ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4054/2012

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012 în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.G., B.M., și C.S., aflați în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, măsură care a fost menținută. Curtea de Apel Pitești a fost investită cu soluționarea, în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpații C.G., B.M., C.S., P.A., B.G., C.F., C.G.Ș., P.V.G.M., C.V., S.P., L.A.M., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Pitești, nr. 8/P/2011, competența de soluționare a cauzei fiind atrasă conform dispozițiilor art. 28 1 lit. b) C. proc.

pen. de calitatea de avocat a inculpatului S.P. În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.G., B.M. și C.S. Curtea a reținut în esență următoarea situație de fapt: Din conținutul rechizitorului a rezultat că inculpații: C.G., B.M., C.S. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.

(inculpatul C.G.), a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., (inculpatul C.S.) și a infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., (inculpatul B.M.).

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat, astfel, că inculpații sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni multiple cu o amploare deosebită și care necesită, în vederea aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex. S-a reținut că toate acestea reprezintă probe în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică prin lezarea valorilor și relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni. În concret, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut că rezultă indicii temeinice și probe că inculpații C.G., C.S., B.M., B.G., P.A., P.V.G.M.

și C.V., în perioada 2009 - 2011, din inițiativa inculpatului C.G. - președinte al Asociației Decembrie 1989 M. România, au constituit un grup infracțional organizat care a funcționat în perioada arătată mai sus și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare de bani, pentru a obține direct sau indirect beneficii financiare în folosul membrilor grupului. Inculpatul C.S., în calitate de președinte al Asociației 22 Decembrie C.M., asociație afiliată la Asociația Decembrie 1989 M. România, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 2009-2010, i-a sprijinit pe inculpații C.G., P.A.

și B.G., precum și pe ceilalți membrii ai grupului, să obțină în mod ilegal și necuvenit sume de bani de la membrii revoluționari ai asociației pe care o conducea - filiala C.M., sume ce se includ în cuantumul sumei totale de 9,453.390 RON, ce se pretinde a fi obținută prin exercitarea influenței și autorității de către membri grupului infracțional constituit, descris mai sus. De asemenea, s-au conturat indicii temeinice și probe că inculpatul B.M. a făcut parte din acest grup, el, la rândul său, încasând banii de la persoanele îndreptățite la obținerea certificatului de revoluționar preschimbat și predându-i la sediul asociației din București. Și în privința acestuia, s-au conturat indicii privind implicarea în încheierea unor contracte de reprezentare cu asociația de către membrii revoluționari îndreptățiți la obținerea unor drepturi, în baza Legii nr. 341/2004.

Din probele administrate în dosar instanța de fond a reținut că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru niciunul dintre inculpații aflați în stare arest preventiv, iar necesitatea unei bune administrări a probelor în acest moment procesual este un argument care demonstrează că această măsură de prevenție este adecvată scopului procesual penal [art. 136 alin. (1) C. proc. pen.]. Dată fiind situația comună pentru coinculpații în cauză privind temeiurile care justifică menținerea măsurii arestării preventive, s-a apreciat că nu este necesar să se examineze separat necesitatea menținerii măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat în parte.

Referitor la aspectele particulare privind pe inculpații arestați preventiv în această cauză, curtea a apreciat că acestea pălesc, la acest moment al procedurii față de stadiul probator, de condițiile concrete în care sau desfășurat activitățile infracționale reclamante de acuzare și față de complexitatea faptelor, așa cum au fost expuse în actul de inculpare. Instanța a constatat totodată, că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un pericol destul de ridicat, reținându-se în sarcina lor crearea unui grup organizat având ca scop obținerea de beneficii financiare prin săvârșirea infracțiunilor de corupție și spălarea banilor. În consecință, față de complexitatea cauzei reflectată în numărul mare al părților implicate, al volumelor dosarelor multitudinea și complexitatea probelor ce vor fi solicitate de procuror și inculpați, instanța de fond a apreciat că detenția preventivă a inculpaților nu este excesivă.

De asemenea, s-a reținut că datorită faptului că în cauză sunt implicați mai mulți acuzați, culegerea probelor e mai dificilă, iar volumul probelor fiind mai mare și din surse diferite astfel încât s-a apreciat că se justifică detenția preventivă a celor trei inculpați în primele stadii ale procedurii. Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpații C.G., B.M. și C.S. criticând încheierea recurată pentru netemeinicie și nelegalitate, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 7 decembrie 2012, sub nr. 675/46/2012/a10. Concluziile apărătorilor recurenților inculpați, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul declarat de către inculpați, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 385 6 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Subliniind funcționalitatea măsurilor preventive, art. 136 C. proc. pen. arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecarea cauzei. Totodată, Înalta Curte reține că, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen. prin raportare la art. 300 2 , în cursul judecății instanța „verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive", iar în cazul în care se constată că „temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate" se dispune menținerea arestării preventive.

Se va constata, așadar, că instanța investită cu soluționarea cauzei procedează la efectuarea verificării anterior indicate, cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție și fără a se pronunța cu privire la vinovăția inculpatului arestat în cauză, apreciind asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive. Aplicând considerațiile teoretice anteripr expuse speței de față se constată că, sub aspectele menționate, instanța de control judiciar a procedat legal, punând în discuție legalitatea și temeinicia stării de arest a inculpaților și reținând, în urma unui amplu și riguros examen asupra fiecăruia din temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive că acestea se mențin, privarea de libertate impunându-se în continuare pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cu referire la recursurile declarate Înalta Curte reține că potrivit art. 5 din C.E.D.O. și art. 23 alin. (1) din Constituția României nimeni nu poate fi privat de libertate, totuși de la această regulă generală sunt înscrise și excepții. În art. 5 parag. 1 lit. c) din C.E.D.O.

ratificată prin Legea nr. 30/1994 se prevede că „se exceptează de la dreptul de a nu putea fi lipsit de libertate și cel care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când existau motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune ori când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia". În raport de aceste reglementări internaționale, cu referire expresă la excepția reprezentată de arestarea preventivă se reține că privarea de libertate trebuie să se realizeze numai în formele legale și după procedura prevăzută de legislația fiecărui stat, conform convenției, respectiv cu respectarea procedurii prevăzută de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale.

În cauză, așa cum rezultă din încheierea atacată, instanța de fond a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a inculpaților respectiv, infracțiunile deduse judecății sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol pentru ordina publică. Condiția existenței pericolului social concret pentru ordinea publică este îndeplinită, având în vedere natura și gravitatea faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați, ce rezultă din calitatea acestora de care s-au folosit pentru a săvârși faptele deduse judecății, (C.G.

președinte al Asociației Decembrie 1989 M. România, B.M. vicepreședinte al Asociației Decembrie 1989 M. România și C.S. președinte al Asociației 22 Decembrie C.M.), din valoarea mare a prejudiciului estimat până la acest moment procesual ce se presupune a fi produs prin faptele inculpaților (9.453.390 RON), numărul mare de inculpați angrenați în activitatea infracțională, complexitatea cauzei (determinată de împrejurarea că inculpații au constituit un grup infracțional organizat care a funcționat în și a acționat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare de bani, dar și de numărul mare de părți vătămate), rezonanța socială negativă și valorile sociale însemnate lezate, astfel încât Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică, Înalta Curte are în vedere, totodată, și modul și mijloacele folosite de inculpați în desfășurarea activității infracționale ce au constat în presiuni exercitate asupra membrilor revoluționari pentru a-i determina pe aceștia să semneze contractele de reprezentare cu clauzele nefavorabile acestora și încheierea cu alți membri revoluționari, a unor contracte de împrumut cu scopul de a disimula adevărata proveniență a sumelor de bani însușite de pe urma contractelor de reprezentare. În acest context Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților C.G., B.M. și C.S. ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (Letellier vs. Franța).

În acest stadiu procesual, nu se constată că ar fi intervenit schimbări ale temeiurilor inițiale, întrucât instanța abia a fost sesizată prin actul de inculpare (aprilie 2012), iar durata arestului preventiv nu a depășit o durată rezonabilă.

Se constată, totodată, că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive (28 februarie 2012) nu este de natură a determina concluzia că nu mai sunt îndeplinite condițiile menținerii arestării, având în vedere, în ansamblu, atât evoluția cercetării judecătorești, cauza aflându-se pe rolul instanței de fond, diligenta autorităților în asigurarea celerității procedurii, complexitatea cauzei, împrejurarea că cercetarea judecătorească nu a fost finalizată cât și necesitatea desfășurării în condiții normale a procesului penal, aspecte ce demonstrează caracterul legitim al detenției, care, totodată, răspunde exigențelor impuse de dispozițiile art. 5 din C.E.D.O., durata arestării preventive nefiind excesivă prin raportare la elementele anterior menționate.

Prin urmare, Înalta Curte constatând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpații C.G., B.M. și C.S. este actual și persistent, în conformitate cu art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.G., B.M. și C.S. împotriva încheierii de ședință din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.G., B.M. și C.S. împotriva încheierii de ședință din 28 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012. Obligă recurenții inculpați B.M. și C.S., la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat C.G. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2012.