ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea dată în

ședință publică de la 6 februarie 2007, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a menținut starea de arest a inculpatului C.F.

Pentru a dispune astfel,

instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea

inițială a inculpatului impune în continuare privarea sa de

libertate, considerând că sunt îndeplinite condițiile legale, art. 300

2

,

art. 160

b

și art. 5 din C.E.A.D.O.L.F.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs inculpatul solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, deoarece

nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând cauza sub toate

aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

reține că recursul nu este fondat.

Măsura arestării

preventive a fost luată în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

cercetată este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret

pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă

din natura și gravitatea faptelor deduse judecății, precum

și din perseverența infracțională a inculpatului, acesta

fiind recidivist.

Inculpatul a fost trimis în

judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2) lit. a) și c)

C. pen. și art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 42 alin. (1) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., iar prin sentința penală nr.

379 pronunțată în ședință publică la data de 20

decembrie 2006 a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 10 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., fiind menținută

de arest a inculpatului.

Declarând apel împotriva

acestei sentințe, în această fază procesuală instanța

de apel a verificat, conform art. 300

2

C. proc. pen., legalitatea

și temeinicia arestării preventive.

Constatând că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, în mod

corect instanța a menținut măsura arestării preventive,

aceste temeiuri impune în continuare privarea de libertate a inculpatului care

este recidivist și a comis două infracțiuni grave, modalitatea

concretă de acțiune sporind gradul de pericol social concret al

acestora.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins

recursul ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii din 6 februarie 2007 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 1230/122/2006

(nr. 251/2007).

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 140 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 16 februarie 2007.