ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 1024 din 17 decembrie 2013 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la soluționarea pe fond a contestației înregistrate sub nr. x din 24 octombrie 2013 la A.J.F.P. Covasna și a cererii de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale atacate până la soluționarea pe cale administrativă a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. F-CV- 415 din 19 august 2013 întocmită în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x din 19 august 2013, a fișei privind obligații fiscale suplimentare, acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei creanțe bugetare suplimentare în valoare de 577.933 RON.

Prin Sentința civilă nr. 105 din 26 iunie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta S.C A. S.R.L., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

• au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 22 din C. proc. pen., în condițiile în care nu există o hotărâre penală în cauză;

• instanța nu s-a pronunțat asupra motivului referitor la necompetența DGRFP Brașov cu privire la cererea de suspendare a executării creanțelor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. F-CV-415 din 19 august 2013

• motivarea fondului ignoră faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (4) pentru suspendarea procedurii de soluționare a contestației; se creează astfel premisele încălcării prezumției de nevinovăție a persoanelor cercetate;

• expertiza extrajudiciară depusă la dosarul cauzei dovedește că există serioase îndoieli cu privire la încălcarea legislației penale; practic, organul fiscal nu se referă la nicio faptă care ar trebui cercetată penal iar suspendarea procedurii s-a dispus sine die.

Prin întâmpinarea înregistrată la 26 martie 2015, intimata D.G.R.F.P. Brașov a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că soluția curții de apel este legală, întrucât între rezolvarea pe care Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna o va da sesizării penale nr. x din 30 august 2013 și soluția ce se va pronunța în contestația administrativ-fiscală există o înrâurire hotărâtoare, în sensul celor statuate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 449/2001 și 95/2011.

A indicat că prin ordonanțele din 4 februarie 2014 și 31 martie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale atât față de societate, cât și față de administratorul acesteia, pentru infracțiunile de evaziune fiscală și folosirea cu rea-credință a bunurilor sau a creditului societății A. S.R.L., demonstrându-se justețea soluției de suspendare a contestației administrative.

În fine, referitor la suspendarea executării deciziei de impunere, intimata a arătat că o cerere având acest obiect a fost soluționată în cadrul Dosarului nr. x/64/2013, fiind admisă.

Prin încheierea pronunțată la data de 22 ianuarie 2016 s-a luat act că părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit de magistratul asistent asupra admisibilității în principiu a recursului; s-a admis în principiu recursul și s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Recurenta-reclamantă S.C A. S.R.L. a supus controlului de legalitate pe calea reglementată de art. 218 alin. (2) raportat la art. 216 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, Decizia nr. 1024 din 17 decembrie 2013 a D.G.R.F.P. Brașov prin care:

- pct. 1- s-a suspendat soluționarea contestației societății împotriva deciziei de impunere nr. F-MS 415 din 19 august 2013 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de DGFP Covasna-AIF, pentru suma totală de 577.933 RON (reprezentând impozit pe profit, TVA și impozit pe veniturile din dividende, precum și accesoriile aferente); s-a stabilit ca reluarea procedurii să se realizeze la momentul încunoștințării organului fiscal competent despre încetarea motivului care a determinat suspendarea;

- pct. 2 - s-a constatat necompetența materială a DGRFP Brașov-Serviciul soluționare contestații cu privire la cererea de suspendare a executării creanței fiscale stabilite prin decizia de impunere contestată.

Curtea de apel a respins acțiunea, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală întrucât există o strânsă interdependență între stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare și cercetările efectuate în Dosarul penal nr. x/P/2013.

Soluția instanței de fond este legală.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală:

"(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a)Organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".

În cauză, organele fiscale au stabilit suplimentar în sarcina recurentei, prin decizia de impunere indicată, obligații fiscale care însumate sunt în cuantum de 577.933 RON, în baza constatărilor din raportul de inspecție fiscală care a identificat mai multe nereguli: înregistrarea în evidențele contabile a unor cheltuieli cu amortizarea unei clădiri proprietatea unei persoane fizice, pe care nu o utilizează societatea; tranzacții cu o societate declarată inactivă; caracterul fictiv al unor operațiuni de vânzare mărfuri ca deșeuri fier vechi, etc.

Apreciind că faptele identificate întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, organul de inspecție fiscală AJFP Covasna a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna Sesizarea penală nr. x din 30 august 2013.

Ca urmare, s-a constituit Dosarul penal nr. x/P/2013 în cadrul căruia s-a emis ordonanța din 31 martie 2014 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de B., pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) și lit. c) din Legea nr. 241/2005 și folosirea cu rea-credință a bunurilor sau a creditului societății comerciale, prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 și S.C A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005.

Contrar susținerilor recurentei, elementele factuale prezentate anterior justifică soluția administrativă dispusă.

Organul fiscal nu a depășit limitele marjei de apreciere ce i-a fost conferită prin norma citată anterior, ci, dimpotrivă, a adoptat o măsură judicioasă, de natură a preveni pronunțarea unor soluții contradictorii, cum bine a arătat și judecătorul fondului.

Întreaga construcție juridică a recurentei,fundamentată pe prezumția de nevinovăție și pe raportul care există între hotărârea definitivă penală și procedura administrativă fiscală tinde la a afirma caracterul neconstituțional al dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală în temeiul cărora aceasta din urmă a fost suspendată.

Respingând excepția de neconstituționalitate a acestei prevederi legale, Curtea Constituțională a reținut în deciziile nr. 1237/2008 și 56/2013 următoarele:

"Cazul de suspendare a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 92/2003, se referă la o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă. Este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată fie până la încetarea motivului care a determinat suspendarea, fie până la un termen stabilit de organul fiscal competent prin decizia de suspendare".

În altă ordine de idei, teza suspendării sine die a procedurii administrative este contrazisă chiar de dispozitivul deciziei atacate, redat în precedent, rezultând cu evidență că la încetarea motivului care a determinat suspendarea, soluționarea contestației va fi reluată.

În limitele litigiului de față nu este posibilă o analiză a fondului constatărilor organelor fiscale, astfel încât nu se poate imputa instanței nevalorificarea constatărilor din raportul de expertiză extrajudiciară.

În fine, deși este real că instanța de fond a omis să examineze motivele de nelegalitate care vizează pct. 2 din decizia atacată, respectiv nesoluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de imputare, recurenta nu a fost vătămată prin aceasta, întrucât prin Sentința civilă nr. 1 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Brașov (dosar nr. x/64/2013), definitivă prin respingerea recursului ca nefondat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF nr. 432 din 19 februarie 2016, i s-a admis cererea de suspendare, confirmându-se practic opinia organului fiscal în sensul că măsura în discuție excede competenței acestuia.

Conchizând, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 105 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2016.

Procesat de GGC - MM