ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2227/2012

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea nr. 66/F din 08 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. 635/46/2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.G. Totodată, a obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în cauză există temerea că inculpatul, în calitatea sa de înalt demnitar de stat ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.

S-a mai reținut că prin respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în această fază a procesului penal, prima instanță respectă pe deplin principiul proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzației adusă inculpatului precum și a principiului necesității măsurii preventive pentru realizarea scopului legitim urmărit prin dispunerea ei, respectiv împiedicarea inculpatului să zădărnicească aflarea adevărului. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 160 2 și următoarele C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberarea provizorie sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., dându-se eficiență uneia din garanțiile privind libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, conform textului de lege, acordarea liberării provizorii este facultativă fiind atributul instanței și lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de lege, ci și în situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, fapt pe care de altfel instanța de fond l-a avut în vedere atunci când a respins cererea formulată de inculpat. Așa fiind, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că cererea inculpatului este neîntemeiată raportat la gradul de pericol social concret al faptelor pentru care acesta este cercetat, de impactul negativ al acestor fapte produs asupra ordinii sociale, de împrejurările și modalitatea lor de săvârșire, urmările produse și nu în ultimul rând de calitatea pe care inculpatul o avea la momentul săvârșirii infracțiunilor.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că inculpatul C.G. a fost arestat preventiv fiind bănuit sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2009, infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., infracțiunea de spălare de bani în formă continuată prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, inculpatul este învinuit că în anul 2009, împreună cu alte persoane ar fi constituit un grup infracțional organizat condus de acesta în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de spălare de bani în vederea obținerii unor beneficii financiare.

Potrivit actelor și datelor dosarului de urmărire penală inculpatul C.G. este prezumat a fi conducătorul întregii operațiuni infracționale și beneficiarul sumelor de bani obținute ilegal. Totodată, potrivit probelor aflate la dosar, inculpatul ar fi încercat să denatureze aflarea adevărului în cauză, prin influențarea unor persoane, respectiv martori, susținere întemeiată pe redarea convorbirilor purtate de inculpat cu diferite persoane. Potrivit dispozițiilor art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Or, în cauză, există temerea că inculpatul, în calitatea sa de secretar de stat cu problemele revoluționarilor, deci de înalt demnitar de stat, bănuit de săvârșirea unor infracțiuni grave de corupție, ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea martorilor. În acest sens, sunt date și informații obținute de procuror în cursul urmăririi penale potrivit cărora inculpatul în discuțiile telefonice a încercat să influențeze declarațiile membrilor Asociației „Decembrie 1989” audiați în cauză în calitate de martori.

În rezonanță cu jurisprudența Curții Europene, legislația română prevede că detenția provizorie a unei persoane nu poate fi dispusă sau menținută decât dacă acea persoană este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe pericole precum : pericolul de fugă, cel de obstrucționare a cursului justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o nouă infracțiune și, cu toate acestea, justificarea în mod excepțional a luării și menținerii măsurii arestării preventive trebuie să țină seama, în mod excepțional, de gravitatea infracțiunii de săvârșirea căreia este acuzat.

În speță, în acord și cu jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect prin respingerea cererii a respectat pe deplin principiul proporționalității măsurii preventive cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului precum și a necesității măsurii preventive pentru realizarea scopului legitim al procesului penal, acela de împiedicare a inculpatului să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Circumstanțele personale ale inculpatului nu sunt de natură a justifica prin ele însele aprecierea că acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar ar fi oportună în acest moment procesual. Circumstanțele personale ale inculpatului au fost cunoscute de instanță, apărarea invocând afecțiuni medicale cronice ce pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor.

Faptul că în cauză s-a emis deja rechizitoriul constituie un argument în plus pentru accentuarea acelor motive și temeiuri care au stat la baza luării și prelungirii măsurii arestării preventive. De altfel, în conformitate cu art. 5 din Convenție și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune și menține atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Înalta Curte constatând în urma examinării încheierii recurate că judecarea cauzei cu inculpatul în stare de arest, până la acest moment procesual va asigura celeritatea și buna desfășurare a procesului penal, constatând de asemenea că încheierea atacată este corect motivată atât în fapt cât și în drept, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva încheierii nr. 66/F din 8 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 635/46/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 iunie 2012.