ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1024/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1024/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față,

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 41/F din 15 martie 2013

pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012, în baza art. 300 C. proc. pen. raportat

la 160 alin. (1) și (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie a constatat legalitatea și temeinicia

măsurii arestării preventive a inculpaților C.G., B.M. și C.S., în prezent

aflați în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, măsură pe care a

menținut-o.

Totodată, în baza

dispozițiilor art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca

neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de

inculpații B.M. și C.S.

Pentru a pronunța

această încheiere, instanța a reținut, în esență, că din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, au rezultat indicii temeinice și probe că inculpatul C.G.

împreună cu inculpații C.S., B.M., B.G., P.A., P.V., G.M. și C.V., în perioada

2009 - 2011, din inițiativa inculpatului C.G. - președinte al Asociației

Decembrie 1989 Metrou România, au constituit un grup infracțional organizat care

a funcționat în perioada arătată mai sus și a acționat în mod coordonat în

scopul comiterii unor infracțiuni grave de corupție și de spălare de bani, în

vederea obținerii direct sau indirect a unor beneficii financiare în folosul

membrilor grupului. De asemenea, inculpatul C.S., în calitate de președinte al

Asociației 22 Decembrie Câmpulung Muscel, asociație afiliată la Asociația

Decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în

perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpații C.G., P.A. și B.G., precum și

pe ceilalți membrii ai grupului, să obțină în mod ilegal și necuvenit sume de

bani de la membrii revoluționari ai asociației pe care o conducea - filiala

Câmpulung Muscel, sume ce se includ în cuantumul sumei totale de 9.453.390 ROL,

pretins a fi obținută prin exercitarea influenței și autorității de către

membri grupului infracțional constituit, descris mai sus.

Totodată, instanța de

fond a arătat că s-au pus semne de întrebare în legătură cu legalitatea și

scopul încheierii unor contracte de împrumut de către asociație cu unii membri

ce se presupune a fi implicați în grupul infracțional organizat, existând

indicii în sensul că aceste convenții au fost încheiate pentru a da o aparență

de legalitate a încasării unor sume de bani importante ce au constituit un

folos necuvenit pentru inculpatul C.G., dar și pentru inculpații C.S. și B.M.

În cauză, în faza de

cercetare judecătorească s-au administrat probe, constând în audierea

martorilor din acte, iar din depozițiile acestora a rezultat că inculpații

arestați C.G., C.S. și B.M. sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor

infracțiuni multiple cu o amploare deosebită, dar care necesită, în vederea

aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex, prin audierea

celorlalți martori conceptați în rechizitoriu și prin administrarea altor

probe, atât în apărare cât și în acuzare.

Față de actele și

lucrările din dosar, Curtea a considerat că este confirmat faptul existenței

unor indicii temeinice că inculpații B.M., C.S. și C.G. au fost implicați în

săvârșirea faptelor pentru care acum sunt cercetați penal, aspecte ce rezultă

din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, din depozițiile

date în fața instanței de judecată, dar și volumele de la urmărire penală III, IV,

V, VI, VII, unde se evidențiază convorbirile telefonice în legătură cu

încheierea contractelor de reprezentare și încasarea unor sume de bani de la

martorii revoluționari în baza acestor contracte.

Cu privire la

temeiurile arestării preventive, s-a reținut că nu s-au schimbat temeiurile

care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul G.C.,

iar necesitatea unei bune administrări a probelor este un argument solid care

demonstrează că măsura arestării preventive este adecvată scopului procesului

penal, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a constatat și

existența unor indicii temeinice că, odată lăsați în libertate, inculpatul

C.G., ca și inculpații C.S. și B.M., ar putea zădărnici aflarea adevărului,

întrucât în cadrul cercetării judecătorești au fost audiați doar o parte din

martorii din acte și unii dintre aceștia și-au schimbat, în tot sau în parte,

depozițiile date.

Astfel, Curtea a

arătat că, după arestarea inculpaților, mai mulți martori audiați s-au prezentat

din proprie inițiativă în fața organului de urmărire penală și au revenit

asupra declarațiilor inițiale, având curajul să prezinte realitatea în care se

pretinde că s-au semnat și, totodată, încheiat contractele de împrumut cu

Asociația Decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de inculpatul C.G..

Suplimentar, Curtea a

reținut că în cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe din care

rezultă indicii că aceste contracte de împrumut au fost semnate după ce

Direcția Națională Anticorupție a declanșat cercetările penale în cauză, prin

efectuarea percheziției la sediul Asociației Decembrie 1989 Metrou România și

că, în realitate, întocmirea acestor convenții a fost o formalitate, ei

neprimind suma de bani stipulată în contract. Mai mult, martorii au confirmat

faptul că nu au avut posibilitatea să citească conținutul contractului de

împrumut, semnarea acestuia s-a făcut în alb și că formalitatea întocmirii

acestor convenții denotă ascunderea unei pretinse fraude.

În raport de aceste

elemente de probă și indicii convingătoare în sensul comiterii unor

infracțiuni, instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților

din cauză, inclusiv a recurentului C.G., nu este oportună la acest moment al

procedurii, câtă vreme în cauză mai sunt martori de audiat, între unii dintre

aceștia și inculpații arestați existând indiciile unor strânse legături și

relații de interes reciproc. În plus, instanța de fond a administrat probe din

care au rezultat amenințări formulate de către inculpații arestați preventiv

împotriva membrilor revoluționari care refuzau să întocmească și să plătească

sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare, probe materializate în

afișele publicate la intrarea în sediul asociației, dar și în notificările

emise către persoanele vizate, în numele asociației, de către inculpatul C.G.,

sprijinit de inculpatul S.P.

