de poliție L.L. zis „T.”, a negociat cu reprezentanții mai multor societăți comerciale

sau lichidatori judiciari întocmirea de contracte de pază fictive pentru SC R.

SRL Slatina, în conturile societății intrând sume imense de bani, pentru servicii

care în realitate nu au fost prestate.

Verificând declarațiile

informative 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul

statului național depus la A.N.A.F. în numele SC R. SRL Slatina, se constată faptul

că în perioada 2007-2011, această societate a încasat peste 1.000.000 euro din servicii

de suspecte de nu fi fost executate.

În condițiile

în care nu au existat cheltuieli pentru aceste venituri și lipsește profitul societății,

există indicii temeinice privind externalizarea sumelor de bani din conturile SC

R. SRL Slatina, prin înregistrarea de cheltuieli nereale în evidența contabilă cu

consecințe directe asupra diminuării obligațiilor fiscale la bugetul consolidat

al statului.

În cursul anului

2009 comisarul de poliție L.L. zis „T.” a efectuat cercetări privind pe administratorul

SC M.P.I. SRL G., județul Olt, respectiv B.I., dosarele fiind soluționate prin NUP.

Între SC

M.P.I. SRL G., județul Olt și SC R. SRL Slatina a fost încheiat un contract de prestări

servicii în urma căruia a achitat 9.821 RON.

De asemenea, același

administrator B.I. cercetat de către comisarul de poliție L.L., a înființat SC

G.M.O. SRL la aceeași locație, cu același acționariat și a încheiat cu SC R.

SRL Slatina contracte, în baza cărora a achitat suma de 96.546 RON.

Având în vedere

faptul că SC M.P.I. SRL Găneasa avea instituit sechestru asupra unor bunuri, prin

decizia nr. 33 din 17 iunie 2008 emisă de D.R.A.O.V. Craiova inculpatul L.L. s-a

sesizat din oficiu, întocmind un proces-verbal împotriva directorului M.M.D. de

la D.R.A.O.V. Craiova pentru infracțiunea de abuz în serviciu, cu toate că acesta

nu avea competență teritorială pentru a efectua acte de cercetare penală pe raza

județului Dolj, funcționând în cadrul I.P.J. Olt, Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Cu ocazia cercetările

efectuate în cadrul dosarului, la data de 25 august 2011 s-a dispus începerea urmăririi

penale împotriva numitului M.M.D. iar într-una din zilele lunii august 2011, comisarul

L.L. împreună cu inculpatul G.B.C. s-au deplasat la sediul D.R.A.O.V. Craiova la

biroul directorului M.M.D. cu care au purtat o discuție în timpul căreia i-au cerut

acestuia să dispună ridicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor aparținând

SC M.P.I. SRL Găneasa, cu care SC R.E.S. SRL Slatina avea relații contractuale.

În aceeași situație

se află numitul B.G., administrator al SC P. SRL Slatina, cercetat în mai multe

dosare penale atât de comisarul de poliție L.L. zis „T.” cât și de inspector principal

G.B.C., toate soluționate cu NUP.

Între SC P.

SRL și SC R.S. SRL Slatina s-au derulat mai multe tranzacții comerciale în urma

cărora ultima societate a încasat pentru serviciile de pază prestate suma de 28.040

RON.

În plus, în anul

2011 la solicitarea lui L.L. și în urma discuțiilor purtate cu numita B.R., fiica

lui B.G., inspectorul principal G.B.C. a preluat dosarul penal privind pe numita

P.A. funcționar în cadrul D.G.F.P. Olt.

În exercitarea

atribuțiunilor de serviciu și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, numita

P.A. a refuzat o rambursare de TVA în valoare de 2.000.000 RON către SC M.O.

SRL administrată de către fiica lui B.G., respectiv B.R.

Curtea de Conturi

a României, Camera de Conturi a județului Olt, a efectuat un control la D.G.F.P.

Olt și a constata faptul că refuzul de aprobare a cererii de rambursare înaintată

în numele SC M.O. SRL a fost justificat din partea funcționarului P.A., iar societatea

comercială nu avea drept de deducere a TVA- ului.

