ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3623/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 8 octombrie 2010 a Curții

de Apel Ploiești s-a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul I.A.

În motivarea

hotărârii se arată că în cazul infracțiunii pentru care inculpatul este trimis

în judecată, cea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a rap. la

art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, pedeapsa maximă de 20 ani

închisoare și interzicerea unor drepturi, depășind cu mult limita prevăzută de

disp. art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii și punerea

sa în libertate întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., temeiurile care au determinat luarea măsurii

arestării preventive nu mai subzistă, nu mai poate influența desfășurarea

normală a procesului penal.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate

acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani.

Conform alin. (2) al

aceluiași articol liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în

cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe

învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta ar încerca

să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau

excepții, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea

fapte.

În speță, inculpatul

a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și

(3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte), infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

Având în vedere că în

sarcina inculpatului se reține săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni pentru

care legea prevede pedeapsa mai mare de 18 ani, în mod corect prima instanță a

respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Față de aspectele

arătate, în baza disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A. împotriva încheierii din 8

octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 3346,1/120/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - NN