ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3377/2012

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7454/2/2012 (3163/2012),

s-a admis, în principiu, în principiu cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul S.F.D., fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen.

S-a respins cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D., ca

nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, în esență, că, deși sunt întrunite

condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii formulată de inculpat,

acordarea liberării provizorii sub control judiciar inculpatului, la acest

moment, nu este nici oportună, nici necesară desfășurării procesului penal,

neexistând o obligație a instanței ci numai facultatea de a dispune o astfel de

măsură.

De asemenea, instanța

a reținut că există insuficiente motive care să justifice temerea că inculpatul

poate săvârși noi infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului în formele prev. de art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei

încheieri s-a exercitat calea de atac a recursului, de către inculpatul S.F.D.

Susținerile

apărătorilor aleși sunt cuprinse, amplu, în partea introductivă a prezentei

decizii, solicitându-se, în esență, admiterea cererii de liberare provizorie

sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate.

Instanța de recurs,

față de motivele concret invocate, analizând cauza sub toate aspectele, reține

următoarele:

Petentul inculpat S.F.D.

este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la

evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen raportat la art. 9 alin. (1), lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005; sprijinire

a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la

informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și ped. de art. 12 alin.

(1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Petentul inculpat a

fost arestat preventiv la data de 10 iulie 2012 pentru o perioadă de 29 de

zile, până la 7 august 2012, inclusiv, prin încheierea pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5554/2/2012, sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor menționate mai sus.

În fapt, s-a reținut

că, în perioada mai 2011 și până în prezent (respectiv până la prezentarea

referatului cu propunere de arestare), inculpatul

S.F.D. - ofițer în

cadrul D.G.P.I. a sprijinit gruparea infracțională constituită și coordonată de

numiții N.R., G.G., J.A.F., C.D. și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism

evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante

cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor

produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip

fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de

protecție reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.

Activitățile sale au constat în divulgarea de informații în scopul protejării

grupului infracțional, permițând numitului N.R. accesul implicit la informații

obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deconspirând o acțiune

operativă ce urma a fi desfășurată de Direcția Generală Anticorupție.

Atât pentru

conformare la decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât

și datorită faptului că inculpatul, inclusiv pe calea recursului de față, a

contestat temeiurile de fapt și de drept ce stau la baza subzistenței măsurii

arestului preventiv în cauză, instanța judecătorească investită cu soluționarea

prezentului recurs reține că există în continuare probe și indicii temeinice,

în sensul art. 143 C. proc. pen., care fac rezonabilă presupunerea că

inculpatul S.F.D. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Potrivit prevederilor

art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl

constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea

sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la

judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins prin

liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune. Liberarea provizorie

sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile

preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea

instanței (art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.) și care presupune

îndeplinirea unor condiții expres reglementate, privind cuantumul pedepsei

închisorii pentru infracțiunile comise, forma de vinovăție cu care acestea au

fost săvârșite și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l

împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

Judecătorul fondului

cererii a statuat cu deplin temei juridic că în prezenta cauză sunt întrunite

condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul S.F.D.

Cu toate acestea,

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de liberare

provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda

sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.

Curtea a constatat în

acest sens, că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

care a stat la baza luării și, ulterior a menținerii măsurii arestului

preventiv.

Intervalul scurs de

la data arestării - 10 iulie 2012 - nu este unul exagerat, pentru a putea

considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori

interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții ferme din

partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Față de natura și

gravitatea presupusei activități infracționale, prin prisma celor de mai sus,

se poate aprecia, inclusiv de către instanța de recurs că sentimentul de nesiguranță,

de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul

comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data

arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului,

pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.

Nu poate fi primită

solicitarea recurentului inculpat S.F.D. de a i se aplica un tratament egal cu

al inculpaților din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanțe, fiecare

cauză având particularitățile sale.

Nici motivele personale

invocate de inculpat (este căsătorit, are un copil în întreținere, are alt loc

de muncă) nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub

control judiciar, întrucât astfel de situații sunt avute în vedere, în

principal, pe fondul cauzei și nu în acest cadru procesual.

Pentru toate

considerentele prezentate, se constată că instanța Curții de Apel București, secția

I penală, sub toate auspiciile unei depline legalități și temeinicie, în baza art.

160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D.,

astfel că recursul de față, urmează a fi, în consecință, respins ca nefondat,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.F.D. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2012

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7574/2/2012

(3163/2012).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 19 octombrie 2012.