ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3575/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 16 octombrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 7724/2/2012

(3244/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 160

8a

C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul P.D.E.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a

reținut că cercetările sunt încă în cursul urmăririi penale care este una

laborioasă prin numărul persoanelor implicate în presupusa activitate

infracțională cât și prin modalitatea de operare utilizată astfel că liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună la acest moment

procesual.

S-a apreciat că pentru buna desfășurare a

procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului, eliberarea

sa/chiar subordonată unor garanții ori obligații/în acest moment poate fi de

natură să provoace o tulburare a ordinii publice.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs

inculpatul P.D.E.

Analizând legalitatea și temeinicia

încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de

fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este

fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 160

2

și următoarele

C. proc. pen., atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății

instanța de judecată poate acorda la cerere liberarea provizorie sub control

judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., dându-se eficiență uneia din garanțiile privind

libertatea persoanelor prevăzută de art. 5 alin. (5) C. proc. pen.

Astfel, conform textului de lege acordarea

liberării provizorii este facultativă fiind atributul instanței și este lăsată

la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai

în situația în care nu sunt îndeplinite condițiile de formă și fond prevăzute

de lege ci și în situația în care instanța apreciază că punerea în libertate a

inculpatului nu este oportună, fapt pe care de altfel instanța de fond l-a avut

în vedere atunci când a respins cererea inculpatului.

Examinând actele și lucrările dosarului

Înalta Curte constată că inculpatul P.D.E. a fost arestat preventiv la data de

10 iulie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală pe o

perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 iulie 2012 și până la 07 august

2012 inclusiv, reținându-se că există probe care susțin presupunerea rezonabilă

că, în perioada mai 2011 - iunie 2012, s-a implicat în activitățile grupului

infracțional organizat, constituit și coordonat de numiții N.R., G.G., J.A.F.,

C.D. și M.O.l., inițiator a unui amplu mecanism evazionist ce vizează

sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină,

comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere

inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate

prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție

reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.

Astfel, există presupunerea că inculpatul a

deținut rolul de coordonare a operațiunilor de transport motorină de la SC

E.R.G. SRL, la beneficiarii finali din județul Sibiu, în principal, B.O.

(deținută de M.O.I.) și A.O. (deținută de G.P.D.) și totodată, a coordonat

activitățile derulate în beneficiul grupării de către J.A.F. (finul său).Tot

din cercetări a rezultat că, inculpatul P.D.E. controla SC „C.T.P." SRL,

beneficiară a motorinei livrate de SC „E.R.G." SRL și realiza sustragerea

de la plata accizei aferente, folosindu-se și de o firmă fantomă, SC

„G.I.S." SRL. Există, de asemenea date și indicii temeinice rezultate din

interceptările autorizate a convorbirilor și comunicărilor telefonice că

inculpatul se ocupa de remedierile disfuncționalităților apărute în activitatea

de transport, coordona transportul motorinei de la SC „E.R.G." SA la doi

beneficiari finali, regla întârzierile unor cisterne cu motorină ce trebuiau să

ajungă la depozitele de pe raza municipiului Sibiu. În perioada 8 iulie 2011 -

16 august 2011, SC „C.T.P." SRL a efectuat plăți în valoare de 1 milion de

RON către SC „G.I.S." SRL București.

În drept, faptele pentru care inculpatul

P.D.E. este cercetat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de

complicitate la evaziune fiscală prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen.

raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr.

241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzute și

pedepsite de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

Temeiul de drept avut în vedere la luarea

măsurii privative de libertate a fost cel prevăzut de art. 148 alin. (1) lit.

f) C. proc. pen. cu referire la prezervarea ordinii publice prin reprimarea

infracțiunilor grave.

Liberarea provizorie sub control judiciar

este o măsură limitativă de drepturi care reprezintă, în esență, o constrângere

a libertății mai puțin gravă decât arestarea preventivă instituită pentru a se

asigura buna administrare a justiției precum și pentru a împiedica comiterea de

fapte periculoase.

Prin prisma existenței datelor și a

indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a comis

infracțiunile pentru care este cercetat se constată că în mod corect prima

instanță a apreciat că cererea acestuia este neîntemeiată.

În jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului au fost dezvoltate patru motive pentru care se poate refuza

eliberarea sub control judiciar: riscul ca inculpatul să nu se prezinte la

proces, probabilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice

desfășurarea procesului să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea

publică.

Raportat la aceste criterii, având în vedere

pericolul social al faptelor presupus comise de inculpat, impactul negativ

produs asupra ordinii sociale, în mod corect prima instanță a apreciat că la

acest moment procesul și în pofida împrejurării că, formal cererea inculpatului

îndeplinește condițiile legale se impune cercetarea sa în continuare în

detenție preventivă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

apreciază că nu este oportună liberarea sub control judiciar a inculpatului,

motivele care au determinat arestarea preventivă a acestuia menținându-se în

continuare.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.D.E. împotriva încheierii din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, Secția I Penală, pronunțată în Dosarul nr. 7724/2/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2

noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM