ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 209/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin

încheierea penală nr. 2/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012,

s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul B.M.

Pentru

a hotărî astfel, s-a reținut că, la data de 11 ianuarie 2013, inculpatul a

formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În

motivarea cererii, inculpatul a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de

lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, iar în ceea ce privește

temeinicia, a susținut că, la dosar nu sunt date care să contureze riscul de a

face presiuni asupra martorilor, în sensul zădărnicirii aflării adevărului în

cauză.

Analizând

actele si lucrările dosarului, Curtea de Apel Pitești a constatat că, deși sunt

întrunite condițiile formale ale cererii, potrivit în art. 160

8

C.

proc. pen. și condițiile legale prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen.,

pe fond, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.

Examinând

temeinicia cererii, Curtea a analizat condițiile de fond ale cererii, respectiv

dacă, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, există sau nu date din

care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte

infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin

influențarea părților sau a martorilor, respectiv în ce măsură buna desfășurare

a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate sub control

judiciar a inculpatului.

În

ceea ce privește temeinicia cererii de liberare provizorie, întemeiat pe

decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 privind recursul în interesul legii a

înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea a constatat că, din materialul

probator existent în cauză, au rezultat indicii în sensul că, persoanele

îndreptățite să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 au

fost constrânse să încheie contracte de reprezentare, prin care s-au obligat ca

după obținerea drepturilor în baza acestei legi, să plătească Asociației

Decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de un alt inculpat din cauză, G.C.,

la acel moment secretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru

problemele revoluționarilor, diverse sume de bani, obținându-se în acest mod

suma de 9.453.390 lei, din care 2.470.000 lei au fost virați în conturile

personale ale acestuia, iar ulterior au fost transferați în conturile fiului

său, C.G.Ș.

A

mai reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă că există indicii

temeinice, în sensul celor la care se referă dispozițiile art. 68

1

C.

proc. pen., că actele de reprezentare încheiate de către Asociația Decembrie

1989 Metrou România - prin reprezentant inculpatul C.G., cu membri

revoluționari, au drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței

sumelor de bani, în realitate, existând bănuiala legitimă că acești bani erau

încasați de acesta și de către inculpatul B.M., prin folosirea influenței și

autorității asupra membrilor revoluționari.

S-a

reținut că, pentru a disimula adevărata proveniență a sumelor de bani, au fost

încheiate un număr de 54 de contracte de împrumut, semnate de inculpatul G.C.,

ca reprezentant al asociației, prin care ar fi fost dată cu titlu de împrumut

suma totală de 5.500 lei unor membri revoluționari, clauzele contractuale fiind

încălcate întrucât majoritatea împrumutaților își primiseră drepturile ce

derivau din Legea nr. 341/2004.

A

constatat că, în cauză există probe din care rezultă că printre beneficiarii

acestor contracte se evidențiază și inculpatul B.M., care a împrumutat suma de

300.000 lei.

Astfel,

Curtea a reținut că, Tribunalul Argeș a dispus arestarea preventivă a

inculpatului B.M., conform încheierii nr. 24/CC din 28 februarie 2012, în

temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Anterior

judecării cererii, Curtea admisese o altă cerere a inculpatului B.M., de punere

în libertate provizorie pe cauțiune. Cu privire la aceasta, înalta Curte de

Casație și Justiție, pronunțându-se pe recursul declarat de Ministerul Public

împotriva încheierii prin care s-a admis cererea, a apreciat asupra temeiniciei

și oportunității cererii de liberare provizorie pe cauțiune și a considerat că

o astfel de măsură nu asigură pe deplin buna desfășurare a procesului penal și

realizarea finalității avută în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 160

2

și următoarele C. proc. pen.

În

acest context, înalta Curte a arătat că, pericolul concret care afectează

ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului B.M. se deduce din

probele dosarului, din care rezultă indiciile unei implicări în comiterea unor

infracțiuni grave (de corupție, de spălare de bani și de constituire a unui

grup organizat dintre cele mai grave), prevalându-se de autoritatea și de

influența funcțiilor deținute (de vicepreședinte al Asociației Decembrie 1989

Metro România și respectiv președinte al Filialei Buzău a acestei asociații).

De

asemenea, înalta Curte a constatat că, faptele de genul celor care fac obiectul

cercetărilor sunt de natură a produce indignare profundă printre cetățenii

români, apreciindu-se din această perspectivă că singura măsură menită să

protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a procesului penal

este detenția preventivă a inculpatului, cu atât mai mult cu cât cercetarea

judecătorească este în plină desfășurare, fiind necesară audierea unui număr de

circa 80 de martori.

