ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2111/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1051/288/2006, în baza art. 160 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a revocat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B.D., dispusă prin încheierea nr. 656 din 19 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. 2357/2006. În baza art. 160 10 alin. (3) raportat la art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen. și art. 149 C. proc. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.D. pe o perioadă de 30 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

În baza art. 150 alin. (2) C. proc. pen., art. 151 C. proc. pen. s-a dispus emiterea unui nou mandat de arestare preventivă a inculpatului B.D. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că la data de 15 aprilie 2008 a fost înregistrată sub nr. 1051/288/2006 la Curtea de Apel Pitești, cererea formulată de D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Vâlcea, privind revocarea liberării provizorii sub control judiciar, măsura liberării fiind luată prin încheierea nr. 656 din 19 aprilie 2006 de Judecătoria Râmnicu Vâlcea față de inculpatul B.D., întrucât acesta a încercat să părăsească teritoriul României cu scopul de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei.

Examinând această cerere, curtea de apel a reținut că inculpatul în cauză are calitatea de recurent în dosarul nr. 1051/288/2006 al Curții de Apel Pitești, prin recursul său fiind astfel sesizată curtea, fapt pentru care cererea de față, a fost atașată la acest dosar, fixându-se un prim termen de soluționare a recursului la data de 17 aprilie 2008, în prezent judecarea cauzei, amânându-se pentru data de 19 iunie 2008. În motivarea cererii introduse de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea s-a arătat că în data de 29 martie 2008 inculpatul B.D. a fost surprins în interiorul unui TIR condus de un cetățean turc, în timp ce încerca să treacă în mod fraudulos frontiera de stat a României spre Bulgaria.

Considerându-se evidentă intenția inculpatului de a părăsi teritoriul României cu scopul de a se sustrage de la judecată și de la executarea pedepsei s-a solicitat revocarea liberării provizorii sub control judiciar și pe cale de consecință, arestarea preventivă a acestuia. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele: Din procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de frontieră Constanța - Sectorul Poliției de Frontieră Negru Vodă ( filele 19-22 ), a rezultat că în data de 29 martie 2008 inculpatul B.D. a fost surprins în interiorul unui TIR condus de un cetățean turc cu destinația Bulgaria, fapt ce denotă intenția celui în cauză de a părăsi fraudulos teritoriul României cu scopul de ase sustrage de la judecată și eventual de la executarea pedepsei ce i se va aplica.

În prezent inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în asociere cu inculpații D.M. și K.C. a organizat, în calitate de lider a unui grup bine conturat, o amplă activitate infracțională în scopul racolării și îndrumării unor persoane (cetățeni turci) pentru trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României și a inițiat și constituit cu minuțiozitate un grup în vederea comiterii infracțiunii descrise mai sus. Pentru termenul de judecată a prezentei cereri din 30 aprilie 2008, instanța a depus toate diligentele în vederea aducerii inculpatului în fața sa, dar din datele informative primite a rezultat că acesta nu mai locuiește la adresele indicate și cunoscute din dosar, astfel încât sustragerea sa de la judecată este evidentă.

Potrivit dispozițiilor art. 160 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. liberarea provizorie poate fi revocată dacă inculpatul nu îndeplinește cu rea-credință obligațiile ce-i revin potrivit art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen. și art. 160 4 alin. (2) C. proc. pen. sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou cu intenție o infracțiune pentru care este urmărit și judecat. Referitor la inculpatul B.D., acesta a fost arestat preventiv la data de 28 februarie 2006 prin încheierea nr. 322/2006 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în baza art. 149 1 , art. 143 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată și art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc.

pen. pe o perioadă de 29 zile, fiind emis mandatul nr. 14/2006. S-a considerat că există indicii temeinice în legătură cu comiterea infracțiunilor arătate de către inculpat, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste fapte este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin încheierea nr. 656 din 19 aprilie 2006 Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat, astfel încât pe timpul liberării sale provizorii a fost supus să respecte obligațiile prevăzute de lit. a), b), d) și e) ale art. 160 2 C. proc. pen. Totodată, i s-a atras atenția și asupra dispozițiilor art. 160 10 C. proc.