Comisarul de poliție

L.L. zis „T.” cât și de inspector principal G.B.C., în timpul audierilor au exercitat

presiuni asupra numitei P.A. și în prezența apărătorului ales av. J.E., în scopul

intimidării acesteia și a o determina să cedeze asupra hotărârii de a nu întocmi

documentele necesare aprobării TVA-ului pentru SC M.O. SRL, însă în cele din urmă

soluția în dosarul penal față de numita P.A. a fost dată la parchet, de scoatere

de sub urmărire penală.

În mod similar

comisarul de poliție L.L. zis „T.” a exercitat presiuni asupra numitei P.A. în scopul

renunțării la actele de control întocmite în cazul SC A.I. SRL Slatina.

De menționat este

faptul că SC A.I. SRL deține în municipiul Slatina un magazin desfacere produse

fierărie și sticlă, are 2 angajați, iar în anul 2010 a declarat o cifră de afaceri

de 150.000 RON, profitul brut fiind 0.

SC R.S. SRL Slatina

a încheiat cu SC A.I. SRL contract de prestări servicii pentru pază și a primit

în același an 130.000 RON pentru prestări.

În perioada 2010-2011

comisarul de poliție L.L. zis „T.” cât și de inspector principal G.B.C. s-au sesizat

din oficiu în mai multe dosare penale, împotriva administratorilor unor societăți

comerciale din P., județul Olt, pentru faptul că au fost utilizate bilete la ordin

în tranzacțiile comerciale fără a exista disponibil în cont.

În realitate acest

mod de lucru a fost utilizat de cei doi polițiști pentru ca, pe de o parte SC

R.S. SRL Slatina să obțină contracte de monitorizare, pază și protecție, iar pe

de altă parte deșeurile de materiale feroase și neferoase să fie direcționate către

SC A.I. SRL care la rândul său distribuie marfa către SC P. SRL Slatina administrată

de către numitul B.G.

de operare al inculpaților se constată și în cazul A.P.I.A. Olt, inculpatul L.L.

împreună cu inculpatul G.B.C. intervenind și făcând presiuni asupra părții vătămate

N.D., director executiv la A.P.I.A. Olt în vederea acordării unei subvenții necuvenite

inculpatului B.G.A. director executiv la SC M. SRL Piatra Olt.

În aceleași condiții,

adică la presiunile exercitate de inculpatul L.L. au fost încheiate contractele

de pază între SC R.E. SRL pe de o parte și societățile SC I.C.M. SRL Slatina, A.C.C.I.

Slatina ș.a. pe de altă parte.

În perioada anilor

2008-2011, sus-numiții au mai dezvoltat un alt palier al activității infracționale

constând în protecția asigurată pe raza județului Olt în domeniul organizării și

desfășurării de activități comerciale ilicite din sfera jocurilor de noroc pentru

mai multe persoane dintre care și inculpatul P.L.I. zis „L.”, asociat unic la SC

V.C. SRL Craiova, firmă în prezent radiată.

Afacerea pusă

la punct constă în introducerea ilegală pe teritoriul României a unor aparate de

joc de tipul slot-machines, la care este înlocuită placa de bază cu una contrafăcută.

Mai departe, aceste mașini sunt amplasate și utilizate la agenți economici în majoritate

din mediul rural, mizându-se pe lipsa controalelor specifice în aceste zone îndepărtate

de localitățile reședință de județ.

Atât inculpatul

L.L. cât și inculpatul G.B.C. au intervenit pentru inculpatul P.L.I. zis „L.”, la

Poliția Caracal în vederea soluționării favorabile a unui dosar penal, acesta din

urmă fiind găsit cu aparate tip slot machines fără licență.

a activității infracționale a fost acordarea nelegală a TVA-ului în cuantum de 2.931.300

RON, în anul 2010, către SC M. SRL Piatra Olt.

Astfel, în conformitate

cu raportul de control al Curții de Conturi s-a constatat nerespectarea procedurii

de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune

de rambursare și a procedurilor privind întocmirea actelor de inspecție fiscală

prevăzute de C. proc. fisc., care au determinat rambursarea nelegală a taxei pe

valoarea adăugată în sumă de 2.931.300 RON, în anul 2010, către SC M. SRL Piatra

Olt.

Rambursarea de

TVA a fost solicitată ca urmare a tranzacțiilor fictive încheiate între SC M.

SRL pe de o parte și O.U.A.I. Piatra Olt , director fiind tot de inculpatul B.G.A.,

SC A.I. SRL Bechet.

