ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2007

Asupra recursului de

față:

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie,

a fost investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpații C.T., V.S.,

împotriva sentinței penale nr. 1341 din 23 noiembrie 2006 pronunțată

în dosarul nr. 42768/38/2005.

Făcând aplicarea

dispozițiilor prevăzute de art. 300

2

C. proc. pen., ce reglementează obligația de a verifica în cursul

judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive,

prin încheierea pronunțată la 12 ianuarie 2007 a menținut starea de arest a inculpatului V.S., arestat în baza M.A.P. nr. 276/UP/2005,

emis de Tribunalul București, secția I penală.

Motivând încheierea,

instanța de apel, a reținut că, temeiurile avute în vedere la

data luării măsurii arestării preventive față de

inculpat, respectiv dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se

mențin și în prezent. Astfel infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat printr-o hotărâre

nedefinitivă, respectiv cea prevăzută de art. 26 raportat la art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind

pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și exista probe certe

că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică.

În termen legal, potrivit

dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, solicitând, judecarea sa în stare de libertate, cu

motivarea că la această dată nu mai subzistă temeiurile

avute în vedere la data luării măsurii preventive.

Examinând recursul

inculpatului în raport de critica formulată, instanța constată

nefondată calea de atac.

Menținând starea de

arest a inculpatului instanța a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive respectiv art. 143

și 148 alin. (1) lit. h), în prezent devenite lit. f) urmare

modificărilor aduse prin art. I pct. 75 din Legea nr. 356/2006 subzistând.

Inculpatul a fost condamnat

printr-o hotărâre nedefinitivă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

tâlhărie, în forma prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin.

(2) lit. c) C. pen., cu reținerea circumstanțelor agravante

prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., urmare materialului probator

administrat până în această fază procesuală, probe ce

demonstrează și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar

prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

În cauză această

ultimă condiție se apreciază în raport cu gravitatea faptei,

infracțiune contra patrimoniului, comisă prin violență,

și cu participarea unui minor.

Întrucât, menținerea

arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor

prevăzute de art. 300

2

, 160

b

alin. (1) și (3) C.

proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F. hotărârea este

legală și temeinică.

Pe cale de

consecință, recursul va fi respins, ca nefundat, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat V.S. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6/2007 (nr. vechi

42768/3/2005).

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2007.