ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3082/2012

Asupra recursului de față, în baza lucrărilor

din dosar:

Prin

Încheierea din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea apelurilor declarate

împotriva Sentinței penale nr. 97 din data de 2 mai 2012 pronunțată de

Tribunalul Gorj, a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de apelantul-inculpat B.I.R.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 160 C. proc.

pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor

intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18

ani.

Din interpretarea textului de lege invocat

rezultă că una din condițiile pentru admisibilitatea unei cereri de liberare

provizorie sub control judiciar este aceea ca limita superioară a pedepsei să

nu depășească 18 ani.

Or, limitele de pedeapsă pentru una din

infracțiunile pentru este trimis în judecată inculpatul, art. 13 alin. (2) rap.

la alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, se situează între 10 și 20 de

ani de închisoare, fiind peste limita de 18 ani prevăzută de art. 160

2

C. proc. pen.

Împotriva încheierii sus-menționate,

inculpatul B.I.R. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și,

rejudecând, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar,

înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea

sau țara.

Examinând recursul declarat de inculpat,

Înalta Curte constată că este nefondat, încheierea atacată fiind legală, temeinică

și corespunzător motivată.

Analizând cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul B.I.R., prin prisma condițiilor

prevăzute de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., privitoare la

admisibilitatea cererii de liberare provizorie, Înalta Curte constată că prima

instanță a apreciat, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru

admiterea în principiu a cererii inculpatului, în sensul că pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat depășește

limita maximă prevăzută de lege, de 18 ani închisoare. În acest sens, raportat

la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în

sarcina inculpatului, respectiv art. 13 alin. (2) rap. la alin. (3) teza a II-a

din Legea nr. 678/2011, care se situează între 10 și 20 de ani de închisoare,

prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie nu

îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.R. împotriva

Încheierii din data de 25 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1204/54/2012, cu

obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.I.R. împotriva Încheierii din data de 25 septembrie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul

nr. 1204/54/2012.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de

300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 01

octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