ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2625/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 16 august 2012, formulată de inculpatul B.N., s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, inculpatul învederând că are cunoștință de prevederile legale cu privire la această instituție, precum și de condițiile în care se poate dispune revocarea acestei măsuri, în situația în care cererea va fi admisă, iar obligațiile stabilite de instanța de judecată nu vor fi respectate. S-a mai precizat că inculpatul este arestat preventiv din data de 10 iulie 2012, fără ca această măsură să se justifice, iar la dosar nu există indicii și date că aceasta ar zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea de martori, experți sau părțile din cauză.

S-a mai solicitat să aibă în vedere lipsa de antecedente penale a inculpatului, motiv pentru care scopul măsurii preventive prevăzut de art. 136 C. proc. pen., poate fi atins și prin cercetarea acestuia în stare de libertate. În susținerea cererii a fost invocată Decizia de recurs în interesul legii nr. 17 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia instanța de judecată, în cazul în care constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă, trebuie să verifice în ce măsură judecarea în stare de libertate a acestora ar îngreuna desfășurarea cercetării judecătorești.

S-a mai precizat că în prezenta cauză, nu se face dovada pericolului concret pe care inculpatul îl reprezintă și că există practică judiciară, la Curtea de Apel București, în alte cauze în care au fost admise cereri de liberare provizorie sub control judiciar, în condițiile în care se săvârșiseră infracțiuni mult mai grave decât cele presupus săvârșite de inculpații din prezenta cauză, iar prejudiciul cauzat este mult mai mare. Totodată au mai fost invocate aspecte privind situația familială a inculpatului și s-a menționat că prin lăsarea în libertate a acestuia, la acest moment, nu se poate zădărnici aflarea adevărului și nu există dovezi că ar încerca să săvârșească alte fapte penale. S-a subliniat că scopul măsurii preventive, poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar.

Prin încheierea din 17 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6496/2/2012 (nr. vechi 2690/2012) Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat obligându-l pe acesta la cheltuieli judiciare către stat. În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele: Inculpatul B.N. a fost arestat preventiv la data de 10 iulie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10 iulie 2012 și până la 7 august 2012 inclusiv reținându-se că, inculpatul a sprijinit activitatea infracțională constituită și coordonată de numiții N.R., G.G., J.A.F., C.D.

și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F. B.N. acționa sub coordonarea directă a numiților G.G. (fiind și finul acestuia) și C.D., realizând legătura cu palierul de furnizare a documentelor contabile, ce asigura aparența de legalitate a operațiunilor evazioniste din cauză. Totodată, inculpatul B.N. era implicat și în schimburi valutare în folosul grupării infracționale din speță.

În același timp, B.N. achiziționează constant terminale telefonice mobile și cartele telefonice utilizate de grupare la realizarea unor discuții în condiții ridicate de conspirativitate, fapte ce întrunesc, în drept, elementele constitutive al infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Temeiul de drept avut în vedere a fost cel prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la prezervarea ordinii publice prin reprimarea infracțiunilor grave.

Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de arestare a fost respins prin Încheierea nr. 2425 din 13 iulie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 5554/2/2012. Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 1 august 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr. 6195/2/2012, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 7 august 2012, la data de 5 septembrie 2012, inclusiv, recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri fiind respins prin Încheierea nr. 2511 din 3 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 6195/2/2012.

Prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr. 5815/2/2012 a fost respinsă o altă cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de același inculpat, această hotărâre rămânând definitivă prin Decizia nr. 2509 din 3 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 5815/2/2012. Totodată, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, se află înregistrată o cerere de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul B.N., cu termen de judecată la data de 20 august 2012, Dosar nr. 6401/2/2012. Curtea a constatat că în principiu cererea este admisibilă, întrunind condițiile de formă, dar nu este întemeiată pe fond pentru următoarele considerente: Inculpatul B.N.

a fost arestat preventiv la data de 10 iulie 2012, reținându-se că a sprijinit activitatea infracțională constituită și coordonată de numiții N.R., G.G., J.A.F., C.D. și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F. B.N. acționa sub coordonarea directă a numiților G.G. (fiind și finul acestuia) și C.D., realizând legătura cu palierul de furnizare a documentelor contabile, ce asigura aparența de legalitate a operațiunilor evazioniste din cauză.

Totodată, inculpatul B.N. era implicat și în schimburi valutare în folosul grupării infracționale din speță. În același timp, B.N. achiziționează constant terminale telefonice mobile și cartele telefonice utilizate de grupare la realizarea unor discuții în condiții ridicate de conspirativitate, fapte ce întrunesc, în drept, elementele constitutive al infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală prev. și ped.de art. 26 C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1), (3) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Temeiul arestării l-au constituit disp.

art. 148 lit. f) C. proc. pen., măsura fiind apoi prelungită de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar. Deși inculpatul neagă orice implicare în comiterea faptelor reținute în sarcina sa, iar în motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susține că nu există probe sau date concrete că ar putea zădărnici aflarea adevărului sau influențarea cursului procesului, instanța a considerat că aceste susțineri sunt infirmate de actele dosarului. Așa fiind, instanța a considerat că ne aflăm în fața uneia dintre situațiile prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., în care liberarea provizorie nu se poate acorda. Pe de altă parte s-a apreciat că există și temerea, bazată pe gravitatea faptelor ce i se impută inculpatului, că persoana acestuia nu oferă suficiente garanții că odată pus în libertate nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau influențarea probatoriilor ce mai sunt de administrat.