Fictivitatea tranzacțiilor

a fost constatată în urma verificării evidentei contabile a societăților furnizoare,

în sensul că nu existau documente de achiziție a produselor livrate sau s-a constatat

inexistența mărfii tranzacționate (raport de inspecție fiscală întocmit de D.G.F.P.

Olt).

De asemenea, prin

adresa din 7 decembrie 2012, A.N.I.F. a comunicat faptul că nu a livrat apă către

O.U.A.I. Piatra Olt.

Din cercetările

efectuate în cauză s-a constatat faptul că rambursarea TVA a fost acordată cu sprijinul

organelor fiscale, în speță inculpatul B.I.F. director executiv adjunct, E.I. director

A.F.P.C.M. Olt și consilierii superiori L.A. și P.G. din cadrul D.G.F.P. Olt.

Din verificarea

dosarului fiscal și a dosarelor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, întocmite

în anul 2010 ca urmare a soluționării deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiunea

de rambursare depuse de SC M. SRL Piatra Olt, s-a constatat nerespectarea de către

A.F.P.C.M. Olt a procedurii de soluționare a deconturilor de taxă pe valoarea adăugată

cu opțiunea de rambursare aprobată prin ordinul nr. 263/2010 al ministrului finanțelor

publice. Astfel decontul de TVA cu sume negative cu opțiunea de rambursare aferent

lunii februarie 2010 a fost soluționat cu inspecție fiscală ulterioară urmare faptului

că analiza de risc și încadrarea într-un grad de risc fiscal au fost efectuate cu

încălcarea prevederilor ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 în

sensul că la stabilirea gradului de risc fiscal nu au fost avute în vedere informațiile

privind comportamentul fiscal al contribuabilului.

Pentru anul 2010,

SC M. SRL Piatra Olt a beneficiat de rambursare de taxă pe valoarea adăugată cu

control ulterior în sumă totală de 2.931.300 RON, conform deconturilor depuse pentru

Inculpatul E.I. a aprobat rambursarea de TVA fără control anticipat aferentă decontului

din iunie 2010 înainte de finalizarea inspecției fiscale solicitate chiar de către

A.F.P.C.M. Olt pentru verificarea TVA-ului înscrisă în decont, în fapt compensarea

de 1.800.000 RON.

Se constată că

în luna februarie 2010 SC M. SRL înregistra datorii fiscale în valoare de 1.743.000

RON și a solicitat și obținut de la inculpatul E.I. în calitate de director executiv,

o amânare a plății obligațiilor fiscale pentru ca ulterior să solicite și să obțină

compensarea de TVA în luna iulie 2010, la momentul scadenței amânării.

Se precizează

faptul că SC M. SRL este încadrată în categoria contribuabililor mijlocii, și conform

ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 beneficiază de rambursare

cu inspecție fiscală ulterioară cu excepția cazurilor în care prezintă risc fiscal

mare, când rambursarea se acordă cu inspecție fiscală anticipată.

Din verificarea

efectuată s-a constatat că pentru luna februarie 2010 contribuabilul a depus primul

decont de taxă pe valoarea adăugată cu sume negative pentru care și-a manifestat

opțiunea de rambursare prin bifarea căsuței corespunzătoare prevăzută în decont,

suma solicitată la rambursare fiind de 53.420 RON.

Compartimentul

de analiză de risc a analizat solicitarea de rambursare în vederea soluționării

decontului cu sumă negativă de TVA și încadrarea contribuabilului într-o categorie

de risc fiscal, în funcție de care soluționarea se face cu inspecție fiscală anticipată

sau inspecție fiscală ulterioară.

Pentru primul

decont de TVA cu sume negative supus soluționării după data intrării în vigoare

a ordinului ministrului finanțelor publice nr. 263/2010, respectiv luna februarie

2010, compartimentul de analiză de risc a solicitat informații pentru stabilirea

gradului de risc fiscal la Biroul autorizări și gestionarea cazierului fiscal, Serviciul

juridic, Biroului evidență analitică pe plătitori, Serviciul executare silită și

stingere a creanțelor fiscale, Serviciul Coordonare, Programare, Analiză și îndrumare

pentru Activitatea de Inspecție fiscală, în conformitate cu prevederile ordinului

ministrului finanțelor publice nr. 263/2010, pct. 6.2. al Capitolului III „Dispoziții

speciale privind soluționarea deconturilor de rambursare". Aceste informații

se referă la faptul dacă contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte de

natura infracțiunilor, dacă pentru contribuabil a fost deschisă procedura insolvenței

sau a fost declanșată procedura de lichidare voluntară, dacă activitatea de inspecție

fiscală a stabilit pe baza informațiilor proprii un grad de risc fiscal mare, dacă

există neconcordanțe între soldul sumei negative de taxă pe valoarea adăugată solicitată

la rambursare și suma înregistrată în evidențele fiscale.

Compartimentele

de specialitate cărora le-au fost solicitate informațiile precizate anterior au

comunicat că SC M. SRL nu se încadrează în situațiile prevăzute de ordinul

ministrului finanțelor publice nr. 263/2010 pentru a fi încadrat în grad de risc

fiscal mare. Față de informațiile solicitate acestor compartimente de specialitate,

compartimentul de analiză de risc din cadrul A.F.P.C.M. Olt avea obligația de a

stabili un grad de risc fiscal și pe baza informațiilor proprii deținute cu privire

la comportamentul fiscal al contribuabilului în ultimele 12 luni,anterioare perioadei

la care se referă decontul de TVA cu sume negative cu opțiunea de rambursare, conform

prevederilor pct. 6.3. al Capitolului III „Dispoziții speciale privind soluționarea

deconturilor de rambursare" din ordinul ministrului finanțelor publice nr.

263/2010.

Comportamentul

fiscal se stabilește în funcție de gradul de conformare fiscală voluntară și reprezintă

un element obligatoriu în vederea încadrării persoanei impozabile într-o categorie

de risc fiscal.

Din analiza modului

cum contribuabilul și-a achitat obligațiile fiscale s-a constatat că la data de

31 ianuarie 2010, anterior intrării în vigoare a ordinului ministrului

finanțelor publice nr. 263/2010 din 1 februarie 2010 și a primului decont supus

soluționării conform acestui ordin, contribuabilul avea obligații neachitate la

bugetul consolidat al statului în sumă de 1.743.697 RON, din care TVA 1.502.245

RON. De altfel, pentru faptul că obligațiile fiscale nu au fost achitate în termenul

legal, pentru acest contribuabil au fost aplicate procedurile de executare silită,

pentru încasarea obligațiilor bugetare restante compartimentul de executare silită

din cadrul A.F.P.C.M. înființând sechestru pe bunuri ale contribuabilului.

Urmare propunerii

de aprobare, s-a emis decizia de rambursare din 30 martie 2010, suma aprobată la

rambursare fiind compensată cu obligații restante.

Prin adresa

din 28 iulie 2010, A.F.P.C.M. Olt a solicitat activității de inspecție fiscală efectuarea

de inspecție fiscală la SC M. SRL Piatra Olt „în vederea verificării TVA ca urmare

a depunerii pentru luna iunie 2010 a D.N.O.R. a cărui sumă negativă de TVA cuprinde

regularizări taxă colectată suma de 438.899 RON”. Adresa a fost însoțită de decontul

lunii iunie, depus de contribuabil.

Urmare acestei

solicitări, activitatea de inspecție fiscală a inclus în programul de control pe

luna august 2010 această societate.

În acest scop,

s-a emis de către inculpatul B.I.F. ordinul de serviciu din 4 august 2010 prin care

au fost delegați pentru efectuarea de inspecție fiscală parțială la SC M. SRL Piatra

Olt, începând cu data de 5 august 2010, inculpata P.G., consilier superior, și inculpatul

P.L., inspector principal.

Urmare solicitării,

s-a comunicat faptul că inspecția fiscală nu a fost finalizată prin întocmirea raportului

de inspecție de fiscală, aceasta fiind suspendată începând cu data de 9 august 2010

la propunerea inspectorilor fiscali care efectuau controlul, respectiv P.G., consilier

și P.L., inspector principal, motivul suspendării fiind solicitarea efectuării de

control încrucișat.

Deși în decont

sunt consemnate operațiuni care diminuează TVA colectată, iar prin adresa din

28 iulie 2010, A.F.P.C.M. Olt a solicitat activității de inspecție fiscală efectuarea

de inspecție

fiscală chiar pentru verificarea decontului de TVA depus

pentru luna iunie 2010, totuși s-a emis decizia de rambursare a soldului sumei negative

din 28 iulie 2010 înainte de finalizarea inspecției fiscale.