pen. . Având în vedere datele cauzei și anume faptul că inculpatul, deși era în curs de cercetare judecătorească, cu rea-credință s-a sustras la chemarea instanței de recurs și nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin potrivit art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen. - în speță, obligația de a se prezenta la instanță ori de câte ori este chemat [lit. b)], să comunice organelor judiciar orice schimbare de domiciliu [lit. d)] și, deosebit de important pentru soluționarea cauzei, să nu părăsească teritoriul României decât în condițiile stabilite de organele judiciare [lit. a)], fiind de altfel și atenționat cu privire la consecințele nerespectării acestor obligații când s-a dispus măsura liberării, curtea de apel a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului B.D., intenția acestuia de a trece fraudulos frontiera de stat fiind evidentă.

În conformitate cu dispozițiile art. 160 10 alin. (3) C. proc. pen., avându-se în vedere nerespectarea cu rea-credință a obligațiilor mai sus menționate și făcând aplicarea în cauză și a prevederilor art. 143 și a art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât în cauză pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani pentru infracțiunile menționate și reținute în sarcina inculpatului și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, luând în considerare și prevederile art. 149 C. proc. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, care va curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare. Totodată s-a dispus emiterea unui nou mandat de arestare preventivă pe numele inculpatului B.D., în baza art. 150 alin. (2) C. proc.

pen. și art. 151 C. proc. pen. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul B.D., fără a arăta în scris motivele. La termenul de judecată de la 22 mai 2008, recurentul inculpat B.D., deși legal citat, a lipsit și nu a fost asistat, fiind prezent interpretul de limbă engleză doamna E.M., iar Înalta Curte, față de lipsa de apărare a recurentului inculpat a dispus amânarea cauzei la termenul de la 5 iunie 2008, dispunând efectuarea unei adrese către Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu. La termenul de judecată de la 5 iunie 2008, recurentul inculpat B.D.

a lipsit, pentru apărarea acestuia, prezentându-se apărător desemnat din oficiu, avocat D.M., cu împuternicire avocațială aflată la dosar, fila 31 dosarul Înaltei Curți, fiind prezent și interpretul de limbă engleză, doamna E.M., iar Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu recurentul inculpat a amânat judecarea cauzei la termenul de la 11 iunie 2008, dispunând citarea inculpatului ca în precedent și prin ANP pentru a se comunica dacă s-a pus în executare dispozitivul încheierii atacate. La termenul de astăzi 11 iunie 2008, recurentul inculpat B.D., deși legal citat la cele adrese indicate, cât și prin ANP, care a comunicat că acesta nu se află încarcerat într-una din unitățile subordonate, a lipsit, procedura de citare fiind legal îndeplinită, așa cum a rezultat din dovezile și referatul întocmit (filele 54-59 dosarul Înaltei Curți) pentru apărarea sa, prezentându-se apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.M., lipsind interpretul de limba engleză, doamna E.M.

Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția admisibilității recursului declarat, în raport cu dispozițiile art. 160 10 alin. (4) și (5) C. proc. pen. corelate cu dispozițiile art. 141 din același cod, privind calea de atac în cazul măsurilor preventive, pe calea interpretării sistematice. Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul cu privire la excepția invocată a lăsat la aprecierea instanței soluționarea ei. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, motivând că procedura în această materie este reglementată de dispozițiile art. 160 10 C. proc. pen., care prevăd fără a face distincție în raport cu faza procesuală, că încheierea instanței prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii este supusă recursului, aceste dispoziții corelându-se și cu cele ale art. 385 1 alin. (2) C. proc.

