ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2203/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

La data de 13 iunie 2012, inculpatul C.S., în prezent aflat în arestul I.P.J. Argeș, a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

În motivarea acestei cereri, inculpatul, atât prin motivele invocate în scris, cât și prezentate oral, arată că o atare cerere de liberare provizorie este admisibilă și, totodată, și întemeiată, fiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune punerea sa în libertate.

În acest sens, menționează că este cercetat în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la folosirea influenței ori a autorității, în scopul obținerii pentru sine de sume de bani sau de foloase necuvenite prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., nu și pentru infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune pentru care este pusă în mișcare acțiunea penală față de ceilalți inculpați din această cauză.

În fapt, s-a reținut că a sprijinit pe inculpatul C.G., precum și pe învinuiții B.G. și P.A. să determine membrii revoluționari din cadrul Asociației „D.C.M.", să încheie contracte de reprezentare prin care, în schimbul unor sume de bani, asociația sa să se ocupe de preschimbarea certificatelor de revoluționar în cadrul grupului organizat, constituit de inculpatul C.G., președintele Asociației de Revoluționari „D.M.R.", secretar de stat, el având numai calitatea de executant ale ordinelor inculpatului C.G. și, nicidecum, calitatea de inițiator al grupului.

Deși este acuzat pentru aceste infracțiuni, nu există date din care rezultă că ar zădărnici desfășurarea urmăririi penale, aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți sau pentru alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.

În acest sens, arată că nu se poate reține nici o atitudine necooperantă a sa, întrucât s-a prezentat la audieri, nu a ascuns probe care să fie descoperite ulterior, nu a avut un comportament care să determine eludarea adevărului, iar acuzarea se bazează pe probe ce au fost deja administrate, este vorba de interceptări ale convorbirilor telefonice - deci probe care există deja și nu are cum să le altereze sau să le distrugă.

Deși învinuirile care i se aduc par a fi grave, acestea nu sunt fapte de violență care să determine o anumită reacție negativă din partea comunității și care să determine menținerea sa în continuare în stare de detenție.

Totodată, perioada lungă de timp de arestare constituie un serios avertisment, astfel că va evita pe viitor alte conflicte cu legea penală, iar prin durata deja scursă pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat, ceea ce justifică și din acest punct de vedere punerea sa în libertate, nemaisubzistând temeiurile inițiale ale arestării preventive, se susține că acestea sunt elementele de noutate ce au intervenit de la ultima cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată la data de 24 mai 2012.

Referitor la comportamentul și atitudinea inculpatului descrise potrivit transcrierilor convorbirilor telefonice, constând în amenințări la adresa procurorului de caz, s-a susținut că acestea nu sunt credibile și nu pot crea nicidecum temerea că ele ar fi putut fi vreodată puse în practică.

Finalmente, inculpatul, prin apărătorul său, invocă și circumstanțele sale personale, care pledează pentru liberarea provizorie, și anume, că este o persoană în vârstă, nu are antecedente penale, are o situație financiară modestă, de asemenea are o sănătate precară, așa cum rezultă chiar din actele medicale depuse la dosarul cauzei, ceea ce justifică și din acest punct de vedere orientarea instanței pentru punerea sa în libertate sub control judiciar.

Prin Încheierea penală nr. 68/F din 14 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza dispozițiilor art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.S., în prezent aflat în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Argeș.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că cererea formulată de inculpat întrunește condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, așa cum pretind dispozițiile art. 160

8

C. proc. pen.

Trecând, apoi, pe fond, la soluționarea cererii, Curtea a reținut că inculpatul C.S. a fost arestat începând cu data de 28 februarie 2012, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine de bani sau de alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., și pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținându-se ca temei al arestării, prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a reținut că în anul 2009, inculpatul C.S., împreună cu învinuiții B.G., P.A., P.V., C.V. și inculpatul C.G., acesta din urmă în calitate de președinte al Asociației de Revoluționari „D.M.R.", și de secretar de stat din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, au constituit un grup infracțional organizat și bine structurat, pe care inculpatul C.G. l-a condus în perioada 2009 - 2011, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de spălare de bani - infracțiunea de spălare de bani nu a fost reținută în sarcina inculpatului C.S. - în vederea obținerii de beneficii financiare.

Urmare acestei activități infracționale, inculpatul C.S. a sprijinit pe inculpatul C.G. și pe inculpații B.G. și P.A. să determine membrii revoluționari din cadrul Asociației „D.C.M." să nu-și rezolve problemele direct prin formularea unor cereri în nume propriu, ci numai prin intermediul acestei asociații.

În acest fel, persoanele care trebuiau să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, au fost determinate să încheie contracte de reprezentare, prin care s-au obligat ca după obținerea drepturilor în baza acestei legi, să plătească asociației reprezentată de inculpatul C.G. diverse sume de bani, obținându-se în acest fel suma totală de 9.453.390 lei, din care 2.470.000 lei a fost virată în conturile personale ale inculpatului C.G. iar, ulterior, suma fiind transferată în conturile fiului său C.G.Ș.

S-a arătat că, deși s-a dispus arestarea inculpatului C.S. pentru infracțiunile menționate de către Tribunalul Argeș, în primă instanță, prin Încheierea nr. 24 din 28 februarie 2012, pronunțată de acest tribunal, totuși, ulterior, D.N.A. - Serviciul Teritorial Pitești a dispus, prin Ordonanța din 8 mai 2012, începerea urmăririi penale - alături de extinderea urmăririi penale pentru alți participanți, precum și de alte schimbări de încadrare juridică - și față de S.P., avocat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, rap. la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, precum și pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen., rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce a atras competența Curții de Apel, în primă instanță, competență ce revine și în cazul prezentei cereri de liberare provizorie formulată de inculpatul C.S.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constat că, potrivit art. 160

1

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.

Alin. (1) și (2) ale art. 160

2

C. proc. pen., reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar care se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea or distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte.

În raport de dispozițiile Deciziei penale nr. 17/2011 date de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, analizarea temeiniciei liberării provizorie se va face și prin prisma temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, prin verificarea subzistenței acesteia.

Totodată trebuie să se verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată printr-o eventuală lăsare în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului în cauză.

S-a reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni ce prezintă un pericol destul de ridicat, iar în concretizarea acestui pericol se reține pretinsa activitate materială a inculpatului ca urmare a probelor strânse pe parcursul urmăririi penale. Așadar, Curtea a apreciat că simpla îndeplinire a condițiilor formale prevăzute de lege cu privire la liberarea provizorie nu poate duce automat la admiterea ei; în speță, aprecierea temeiniciei cererii trebuie raportată la natura și gravitatea faptelor de săvârșirea cărora inculpatul este bănuit.

S-a mai arătat că este adevărat că numai gravitatea faptei comise nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul s-a asociat cu alți inculpați în vederea comiterii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță, în zona care s-au produs și față de care există o bănuială legitimă.

În evaluarea pericolului social concret nu trebuie să se aibă în vedere numai datele privind persoana inculpatului, așa cum susținea apărarea, ci și cele referitoare la infracțiunea de comiterea cărora este învinuit.

S-a arătat că în speță, lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, precum și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de un accentuat pericol social.

În speță, motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și nici nu au apărut împrejurări noi care să justifice admiterea cererii.

Referitor la durata detenției preventive considerată excesivă în opina apărării, se notează că de la data arestării preventive, 28 februarie 2012 și până în prezent, s-a scurs o perioadă relativ mică de circa 3 luni, astfel încât nu poate fi considerată drept oneroasă în aprecierea curții.

Împotriva hotărâri instanței de apel a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând admiterea acestuia și liberarea provizorie sub control judiciar pe motiv că nu sunt date din care să rezulte că aflat în stare de libertate, ar putea influența probele ce vor fi administrate în cauză sau se va sustrage de la cercetări, iar circumstanțele personale și starea de sănătate îl recomandă pentru cercetarea sa în stare de libertate.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul C.S. este cercetat în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la folosirea influenței ori autorității în scopul obținerii pentru sine de bani sau de alte foloase necuvenite în formă continuată, prevăzută de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., și aceea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținându-se ca temei al arestării, prevederile art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a reținut că în anul 2009, inculpatul C.S., împreună cu învinuiții B.G., P.A., P.V., C.V. și inculpatul C.G., acesta din urmă în calitate de președinte al Asociației de Revoluționari „D.M.R.", și de secretar de stat din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, au constituit un grup infracțional organizat și bine structurat, pe care inculpatul C.G. l-a condus în perioada 2009 - 2011, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de spălare de bani - infracțiunea de spălare de bani nu a fost reținută în sarcina inculpatului C.S. - în vederea obținerii de beneficii financiare.

Urmare acestei activități infracționale, inculpatul C.S. a sprijinit pe inculpatul C.G. și pe inculpații B.G. și P.A. să determine membrii revoluționari din cadrul Asociației „D.C.M." să nu-și rezolve problemele direct prin formularea unor cereri în nume propriu, ci numai prin intermediul acestei asociații.

Măsura arestării preventive față de inculpat a fost dispusă la data de 28 februarie 2012, avându-se în vedere existența unor indicii temeinice și probe verosimile din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor imputate, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosar există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Având în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, împrejurarea că din datele dosarului rezultă că se extind cercetările și cu privire la alte persoane, Înalta Curte constată că la acest moment al anchetei, liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului nu este oportună.

Se constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen. care împiedică liberarea provizorie sub control judiciar în situația existenței de date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului, întrucât ar putea lua legătura cu ceilalți inculpați și cu martorii ce urmează să fie audiați în cauză ori s-ar putea sustrage de la urmărirea penală.

Față de cele menționate, Înalta Curte constată că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal este necesară cercetarea inculpatului în stare de arest, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Încheierii penale nr. 68/F din 14 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 650/46/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu ce cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2012.

Procesat de GGC - N