ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3278/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 106/A/MF din 9 octombrie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 4832/90/2012, Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate,

cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații

M.D.R., fiul lui G.T. și D., și F.F.A., fiul lui C.R. și M.

A obligat inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut următoarele:

Verificând sub

aspectul art. 160

6

alin. (2) și (3) C. proc. pen., cererile de

liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați la data de 5

octombrie 2012, Curtea a reținut că din punct de vedere formal sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de lege, neexistând nici un impediment pentru a fi admise

în principiu.

Curtea a apreciat că

în substanța ei, liberarea provizorie în privința ambilor inculpați nu poate

asigura în acest moment scopul măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei

încheieri inculpații au declarat recursuri.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursurile declarate prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 160

2

și urm. C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul

judecății, instanța de judecată poate acorda, la cerere, liberare provizorie

sub control judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., dându-se eficiență uneia din garanțiile privind

libertatea persoanelor, prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, conform

textului de lege, acordarea liberării provizorii este facultativă, fiind

atributul instanței și este lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că

cererea poate fi respinsă nu numai în situația în care nu sunt îndeplinite

condițiile de formă și fond prevăzute de lege, ci și situația în care instanța

apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu este oportună, fapt pe care

de altfel, instanța de fond la avut în vedere atunci când a respins cererile

inculpaților.

Astfel, au fost avute

în vedere de instanța de fond pe lângă circumstanțele personale ale

inculpaților și modul, împrejurările concrete în care se reține că s-au comis

faptele, relațiile cărora li s-a adus atingere.

Ceea ce

caracterizează în mod particular această cauză, este faptul că activitatea

infracțională a fiecărui inculpat se înscrie într-o conduită repetitivă,

stabilită anticipat și în conexiune cu a altor persoane implicate în operațiuni

cu droguri.

Probele administrate

în primul ciclu procesual furnizează indicii credibile ale traficului de

droguri, pe care cei doi îl practicau deloc întâmplător, făcând din aceasta o

sursă de venituri periodice.

Totodată, există date

temeinice ale atragerii în cadrul infracțional a minorului M.G.C., folosit

frecvent la livrarea drogurilor către beneficiari, cât și legătura celor doi

inculpați M.D.R. și F.F.A. cu dealerul U.D.Ș., din mașina căruia a fost

ridicată cu ocazia flagrantului cantitatea de 4,35 kg. canabis.

Atâta timp cât sunt

întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

instanța sesizată cu cererile de liberare provizorie nu le poate admite.

În acest caz sunt

excluse garanțiile de ordin personal ale inculpaților, iar garanțiile prevăzute

de art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., nu sunt de natură a înlătura

pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor arestați.

Cu privire la critica

inculpaților vizând nemotivarea încheierii recurate, Înalta Curte o apreciază

nefondată, aceasta fiind motivată atât în fapt, cât și în drept.

Se constată că în mod

corect Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate cererile de liberare

provizorie sub control judiciar formulate de cei doi inculpați în sarcina

cărora s-au reținut infracțiuni foarte grave vizând traficul de droguri.

De altfel, Tribunalul

Vîlcea, prin Sentința penală nr. 282 din 12 septembrie 2012, în baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 99 și urm. C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

a condamnat, printre alții pe inculpații M.D.R. și F.F.A. la 3 ani închisoare

și, respectiv, la 1 an și 8 luni închisoare.

Față de gravitatea deosebită a faptelor reținute în

sarcina inculpaților, pericolul concret pentru ordinea publică, față de

necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal, se impune

menținerea stării de arest a inculpaților.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu este oportună

liberarea sub control judiciar a inculpaților, motivele care au determinat

arestarea preventivă a acestora menținându-se în continuare.

Având în vedere

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate de

inculpați.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații M.D.R. și F.F.A. împotriva

Încheierii nr. 106/A/MF din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr.

4832/90/2012.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 25 RON, reprezentând onorariul parțial

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA