ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.09.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2012

HOTĂRÂRE
28.09.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3063/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 07 septembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 2932/2/2012 (1116/2012), în temeiul art. 160

8a

alin. (6) C.

proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub

control judiciar formulate de inculpații M.A. și M.L.A., aflați în stare de

deținere în baza măsurii dispuse prin încheierea din data de 22 decembrie 2011

de Curtea de Apel București, secția

I p

enală, în Dosar

nr. 10876/2/2011, precum și cererile acestora de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a

pronunța această încheiere, instanța fondului a reținut, în esență, că, pentru

a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, trebuie să fie

îndeplinite mai multe condiții, o primă condiție, privind admisibilitatea

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar alte două privind

temeinicia și oportunitatea acesteia, aspecte care vizează examinarea pe fond a

cererii de liberare provizorie:

- suspiciunea

rezonabilă, reținută ca temei al arestării preventive, să vizeze săvârșirea

unor infracțiuni din culpă sau a unor infracțiuni intenționate pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depășească 18 ani;

- să subziste

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive;

- să existe

date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din

examinarea actelor dosarului s-a reținut că inculpatul M.L.A. a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, prev. și ped. de

art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen.; fals

intelectual în forma participației improprii (instigare mediată), prev. și ped.

de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c)

din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de spălare a banilor, prev. și

ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000 și asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni (de corupție), prev. și ped. de art. 323 alin.

(1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, deci

infracțiuni pentru care este prevăzută închisoarea ce nu depășește 18 ani,

acestea făcând parte dintre cele pentru care este admisibilă liberarea sub

control judiciar.

Inculpatul M.A.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de

influență în formă continuată, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 78/2000

rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; fals

intelectual în forma participației improprii (instigare mediată), prev. și ped.

de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. rap. la art. 17 lit. c)

din Legea nr. 78/2000; instigare la infracțiunea de spălare a banilor, prev. și

ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000 și asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni (de corupție), prev. și ped. de art. 323 alin.

(1) și alin. (2) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000, deci

infracțiuni pentru care este prevăzută închisoarea ce nu depășește 18 ani,

acestea făcând parte dintre cele pentru care este admisibilă liberarea sub

control judiciar.

Prin

rechizitoriul nr. 77/P/2011 din data de 13 februarie 2012 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a

reținut că, în calitate de primar al comunei Jilava, inculpatul M.L.A. a

pretins suma de 500.000 euro denunțătorului P.F. (din care a primise 50.000

euro), în scopul de a abuza de prerogativele funcției în exercitarea

atribuțiilor de serviciu și de a dispune întocmirea unui plan parcelar (de

către Comisia Locală de Fond Funciar), în care să fie incluse toate terenurile

denunțătorului (23 de loturi, în suprafață totală de 23,8 ha), amplasate unul

în vecinătatea celuilalt (alipite).

De asemenea, s-a

reținut în sarcina sa că l-a determinat pe finul său, inculpatul S.O., să încheie

cu denunțătorul P.F. un contract autentic notarial de cesiune, fictiv, prin care

denunțătorul să îi cedeze drepturile asupra a două imobile (terenuri) cesionarului,

contract întocmit și autentificat la data de 28 iulie 2011 (fără vinovăție, de către

notarul public M.V.), prin care s-au atestat astfel date necorespunzătoare adevărului,

deoarece, în realitate, acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și

ascunde săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Totodată, prin

încheierea acestui contract de cesiune, s-au transferat bunurile menționate (2 terenuri),

din patrimoniul denunțătorului în patrimoniul inculpatului S.O., ascunzându-se astfel

originea ilicită a acestora, faptă ce constituie instigare la infracțiunea de spălare

a banilor, prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului

M.A. s-a reținut că acesta a pretins, direct și indirect (prin intermediul lui S.I.),

suma de 1.100.000 euro de la denunțătorul P.F., lăsând să se creadă că are influență

asupra primarului M.L.A. pentru a-l determina să întocmească un plan parcelar în

care să fie incluse toate terenurile denunțătorului și care sa fie amplasate unul

în vecinătatea celuilalt (alipite), precum și asupra directorului Oficiului de Cadastru

și Publicitate Imobiliară Ilfov - G.R.N., pentru a o determina să avizeze planul

parcelar și să emită cu rapiditate documentele cadastrale pentru terenurile în cauză.