Solicitarea de

către A.F.P.C.M. de a se efectua inspecție fiscală conduce la concluzia că înscrierea

în decontul lunii iunie a sumei de 438.899 RON cu semnul minus prin care a fost

diminuată TVA colectată este o operațiune care prezintă risc pentru administrație.

Deși A.F.P.C.M.

Olt a solicitat efectuarea de inspecție fiscală în vederea verificării taxei pe

valoarea adăugată solicitată la rambursare prin decontul lunii iunie 2010, totuși

a aprobat rambursarea soldului sumei negative solicitat la rambursare înainte de

finalizarea inspecției fiscale. În acest sens s-a emis decizia de rambursare

din 28 iulie 2010. Suma solicitată la rambursare a fost compensată cu alte obligații

de plată, conform notelor privind compensarea obligațiilor fiscale din 29 iulie

2010 și 30 iulie 2010.

În condițiile

în care s-a solicitat efectuarea de inspecție fiscală, A.F.P.C.M. nu avea dreptul

de a emite decizia de rambursare a TVA, deoarece, în cazul soluționării decontului

prin inspecție fiscală, activitatea de inspecție fiscală este cea care emite documentele

legale privind soluționarea decontului. Astfel, dacă inspecția fiscală se finaliza

cu stabilirea de diferențe care afectează suma solicitată la rambursare activitatea

de inspecție fiscală emite decizia de impunere privind obligațiile de plată suplimentare,

care are și rol de decizie de rambursare a TVA, iar dacă în urma inspecției nu se

stabilesc diferențe, tot activitatea de inspecție fiscală întocmește decizia privind

nemodificarea bazei de impunere, pe baza căreia se emite decizia de rambursare.

Inculpatele L.A.

și P.G., în conformitate cu procesul-verbal din 23 martie 2011, au constatat

0

fictivitatea tranzacțiilor pe care se baza solicitarea de compensare și rambursare

TVA, calculând și un prejudiciu de aproximativ 3.000.000 RON, sesizând în acest

sens și organele de urmărire penală. în luna februarie 2012 aceleași inculpate întocmeau

un raport de inspecție fiscală cu privire la aceleași tranzacții considerându-le

de această dată ca fiind reale și diminuând prejudiciul la 800.000 RON.

Actul respectiv

a fost avizat de inculpatul B.I.F.

Din registrul

unic de control al SC M. SRL Piatra Olt, a rezultat că inculpata P.G. efectua în

mod frecvent controale și verificări la această societate, astfel încât avea cunoștință

de problemele existente la această societate.

La controlul efectuat

de D.G.A., au fost găsite în biroul inculpatei P.G. documente contabile ale SC

M. SRL Piatra Olt care nu ar fi trebuit să se găsească la aceasta, societate fiind

actualmente în lichidare judiciară.

Între cele două

controale fiscale efectuate de inculpate din dispoziția inculpatului B.I.F., s-a

întocmit procesul-verbal din data de 10 august 2011, de către inculpatul B.S. și

A.F.

Conform declarațiilor

date de aceștia, în timpul controlului au realizat faptul că tranzacțiile la care

se face referire mai sus nu sunt reale, ca urmare l-au informat pe directorul B.I.F.,

însă acesta le-a impus să încheie procesul-verbal într-o formă care să-i fie favorabilă

inculpatului B.G.A.

2012, S.I.F.O. SA a formulat sesizare penală prin care a solicitat declanșarea unor

cercetări penale față de activitatea desfășurată în calitate de Director General

de către inculpații B.M.R. și B.B.A. care în perioada 2008-2010 au încheiat contracte

de prestări servicii pază cu SC R.E. SRL Slatina administrată de învinuita L.V.

Cei doi, în calitate

de Directori Generali la SC U. SA Rîmnicu Vîlcea respectiv SC V. SA Curtea de Argeș

au urmărit prin încheierea contractului de prestări servicii/pază justificarea scoaterii

nelegale, din patrimoniul societăților, a unor importante sume de bani.

La data de 2

octombrie 2008 între SC V. SA Curtea de Argeș și SC R.E. SRL Slatina a fost încheiat

contractul de prestări servicii/pază având valoarea de 22.000 RON + TVA lunar.

La data de 22

ianuarie 2009, SC U. SA Rîmnicu Vîlcea a încheiat cu SC R.E. SRL Slatina contractul

prestări servicii/pază cu o valoare lunară de 23.000 RON inclusiv TVA.

