ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3623/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I.A. În motivarea hotărârii se arată că în cazul infracțiunii pentru care inculpatul este trimis în judecată, cea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, pedeapsa maximă de 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, depășind cu mult limita prevăzută de disp. art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii și punerea sa în libertate întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, nu mai poate influența desfășurarea normală a procesului penal. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Conform alin. (2) al aceluiași articol liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau excepții, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

În speță, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte), infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. Având în vedere că în sarcina inculpatului se reține săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 18 ani, în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Față de aspectele arătate, în baza disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3346,1/120/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2010. Procesat de GGC - NN