În

consecință, apreciind că de la momentul pronunțării deciziei înaltei Curți și

până în prezent nu au intervenit elemente de noutate, prin încheierea penală nr.

2/F din 14 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012, Curtea de Apel

Pitești, în temeiul art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins,

ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată

de inculpat.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul B.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

A arătat că, în ceea ce privește acuzația de trafic de

influență formulată împotriva sa, neimplicarea sa în activitatea infracțională

rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice, din declarațiile

celorlalți inculpați, ale martorilor și din declarațiile autentificate ale

celor peste 200 de revoluționari ce s-au depus la dosar.

În

legătură cu acuzația de spălare de bani, a susținut că sumele de bani

reprezintă un împrumut, așa cum rezultă din copia din registrul de intrări al

Asociației Decembrie 89 Metrou România.

A

menționat că, a petrecut deja o perioadă de peste 11 luni în stare de arest

preventiv și că nu există probe care să conducă la concluzia că lăsarea sa în

libertate ar putea influența desfășurarea procesului penal sau zădărnici

audierea martorilor ce au legătură cu cauza.

A

învederat că toți martorii din cauză au fost audiați deja de instanța de fond,

ultimii 4 martori fiind audiați chiar în ziua dezbaterii.

A

invocat și circumstanțele sale personale, arătând că recurentul inculpat are în

întreținere doi copii minori și că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol

pentru ordinea publică.

În

concluzie, a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat.

Recursul este nefondat.

Examinând

hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor

formulate și a dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

înalta Curte de Casație și Justiție va menține încheierea atacată, ca fiind

temeinică și legală.

În

cauză, în mod corect a constatat Curtea de Apel Pitești întrunirea condițiilor

legale ale cererii, potrivit în art. 160

2

C. proc. pen., în sensul

că, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.M. sunt

infracțiuni intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani.

Instanța de recurs reține că, inculpatul a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 13 din Legea nr. 78/2000,

infracțiune pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani, cu aplicarea

dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002

cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. e)

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, infracțiune

pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 care stabilește

majorarea maximului cu 3 ani, și de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracțiune

pedepsită în principiu cu închisoare de la 5 la 20 de ani, însă a cărui maxim nu

poate depăși 15 ani, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de lege pentru

infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional

organizat, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

Fiind

întrunite condițiile legale prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen.,

cererea de liberare provizorie sub control judiciar este, în principiu,

admisibilă, astfel cum, în mod corect, a reținut Curtea.

Cât

privește temeinicia cererii, analizând condițiile de fond ale cererii,

respectiv dacă, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, există sau nu

date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească

alte infracțiuni ori dacă acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului

prin influențarea părților sau a martorilor, respectiv în ce măsură buna

desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate

sub control judiciar a inculpatului, înalta Curte constată că nu se justifică

punerea inculpatului în libertate la acest moment, încheierea atacată fiind

temeinică și legală.

Înalta

Curte apreciază că, așa cum a reținut Curtea de Apel Pitești, temeiurile care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive inculpatului subzistă, în

ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, având în vedere

modalitatea de comitere a faptelor și urmările acestora, ce au determinat o

importantă influență asupra intereselor membrilor societății.

În

eventualitatea lăsării în libertate a inculpatului B.M., pericolul concret

pentru ordinea publică se deduce din probele dosarului, din care rezultă

indicii temeinice privind implicarea inculpatului în comiterea unor infracțiuni

grave de corupție, spălare de bani și constituire a unui grup organizat,

prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute.

Înalta Curte consideră că, faptele săvârșite de inculpat sunt

de natură a produce indignare profundă printre cetățeni, astfel încât singura

măsură menită să protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a

procesului penal este detenția preventivă a inculpatului, cu atât mai mult cu

cât cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.

În

concordanță și cu jurisprudența Curții Europene, instanța constată că în astfel

de situații, interesul protejării ordinii publice prevalează față de regula

generală a judecării în stare de libertate, fără a aduce atingere prezumției de

nevinovăție.

În consecință, înalta Curte a apreciat că, în vederea

asigurării scopului bunei desfășurări a procesului penal, nu este oportună la

acest moment liberarea provizorie, chiar condiționată de un anumit control

judiciar.

Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul B.M.

împotriva încheierii penale nr. 2/F din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în

dosarul nr. 675/46/2012.

Va

obliga recurentul inculpat B.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 de lei reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva încheierii penale nr. 2/F

din 14 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 675/46/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 21 ianuarie 2013