Cercetarea penală este în derulare, continuându-se administrarea probatoriilor, cauza fiind una complexă prin numărul persoanelor inculpate, natura infracțiunilor cercetate, numărul martorilor ce se impun a fi audiați, perioada infracțională. S-a arătat că a trecut numai o lună de zile de când instanța de fond și de recurs s-au mai pronunțat asupra unei cereri similare de punere în libertate provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B.N. ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea de ședință din data de 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, recursul acestuia fiind respins ca nefondat prin Decizia nr. 2509 din 3 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 5815/2/2012.

De la acel moment, în cursul derulării procesului nu au survenit schimbări semnificative care să dea o mai mare greutate argumentelor prezentate de inculpat. În cauză, instanța a apreciat că nu se impune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât deși dreptul la libertate consacrat de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este menit să asigure ca nici o persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar (cauza Amuur v. Franța), protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (cauza Tomasi v. Franța).

Prin urmare, având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate, respectiv inițierea și organizarea unui grup infracțional organizat profilat pe comiterea unor infracțiuni în domeniul economic, perioada în care a acționat, amploarea activității infracționale și consecințele patrimoniale produse asupra bugetului consolidat al statului, justifică concluzia, instanței că nu se impune punerea în libertate a inculpatului, deoarece interesul general al prezervării ordinii publice primează celui recunoscut inculpatului prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără însă a fi afectat dreptul recunoscut acesteia prin art. 5 2 C. proc. pen.

Instanța a mai considerat că nu au fost depășite durata judecății și a arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, inculpatul fiind arestat de 1 lună de zile, în condițiile în care cauza este complexă prin gravitatea faptelor cercetate, cuantumul prejudiciului reținut și numărul persoanelor implicate. Sub acest aspect s-a constatat că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive, în condițiile în care este de observat că art. 23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță.

Mai mult, prin soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție la datele de 13 iulie 2012, Încheierea nr. 2425/Dosar nr. 5554/2/2012 și respectiv, la 3 august 2012, Încheierea nr. 2511/Dosar nr. 6195/2/2012, au fost respinse ca nefondate recursurile inculpaților împotriva încheierii de ședință din 10 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, prin care s-a dispus măsura arestării preventive a inculpaților și împotriva încheierii de ședință din 1 august 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, iar prin Decizia nr. 2509 din 3 august 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 5815/2/2012 a fost respins recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 20 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția I-a penală, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată o cerere anterioară de liberare provizorie sub control judiciar formulată de același inculpat.

În concluzie, instanța apreciază că, cel puțin la acest moment procesual, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu se justifică din rațiuni ce țin atât de prezervarea interesului public, cât și de buna desfășurare în continuare a procesului penal. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.N., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciind această instanță că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu însă în ceea ce privește fondul cererii s-a apreciat că nu sunt motive care să justifice liberarea sub control judiciar a inculpatului. Potrivit dispozițiilor art. 160 2 C. proc. pen., se poate solicita liberarea provizorie sub control judiciar atunci când infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea care nu depășește 18 ani.

Totodată, liberarea provizorie sub control judiciar nu este obligatorie, neacordându-se în cazul în care există date din care rezultă că este posibilă zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă și, de asemenea, dacă există indicii că inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni.

Astfel cum în mod corect a arătat și instanța de fond, în motivarea încheierii atacate, având în vedere natura și gravitatea faptelor imputate, respectiv inițierea și organizarea unui grup infracțional organizat pe comiterea unor infracțiuni în domeniul economic, perioada în care a acționat, amploarea activității infracționale, dar și consecințele patrimoniale produse asupra bugetului consolidat al statului se justifică soluția pronunțată de prima instanță în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, întrucât nu se impune la acest moment procesual punerea în libertate a acestuia, deoarece interesul general al prezervării ordinii publice primează celui recunoscut inculpatului prin art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a fi însă afectat dreptul recunoscut prin art. 5 2 C. proc.

pen. Se constată că nu a fost depășită durata arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale și nici art. 23 din Constituția României în condițiile în care cauza este complexă pin gravitatea faptelor cercetate, cuantumul prejudiciului reținut și numărul persoanelor implicate. Față de cele ce preced, Înalta Curte apreciază că la acest moment procesual nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, motivele care au determinat arestarea preventivă a acestuia menținându-se în continuare. Eventualele obligații ce ar putea fi impuse inculpatului în cazul liberării sub control judiciar nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva încheierii din 17 august 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 6496/2/2012 (2690/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 august 2012. Procesat de GGC - AA