pen. Or, pentru măsura arestării preventive, consecință a revocării liberării provizorii sub control judiciar, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 141 C. proc. pen., ci art. 160 10 C. proc. pen. , care au caracter special și derogă de la regula generală. în cauză, curtea de apel a judecat cererea, ca instanță de fond, nu de control judiciar, neavând relevanță că era ultimul grad de jurisdicție. Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul și pe fondul recursului, a solicitat admiterea recursului declarat de recurent, casarea încheierii atacate și dispunerea liberării provizorii sub control judiciar, susținând că probele au fost deja administrate și nu mai există pericolul ca inculpatul să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind incidente dispozițiile art. 160 10 lit. b) C. proc. pen. Examinând recursul declarat de recurentul inculpat B.D., împotriva încheierii din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1051/288/2006, ca instanță de recurs, în raport cu excepția pusă în discuție, de către instanță, din oficiu, cu privire la admisibilitatea recursului declarat, în raport cu dispozițiile art. 160 10 alin. (4) și (5) C. proc. pen. corelate cu dispozițiile art. 141 din același cod, privind calea de atac în cazul măsurilor preventive, pe calea interpretării sistematice, Înalta Curte constată că recursul recurentului inculpat este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 160 10 C. proc. pen. referitoare la revocarea liberării, legiuitorul a prevăzut în mod expres, cazurile când poate fi revocată liberarea provizorie, precum și procedura judecării acesteia, cu garanțiile procesuale și calea de atac ce poate fi exercitată, cu arătarea procedurii de judecată a acesteia din urmă, pe calea unei norme de trimitere la dispozițiile art. 160 9 din același cod, astfel: „Art. 160 10 Revocarea liberării (1) Liberarea provizorie poate fi revocată dacă: a) se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului; b) învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credință, obligațiile ce-i revin potrivit art. 160 2 alin. (3) și (3 1 ) și art. 160 4 alin. (2) sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat.

(2) Revocarea liberării provizorii se dispune de instanță, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune și în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea făcută. (3) În caz de revocare a liberării provizorii, judecătorul dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului și emite un nou mandat de arestare. (4) Împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs. (5) Dispozițiile art. 160 9 se aplică în mod corespunzător." Potrivit dispozițiilor art. 160 9 C. proc. pen. referitoare la recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie, legiuitorul prevede că: „(1) împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către învinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanța superioară.

(2) Termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. (3) Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore. (4) Recursul se judecă în termen de două zile. (5) abrogat. (6) învinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie. (7) Instanța se pronunță în aceeași zi asupra admiterii sau respingerii recursului. (8) Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare. (9) Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluționarea recursului. (10) Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător și în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar." În conținutul dispozițiilor art. 141 C. proc.

pen. a fost reglementată calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, astfel: „(1) încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.

(2) Dosarul va fi înaintat instanței de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Instanța de recurs va restitui dosarul primei instanțe în termen de 24 ore de la soluționare recursului. (3) Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare." Din perspectiva tehnicii legislative folosită de legiuitor în conținutul dispozițiilor art. 160 10 C. proc. pen.

rezultă că revocarea liberării provizorii este o măsură procesuală complexă care poate fi dispusă numai în cazurile expres prevăzute de lege și ale căror condiții au fost evidențiate în mod concret, [alin. (1) al art. 160 10 ], având drept consecință arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului și emiterea unui nou mandat de arestare [alin. (3) al art. 160 10 ]. Altfel spus, liberarea provizorie, respectiv starea de libertate în care se află un învinuit sau inculpat, ce are un caracter temporar, fiind dispusă în anumite condiții, poate fi revocată, numai în cazurile prevăzute expres de legiuitor, constatate ca fiind incidente, de către judecător, ca urmare, fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie și care justifică arestarea învinuitului sau inculpatului, deci a unui motiv obiectiv, fie că învinuitul sau inculpatul nu respectă, cu rea-credință, obligațiile ce-i revin potrivit art. 160 2 alin. (3) și (3 1 ) și art. 160 4 alin. (2) sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului ori săvârșește din nou, cu intenție, o infracțiune pentru care este urmărit sau judecat, deci motive subiective, imputabile învinuitului sau inculpatului, consecința revocării liberării provizorie, concretizându-se în dispunerea unei alte măsuri procesuale,

restrictive de libertate și anume arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, cu emiterea unui nou mandat de arestare, ca act procedural, așa încât cele două măsuri - revocarea liberării provizorii și arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului - sunt indivizibile, conferind, astfel, un caracter complex instituției revocării liberării provizorii. Așadar, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, nu s-ar putea verifica incidența cazurilor de revocare a liberării provizorii, în mod distinct de luarea măsurii arestării preventive, care, la rândul său presupune examinarea îndeplinirii unor condiții speciale și anume cele prevăzute de art. 143 și art. 148 C. proc.

pen., dar și cele generale, inclusiv privind competența de judecare a acestei măsuri, în raport cu infracțiunea pretins a fi comisă, iar pe de altă parte și față de faza procesuală în care are loc posibilitatea revocării liberării provizorii și anume, fie în cursul urmăririi penale, fie în cursul judecății, care include, atât judecata, în primă instanță, cât și în căile de atac, această interpretare, decurgând din calitățile folosite de legiuitor chiar în conținutul dispozițiilor art. 160 10 C. proc. pen., respectiv învinuit sau inculpat.

