ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 450/2007

Asupra recursului de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, a fost investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.T., V.S., împotriva sentinței penale nr. 1341 din 23 noiembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 42768/38/2005. Făcând aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 300 2 C. proc. pen., ce reglementează obligația de a verifica în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, prin încheierea pronunțată la 12 ianuarie 2007 a menținut starea de arest a inculpatului V.S., arestat în baza M.A.P. nr. 276/UP/2005, emis de Tribunalul București, secția I penală.

Motivând încheierea, instanța de apel, a reținut că, temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive față de inculpat, respectiv dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., se mențin și în prezent. Astfel infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat printr-o hotărâre nedefinitivă, respectiv cea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani și exista probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În termen legal, potrivit dispozițiilor art. 141 C. proc. pen., inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, solicitând, judecarea sa în stare de libertate, cu motivarea că la această dată nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data luării măsurii preventive.

Examinând recursul inculpatului în raport de critica formulată, instanța constată nefondată calea de atac. Menținând starea de arest a inculpatului instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive respectiv art. 143 și 148 alin. (1) lit. h), în prezent devenite lit. f) urmare modificărilor aduse prin art. I pct. 75 din Legea nr. 356/2006 subzistând. Inculpatul a fost condamnat printr-o hotărâre nedefinitivă la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, în forma prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu reținerea circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., urmare materialului probator administrat până în această fază procesuală, probe ce demonstrează și pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.

În cauză această ultimă condiție se apreciază în raport cu gravitatea faptei, infracțiune contra patrimoniului, comisă prin violență, și cu participarea unui minor. Întrucât, menținerea arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 300 2 , 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.A.D.O.L.F. hotărârea este legală și temeinică. Pe cale de consecință, recursul va fi respins, ca nefundat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.S. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 6/2007 (nr. vechi 42768/3/2005). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2007.