ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3377/2012

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7454/2/2012 (3163/2012), s-a admis, în principiu, în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. S-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, deși sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii formulată de inculpat, acordarea liberării provizorii sub control judiciar inculpatului, la acest moment, nu este nici oportună, nici necesară desfășurării procesului penal, neexistând o obligație a instanței ci numai facultatea de a dispune o astfel de măsură.

De asemenea, instanța a reținut că există insuficiente motive care să justifice temerea că inculpatul poate săvârși noi infracțiuni sau va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în formele prev. de art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri s-a exercitat calea de atac a recursului, de către inculpatul S.F.D. Susținerile apărătorilor aleși sunt cuprinse, amplu, în partea introductivă a prezentei decizii, solicitându-se, în esență, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Instanța de recurs, față de motivele concret invocate, analizând cauza sub toate aspectele, reține următoarele: Petentul inculpat S.F.D.

este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, faptă prev. și ped. de art. 26 C. pen raportat la art. 9 alin. (1), lit. a), b) și c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005; sprijinire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, faptă prev. și ped. de art. 12 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Petentul inculpat a fost arestat preventiv la data de 10 iulie 2012 pentru o perioadă de 29 de zile, până la 7 august 2012, inclusiv, prin încheierea pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 5554/2/2012, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor menționate mai sus.

În fapt, s-a reținut că, în perioada mai 2011 și până în prezent (respectiv până la prezentarea referatului cu propunere de arestare), inculpatul S.F.D. - ofițer în cadrul D.G.P.I. a sprijinit gruparea infracțională constituită și coordonată de numiții N.R., G.G., J.A.F., C.D. și M.O.I., inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist ce vizează sustragerea de la plata accizelor aferente a importante cantități de motorină, comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare, prin intermediul unor societăți comerciale tip fantomă, controlate prin persoane interpuse, totul cu asigurarea unui palier de protecție reprezentat de foști factori decizionali de vârf din cadrul A.N.A.F.

Activitățile sale au constat în divulgarea de informații în scopul protejării grupului infracțional, permițând numitului N.R. accesul implicit la informații obținute în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deconspirând o acțiune operativă ce urma a fi desfășurată de Direcția Generală Anticorupție. Atât pentru conformare la decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și datorită faptului că inculpatul, inclusiv pe calea recursului de față, a contestat temeiurile de fapt și de drept ce stau la baza subzistenței măsurii arestului preventiv în cauză, instanța judecătorească investită cu soluționarea prezentului recurs reține că există în continuare probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C. proc.

pen., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul S.F.D. este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată. Potrivit prevederilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune. Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței (art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen.) și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunile comise, forma de vinovăție cu care acestea au fost săvârșite și inexistența datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Judecătorul fondului cererii a statuat cu deplin temei juridic că în prezenta cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D.

Cu toate acestea, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Curtea a constatat în acest sens, că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării și, ulterior a menținerii măsurii arestului preventiv. Intervalul scurs de la data arestării - 10 iulie 2012 - nu este unul exagerat, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții ferme din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.

Față de natura și gravitatea presupusei activități infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia, inclusiv de către instanța de recurs că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal. Nu poate fi primită solicitarea recurentului inculpat S.F.D. de a i se aplica un tratament egal cu al inculpaților din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanțe, fiecare cauză având particularitățile sale.

Nici motivele personale invocate de inculpat (este căsătorit, are un copil în întreținere, are alt loc de muncă) nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, întrucât astfel de situații sunt avute în vedere, în principal, pe fondul cauzei și nu în acest cadru procesual. Pentru toate considerentele prezentate, se constată că instanța Curții de Apel București, secția I penală, sub toate auspiciile unei depline legalități și temeinicie, în baza art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.F.D., astfel că recursul de față, urmează a fi, în consecință, respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F.D. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 7574/2/2012 (3163/2012). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.