Cele două contracte

au reprezentat modalitatea prin care s-a justificat și obținut scoaterea din gestiunea

SC V. SA Curtea de Argeș și SC U. SA Rîmnicu Vîlcea a unor importante sume de bani

sub aparența prestării unor servicii de pază prin intermediul SC R.E. SRL Slatina.

Caracterul formal al serviciilor de pază prestate rezultă din următoarele împrejurări:

ambele contracte nu au în conținut prevederi clare privind modalitatea efectivă

de realizare a serviciului de pază, fără existența unor planuri de pază întocmite

în condițiile legii.

Prestarea serviciilor

a fost justificată doar prin întocmirea lunară a unor facturi de către reprezentanții

SC R.E. SRL Slatina, expediate beneficiarului prin poștă, fără a fi însoțite de

alte documente din care să rezulte activitățile concrete desfășurate.

Unitățile beneficiare

aveau la momentul încheierii contractelor de pază cu SC R.E. SRL Slatina alte contracte

de monitorizare și intervenție în derulare, cu alți agenți economici de profil,

a căror valoare lunară era vădit inferioară sumelor de bani achitate SC R.E.

SRL Slatina. Cele două contracte au fost negociate și întocmite de către inculpații

B.M.R. și B.B.A. cu inculpatul L.L., pe care l-au perceput ca fiind persoana care

reprezintă SC R.E. SRL Slatina.

Din declarațiile

unor angajați ai SC V. SA Curtea de Argeș și SC U. SA Rîmnicu Vîlcea, a rezultat

că SC R.E. SRL Slatina a efectuat în cadrul celor două contracte un serviciu de

pază formal, folosind un număr minim de agenți de pază, a căror activitate concretă

se rezuma la o simplă prezență la sediul unităților beneficiare doar în intervalul

orar 08.00-16.00, de luni până vineri, fapt care nu justifica valoarea însemnată

a sumelor achitate prestatorului de servicii.

Prin raportare

la valoarea contractelor aflate în derulare între SC V. SA Curtea de Argeș, SC

U. SA Rîmnicu Vîlcea și ceilalți furnizori de servicii de pază, rezultă că valoarea

plătită în cadrul contractului de pază încheiat cu SC R.E. SRL Slatina este de 75

de ori mai mare.

În contextul celor

descrise, este evident că încheierea și derularea contractelor de pază dintre SC

V. SA Curtea de Argeș, SC U. SA Rîmnicu Vîlcea, pe de o parte, și SC R.E. SRL Slatina,

pe de altă parte, nu a avut alt scop decât acela de a scoate din patrimoniul unităților

beneficiare a unor sume importante de bani sub aparența prestării unor servicii

cu privire la care există indicii rezonabile că sunt pur formale.

Având în vedere

starea de fapt reținută și potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., arestarea

preventivă este una dintre măsurile preventive ce pot fi luate împotriva învinuitului

sau inculpatului cercetat într-o cauză privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiunea

pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal

ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea

penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.

În alin. (2) al

art. anterior menționat, legiuitorul a arătat că scopul măsurilor preventive poate

fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Deși nu este o

măsură preventivă, liberarea provizorie poate o fi considerată ca fiind o modalitate

de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit prin ambele măsuri

fiind același, și anume buna desfășurare a procesului penal în ansamblul său.

Din analiza prevederilor

art. 136 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 160

2

C. proc. pen. rezultă

că, pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, se cer a fi îndeplinite

două condiții pozitive și una negativă.

Prima condiție

pozitivă se referă la faptul că liberarea provizorie este condiționată de privarea

de libertate a persoanei, ea neputând fî dispusă în lipsa unei stări de arest efectiv,

iar a doua condiție pozitivă vizează natura și gravitatea infracțiunii de comiterea

căreia este bănuit inculpatul.

Sub acest aspect,

potrivit dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., „liberarea

provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite

din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani".

Condiția negativă

vizează comportamentul inculpatului și perspectiva acestui comportament după punerea

sa în libertate provizorie.

Dispozițiile

art. 160

2

C. proc. pen. prevăd că liberarea provizorie este o măsură

facultativă și nu una obligatorie (legea folosește sintagma „se poate acorda"),

inculpatul având doar o vocație la beneficiul liberării provizorii. Dacă instanța

constată îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de lege, va aprecia asupra

oportunității lăsării în libertate a inculpatului prin verificarea temeiniciei cererii.