Mai mult, judecarea cererii de revocare a liberării provizorii și luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, în situația constatării incidenței unuia din cazurile de revocare, nu poate avea loc distinct de faza sau chiar stadiul procesual în care se află cauza, deoarece prin finalitatea sa, revocarea liberării provizorii este o măsură dispusă în scopul bunei desfășurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta s-ar afla, ceea ce implică o examinare a tuturor condițiilor, speciale, dar și generale ce guvernează judecata și căile de atac referitoare la o asemenea cerere și în funcție de faza procesuală al fondului cauzei.

Astfel, Înalta Curte consideră că, în cursul judecății, revocarea liberării provizorii și luarea măsurii arestării preventive a unui inculpat pot fi dispuse, în cauzele aflate la instanța de fond și la instanțele de apel și de recurs, după verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor speciale impuse de art. 160 10 și art. 143 și art. 148 C. proc. pen., dar și a celor generale, inclusiv de competența instanței care dispune măsura arestării. În ceea ce privește, însă exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a revocat liberarea provizorie în condițiile art. 160 10 alin. (4) și (5) C. proc. pen. corelat cu art. 160 9 din același cod, acesta poate fi declarat, separat, numai împotriva încheierilor pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel, pe calea interpretării sistematice cu dispozițiile art. 141 C. proc.

pen. Așadar, recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii nu poate viza exclusiv numai revocarea ci și luarea măsurii arestării preventive, deoarece, așa cum am arătat cele două măsuri au caracter indivizibil, ceea ce atrage necesitatea verificării condițiilor speciale, dar și generale referitoare la luarea măsurii arestării preventive, urmând a se avea în vedere și stadiul procesual al cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 141 C. proc. pen., însă pe calea interpretării sistematice. În conținutul art. 141 C. proc. pen., legiuitorul a reglementat în mod concret calea de atac împotriva încheierii pronunțată de instanță, în cursul judecății privind măsurile preventive, respectiv a recursului separat, atunci când instanța de fond și instanța de apel, prin încheiere au dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea, menținerea unei măsuri preventive.

Prin folosirea metodei logice de interpretare, respectiv a raționamentului per a contrario a dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., care se referă numai la calea de atac împotriva încheierilor pronunțate de instanța de fond și instanța de apel, care pot dispune cu privire la măsurile preventive în cursul judecății, așa cum s-a arătat mai sus, rezultă că împotriva încheierii pronunțată de instanța de recurs, prin care s-ar dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea, menținerea unei măsuri preventive nu poate fi exercitat un recurs separat, așa încât încheierea pronunțată de instanța de recurs are caracter definitiv. În consecință, împotriva încheierii pronunțată de instanța de recurs prin care aceasta a dispus liberarea provizorie și a luat măsura arestării preventive a inculpatului nu se poate exercita recurs separat, încheierea având caracter definitiv.

În situația în care s-ar interpreta că și încheierea instanței de recurs, prin care s-a dispus revocarea liberării provizorie este supusă recursului separat, fără a se avea în vedere faza sau stadiul procesual al cauzei în care a fost formulată cererea de revocare și fără a se ține cont de măsura arestării preventive ce se ia odată ce a fost revocată liberarea provizorie, ar însemna, pe de-o parte, o golire de conținut a controlului judiciar cu privire la o cerere de revocare a liberării provizorii, care nu ar avea legătură cu cauza dedusă judecății, ceea ce ar fi de neconceput, deoarece ar lipsi de finalitate măsura, iar pe de altă parte s-ar încălca normele de competență materială sub aspectul verificării judecății revocării liberării provizorii și luării măsurii arestării preventive de o altă instanță de control judiciar, în afara dublului grad de jurisdicție, decât instanța de control judiciar căreia i-ar reveni competența corespunzătoare în raport cu instanța care s-a pronunțat pe fondul cauzei.