Instanța de fond a

considerat că, față de cele expuse anterior, în cauză există suficiente indicii

că inculpații pot zădărnici aflarea adevărului, prin posibilitatea influențării

unor martori.

Toate cele

menționate, în opinia Curții, au reprezentat probe, în sensul dispozițiilor

art. 148 lit. f) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă

pericol social concret pentru ordinea publică, prin lezarea valorilor și

relațiilor sociale care formează sfera acestei noțiuni, rezultând indiciile

unei implicări a inculpatului în comiterea unor infracțiuni grave de corupție,

spălare de bani și constituire a unui grup infracțional organizat dintre cele mai

grave, inculpatul prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor

deținute, de președinte a asociației de revoluționari.

Curtea a apreciat că

faptele de genul celor care fac obiectul cercetărilor sunt de natură a produce

indignare profundă printre cetățenii români, iar singura măsură menită să

protejeze ordinea publică și să asigure buna desfășurare a procesului penal

este detenția preventivă a inculpaților, cu atât mai mult cu cât cercetarea

judecătorească este în plină desfășurare, fiind necesară audierea unui număr

mare de martori.

Prin comparație cu

elementele favorabile de circumstanțiere ale persoanei inculpatului G.C. și a

celorlalți inculpați, respectiv conduita corespunzătoare anterioară momentului

arestării preventive sau starea precară de sănătate a acestuia, Curtea a

evaluat și circumstanțele referitoare la natura activității infracționale a

pretinsului grup organizat, la condițiile concrete în care acesta s-a

desfășurat și la complexitatea faptelor pretins comise, împrejurări de care a ținut

cont, având în vedere deciziile pronunțate în speță de către instanța ierarhic

superioară.

Instanța de fond a

analizat și problemele de sănătate invocate de inculpat în sprijinul revocării

măsurii arestării sale preventive, însă a considerat că aceste probleme nu

impun punerea sa în libertate, întrucât, potrivit art. 139 C. proc. pen., în

ipoteza în care inculpatul ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în

sistemul medical al Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația

locului de deținere dispune efectuarea sub pază permanentă a tratamentului

medical în rețeaua de specialitate a Ministerului Sănătății.

În condițiile

reținute, Curtea de Apel Pitești, în temeiul art. 300 raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților C.G., C.S. și B.M.

Împotriva Încheierii

nr. 41/F din 15 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de Familie în Dosarul nr. 675/46/2012, a declarat

recurs inculpatul C.G., solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea

măsurii arestării preventive.

Motivele de recurs

scrise, depuse la dosarul cauzei în ședință publică, au fost susținute și oral

de către apărătorul recurentului inculpat și au fost consemnate în partea

introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

În mod similar,

susținerile orale ale recurentului, formulate cu ocazia ultimului său cuvânt,

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu criticile

formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 300 C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Potrivit art. 160

alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere

motivată, menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea a

procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a

constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare

privarea de libertate a inculpatului.

În raport cu

stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23

din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate

dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a

săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în

posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea

ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea

desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Or, în raport cu

probatoriul administrat până în acest moment procesual, inculpatul G.C. este

acuzat de săvârșirea unor fapte de o gravitate deosebită, fiind vorba despre

comiterea unor infracțiuni grave de corupție, spălare de bani și constituire a

unui grup infracțional organizat dintre cele mai grave, inculpatul

prevalându-se de autoritatea și de influența funcțiilor deținute, de președinte

a asociației de revoluționari.

Înalta Curte, în

raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, apreciază că lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică,

așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică

reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de

norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor

statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru

ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a

infracțiunii, aceasta nu înseamnă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea

publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect,

existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul

social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică

la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte

asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacției ferme față de cei

bănuiți ca autori ai faptelor respective.

Examinarea gradului

de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe

care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu

ocazia verificării temeiniciei cererii formulate de acesta, în acest sens

pronunțându-se constant Curtea Europeană (a se vedea în acest sens cauza

Calmanovici vs. România, Letellier vs. Franța și Hendriks vs. Olanda).

În acord cu prima

instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual

condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a

inculpatului, în raport de natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de

pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de

modalitățile și împrejurările comiterii faptelor, frecvența pe care o

înregistrează aceste tipuri de infracțiuni, urmările negative pe care le produc

în societate.

Se reține, de

asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu

contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în

vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata

detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.

5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă

și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În acord cu instanța

de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil

de la arestarea inculpatului întrucât, pericolul social există și se apreciază

în raport de complexitatea cauzei (dată și de volumele dosarului în număr de

200), comportamentul inculpaților, numărul mare de martori care trebuie

audiați, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor reclamate, calitatea

făptuitorilor la data săvârșirii pretinselor fapte și probele variate ce

trebuie a fi administrate în apărare, dar și în acuzare.

În același sens,

Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu

alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat

într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în

dispozițiile și limitele legii.

Toate considerentele

de mai sus justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării

preventive, ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385

5

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.C. împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de Familie,

pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225

RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Încheierii nr. 41/F

din 15 martie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 675/46/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2013.

Procesat de GGC - LM