Acordarea acestei

facilități legale nu constituie un drept absolut al inculpatului, ci doar o vocație,

instanța nefiind obligată să se pronunțe în sensul admiterii cererii de liberare

în orice situație.

Dimpotrivă, instanței

i se cere prin alin. (2) al art. 160

2

C. proc. pen. să verifice și să

examineze existența datelor din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat

să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea

mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În opinia instanței,

expresia „date" conținută în textul de lege anterior menționat nu se referă

la existența unor probe în sensul legii, ci a unor informații, situații, împrejurări

concrete rezultate din dosar, privitoare la persoana inculpatului, la modul de operare,

la infracțiunea pretins a fi comisă, care să îndreptățească temerea, să o justifice.

Prin urmare, instanței

i se cere să fie diligentă în a proteja mijloacele de probă existente, dar și pentru

a asigura buna desfășurare a procesului penal, iar pe de altă parte, de a-l opri

pe inculpat de la orice altă activitate infracțională.

Legea nu prevede

care sunt acele criterii care urmează a fi avute în vedere la examinarea temeiniciei

unei cereri de liberarea provizorie, însă, în opinia Înaltei Curți, instanța trebuie

să se raporteze la gravitatea faptelor, la circumstanțele concrete ale cauzei, la

urmările produse, precum și la datele care caracterizează inculpatul.

Instanța poate

refuza liberarea dacă apreciază că detenția provizorie este absolut necesară, iar

scopul procesului penal nu poate fi asigurat decât prin menținerea arestării preventive.

Din materialul

probator se reține că inculpatul a exercitat influență asupra inculpatelor P.G.,

P.L., B.S. și A.F. pentru a soluționa favorabil controalele fiscale realizate la

SC M. SRL. De asemenea, inculpatul, a avizat un raport de inspecție fiscală în care

se constatau ca fiind reale tranzacții care cu ocazia unui control anterior fuseseră

constatate ca fictive. S-a mai reținut și că inculpatul împreună cu inculpatul E.I.

au aprobat rambursarea TVA către SC M. SRL deși această companie era în cursul unui

control fiscal și față de situația contabilă constatată, o astfel de rambursare

nu putea fi aprobată.

Existența și persistența

unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. „factori

pertinenți care legitimează o detenție provizorie” măsura arestării preventive și

prelungirea acesteia fiind conformă scopului constituit prin art. 5 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Drept urmare,

se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege care ar

conduce la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cursul

procesului penal, în condițiile art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

și nici sub aspectul oportunității cererea nu este întemeiată, în raport de prevederile

art. 136 alin. (2) și (8) C. proc. pen.

Înalta Curte se

raportează atât la elementele care privesc fapta presupus comisă de inculpat, cât

și la cele care privesc persoana inculpatului, pentru a aprecia în concret dacă

scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberare provizorie a acesteia.

Examinarea gradului

de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care

l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării

temeiniciei cererii de liberare condiționată, în acest sens pronunțându-se în mod

constant și C.E.D.O.

Din examinarea

lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că, în raport de natura și gradul deosebit

de ridicat de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului,

reflectat de modalitatea în care se presupune că a săvârșit-o și de calitatea inculpatului,

lăsarea acestuia în libertate nu se impune în acest moment procesual.

Privarea de libertate

în continuare a inculpatului apare ca necesară și prin prisma scopului bunei desfășurări

a anchetei penale și realizarea eficientă a scopului procesului penal, acestea fiind

garantate numai prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, necesară

pentru apărarea ordinii de drept. în acest sens, față de etapa procesuală, complexitatea

cauzei, ramificațiile existente și calitatea tuturor persoanelor implicate, faptul

că inculpatul, prin funcția pe care o deține poate exercita influență asupra salariaților

A.F.P.C.M. Olt consideră necesară menținerea în continuare a arestării preventive

a inculpatului B.I.F.

În consecință,

criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie

sub control judiciar nu sunt întemeiate.

Față de circumstanțele

ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art.

192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.I.F. împotriva încheierii nr. 3 din 7 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4/54/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.I.F. împotriva încheierii nr. 3 din 7 ianuarie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată

în Dosarul nr. 4/54/2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 125 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 25 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 ianuarie 2013.