În plus, în cuprinsul

rechizitoriului s-a reținut că l-a determinat pe S.I. să întocmească la notariat

un contract de împrumut fictiv cu denunțătorul P.F., din care să rezulte că S.I.

l-a împrumutat pe denunțător cu suma pretinsă drept mită, iar împrumutul să fie

garantat cu terenurile denunțătorului, contract de împrumut întocmit și autentificat

la data de 06 iulie 2011 (fără vinovăție, de notarul public P.R.A.), prin care s-au

atestat astfel împrejurări necorespunzătoare adevărului, deoarece, în realitate,

acest contract a fost încheiat în scopul de a garanta și a ascunde săvârșirea infracțiunii

de trafic de influență, și totodată, de a ascunde originea ilicită a acestor bunuri

(a sumelor de bani pretinse cu titlu de mită).

De asemenea, s-a

reținut că inculpații M.L.A. și M.A., împreună cu inculpații R.G., S.O. și S.I.,

au acționat, unindu-și eforturile, pentru întocmirea planului parcelar, avizarea

acestuia și emiterea documentelor cadastrale în vederea intabulării terenurilor

denunțătorului P.F., în scopul de a obține sume mari de bani cu titlu de mită de

la denunțător, fapte ce constituie infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de

infracțiuni (de corupție), prev. și ped. de art. 323 alin. (1) și alin. (2) C. pen.

rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Instanța a constatat

că, potrivit încheierii din data de 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția

I p

enală, Dosar nr. 10876/2/2011, s-a dispus arestarea

preventivă a inculpaților M.L.A. și M.A., pentru motivele prev. de art. 148

lit. f) C. proc. pen., reținându-se, în mod legal și temeinic, că este îndeplinită

condiția prevăzută de art. 143 C. proc. pen. rap. la art. 68

1

C.

proc. pen., existând probe directe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea

rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, probe

sau indicii temeinice văzute în lumina art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, care stipulează necesitatea existenței unor motive rezonabile

de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând

astfel temeinica măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.

Prin decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 august 2012, a fost admis recursul

formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție împotriva încheierii Curții de Apel București din data de

08 august 2012, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu

măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind menținută măsura arestării preventive

a inculpaților.

Analizând cererile

de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, Curtea a constatat

că, într-adevăr, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Tiron

c. României) a relevat că instanțele naționale, atunci când sunt confruntate cu

necesitatea prelungirii unei măsuri de arestarea preventivă, sunt obligate să ia

în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională.

Totuși, Curtea

a considerat că analiza oportunității sau a temeiniciei luării unei măsuri alternative,

trebuie să aibă loc la un interval de timp relevant, de natură a justifica schimbarea

aprecierii asupra măsurii arestării preventive.

În speță, Curtea

a constatat că, de la momentul menținerii în recurs, a măsurii arestării preventive

până la formularea și judecarea cererilor de înlocuire și de liberarea provizorie

sub control judiciar, timpul scurs este nerelevant sub aspectul intervenirii unor

împrejurări noi, în legătură cu temeiurile arestării preventive.

Împotriva încheierii

primei instanțe, în termen legal, inculpații M.L.A. și M.A. au declarat recurs,

solicitând casarea încheierii atacate și, pe fond, admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar.

La termenul de

judecată de astăzi, ambii recurenți inculpați, prezenți personal în instanță și

asistați de apărători aleși, au arătat că își retrag recursurile declarate în cauză.

Având în vedere

manifestarea de voință a inculpaților M.L.A. și M.A., Înalta Curte, temeiul disp.

art. 385

4

alin. (2) rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., va lua

act de retragerea recursurilor formulate de aceștia împotriva încheierii din 07

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în

Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012).

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

În temeiul disp.

art 385

4

alin. (2) rap. la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., ia act de

retragerea recursurilor formulate de inculpații M.L.A. și M.A. împotriva încheierii

din 07 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată

în Dosarul nr. 2932/2/2012 (1116/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 225 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele

de câte 25 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorul desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi,

28 septembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-28
0,99
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3073/2012
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 21 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2932/2/2012 (nr. 1116/2012), în temeiul art.
ÎCCJ 2012-04-13
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1173/2012
, Înalta Curte constată că la data de 23 martie 2012, respectiv la data de 06 aprilie 2012 au fost înregistrate cererile de liberare provizorie pe cauțiune, respectiv sub control judiciar formulate de inculpații M.A. și A.M. Inculpatul A.M.
ÎCCJ 2012-05-10
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2012
liberare provizorie, indiferent dacă, la momentul arestării preventive a fost sau nu analizată incidența acestui caz de arestare. În consecință, faptele pentru care sunt cercetați și elementele care caracterizează persoana fiecăruia dintre
ÎCCJ 2012-03-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 931/2012
. La același termen, instanța de fond a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, față de dispozițiile art. 160 8 C. proc. pen., întrucât persoana care a formulat-o este dintre cele cărora
ÎCCJ 2012-09-28
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2012
nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind, în esență, că cererea este admisibilă în principiu și temeinică pe fond. Curtea, analizând cererea formulată, sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 8
Sursă