Din analiza cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 534 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, pronunțată în dosarul nr. 1051/288/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-au respins cererile de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor de trafic de migranți formulate de inculpați, prin apărători. În baza art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.D., la 6 ani închisoare. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare.

S-au aplicat inculpatului dispozițiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a)-c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii și arestării preventive de la data de 28 februarie 2006 și până la data de 20 aprilie 2006, când inculpatul a fost pus în libertate provizorie sub control judiciar, în baza încheierii penale nr. 656 din 19 aprilie 2006 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea ale cărei efecte se mențin și în continuare. Prin aceeași sentință au mai fost condamnați și alți inculpați. Împotriva sentinței arătate au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu-Vâlcea și inculpații B.D. și D.M., ce au fost soluționate prin decizia penală nr. 23/A din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr. 1051/288/2006.

Prin decizia menționată, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu-Vâlcea și inculpații B.D. și D.M., împotriva sentinței penale nr. 534 din 6 iunie 2007 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, s-a desființat în parte sentința în sensul că s-a înlăturat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. pentru toți inculpații. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.M. dispusă prin încheierea din data de 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1051/288/2007 luară pe o perioadă de 30 de zile, care va curge de la data punerii în executare efectivă a mandatului de arestare preventivă nr. 1/J din 12 decembrie 2007 emis de Tribunalul Vâlcea în temeiul dispozițiilor art. 160 10 alin. (3) raportat la art. 160 a , art. 143, art. 148 lit. f) și art. 151 C. proc.

pen. A fost menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.D. ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 1051/288/2006 la data de 11 martie 2008. Or, în contextul cauzei, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat cererea de revocare a liberării provizorii privind pe inculpatul B.D., formulată de Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Vâlcea, ca instanță de recurs, deoarece aceasta era sesizată cu judecarea recursului inculpatului B.D.

împotriva deciziei penale nr. 23/A din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Vâlcea, așa cum rezultă chiar din încheierea pronunțată la data de 30 aprilie 2008, ce a fost recurată. Astfel, în considerentele încheierii de la 30 aprilie 2008, instanța de recurs face în mod expres mențiunea că „ ... reține că inculpatul în cauză are calitatea de recurent în dosarul nr. 1051/288/2006 al Curții de Apel Pitești, prin recursul său fiind astfel sesizată curtea, fapt pentru care cererea de față, a fost atașată la acest dosar, fixându-se un prim termen de soluționare a recursului la data de 17 aprilie 2008, în prezent judecarea cauzei amânându-se pentru data de 19 iunie 2008." De altfel, chiar din încheierea de la 17 aprilie 2008 din dosarul curții de apel cu nr. 1051/288/2006, având ca obiect recursul declarat de inculpatul B.D.

împotriva deciziei mai sus arătate, rezultă modalitatea în care instanța de recurs a fost sesizată cu cererea de revocare a liberării provizorii privind pe inculpat, respectiv „ De asemenea, tot prin Serviciul Arhivă s-a mai depus o adresă din partea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, prin care se solicită revocarea liberării provizorii sub control judiciar față de inculpatul B.D.." (fila 27 dosarul curții de apel). În raport cu argumentele privind interpretarea conținutului dispozițiilor legale prevăzute de art. 160 10 alin. (4) și (5) corelate cu art. 160 9 C. proc. pen. și cu referire la art. 141 din același cod, pe calea interpretării sistematice și având în vedere că, în contextul cauzei, prin încheierea de la 30 aprilie 2008, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a soluționat cererea de revocare a liberării provizorie privind pe inculpatul B.D.

și a dispus arestarea preventivă a acestuia, în condițiile arătate, ca instanță de recurs, Înalta Curte constată că recursul exercitat separat de către inculpat împotriva încheierii menționate, este inadmisibil. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat B.D. împotriva încheierii din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1051/288/2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat B.D. împotriva încheierii din 30 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. 1051/288/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 iunie 2008.