ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Dej a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei din 20 decembrie 2010 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 118 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus: respingerea cererii formulate de reclamantul Municipiul Dej, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, admiterea cererii de intervenție în interesul pârâtului formulată de Parohia Reformată D., respingerea cererilor de intervenție în interesul reclamantului formulate de SC S. SA, SC T.I. SRL, SC P. SRL, SC M.T. SRL, SC N.I. SRL și respingerea cererii intervenientei Parohia Reformată D. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, următoarele: Prin decizia din 20 decembrie 2010 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a dispus retrocedarea, către Parohia Reformată Dej, a imobilului situat în municipiul Dej, Piața B., cu destinația locuință și spații comerciale, identificat în cartea funciară nr. F1, nr. topo T1, T2, T3, T4, T5, T6, T7. Contrar susținerilor reclamantului, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (1) și alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, se constată că apartenența imobilului la domeniul public al statului nu împiedică emiterea deciziei de retrocedare a bunului, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000, astfel încât, din această perspectivă, nu se poate reține nelegalitatea deciziei atacate. Problema vizând existența sau nu a unei identității între imobilul restituit și cel înscris în cartea funciară nr. F2 Dej a fost lămurită de expertul C.D., prin raportul de expertiză încuviințat de instanță și depus la dosar.

Expertul a concluzionat că nu există identitate între imobilul care a făcut obiectul decizie de retrocedare și cel înscris în cartea funciară nr. F2 Dej, cu nr. topo T8, acest din urmă nr. topo fiind unul dinainte de transformare și care, după transformare, a primit nr. topo T9, situat din punct de vedere administrativ, actualmente, pe str. A.I., la o distanță de aproximativ 500 m de imobilul din Piața B. Referitor la problema adăugirilor aduse imobilului, expertiza a arătat că, în ceea ce privește suprafața la sol, aceasta nu a suferit modificări în ultimii 65 de ani, modificările aduse reprezentând doar lucrări de amenajări interioare recompartimentare. De asemenea, expertul a mai reținut că în arhiva Parohiei Reformate D. există evidențiate sumele cheltuite de aceasta pentru efectuarea lucrărilor de transformare a imobilului în litigiu.

Prin urmare, și aceste motive de nelegalitate invocate de reclamant și intervenienții în interesul acestuia nu se susțin, fiind nefondate. Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează calitatea de proprietar a Fondului Școlar pentru imobilul în litigiu și nelegalitatea retrocedării imobilului către Parohia Reformată D., contrar susținerilor reclamantului și intervenienților în interesul acestuia, în cartea funciară nr. F3 Dej este înscrisă ca proprietar intervenienta Parohia Reformată D. Este adevărat că în această carte funciară se face referire și la fondul școlar, dar din modalitatea în care este efectuată înscrierea nu se poate trage concluzia că proprietar al imobilului ar fi o persoană distinctă de cea a intervenientei, respectiv fondul școlar.

Din înscrisurile depuse de intervenientă Parohia Reformată D., respectiv adresa din anul 1950 emisă de Comitetul Provizoriu al orașului Dej și inventarul Parohiei, rezultă că imobilul în litigiu a fost proprietatea intervenientei, fiind preluat de la aceasta, de către stat, prin Decretul 176/1948. În consecință, prima instanță a constatat că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia. Fiind respinsă cererea principală, au fost respinse și cererile de intervenție în interesul reclamantului. De asemenea, pentru aceleași considerente, a fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Parohia Reformată D. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 811 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs, în termen legal, reclamantul Municipiul Dej și intervenienta SC F.C.

SRL. 3.1. În motivarea cererii sale de recurs, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: Prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, respingând cererea reclamantului, cu toate că prin emiterea deciziei din 20 decembrie 2010 au fost încălcate aceste dispoziții legale, în sensul că s-a dispus restituirea în favoarea unei alte persoane juridice decât fostul proprietar.

Așa cum rezultă din copia cărții funciare nr. F3 Dej, astfel cum aceasta a fost tradusă, proprietar asupra imobilelor care au fost preluate ulterior de Statul Român a fost Fondul pentru Școala Reformată D. Fondul pentru Școala Reformată D. a avut personalitate juridică în sine, distingându-se astfel de personalitatea Parohiei Reformate D. La pronunțarea hotărârii, prima instanță nu a ținut seama și nu a analizat și înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamant și intervenientele în interesul acestuia, reținând în mod nejustificat că „nu rezultă din nici un act depus la dosar că fondul școlar ar fi o persoană juridică distinctă de Parohie și care să fi avut proprietatea imobilului”.

În realitate, prima instanță a ignorat datele cuprinse în documentele obținute de la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, documente care confirmă aspectele privitoare la independența Fondului pentru Școala Reformată D., față de Parohia Reformată D. Nelegalitatea sentinței recurate rezidă și în aceea că la pronunțarea acesteia nu s-au avut în vedere actele normative și documentele istorice din perioada în care s-au creat fondurile pentru școli. Instanța a ignorat un aspect esențial în soluționarea cauzei, respectiv separația învățământului școlar de biserică din punct de vedere istoric. Din considerentele hotărârii atacate rezultă în mod evident că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate de reclamant la pct. III din îndregirea contestației, precum și la pct. II din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.

Dacă instanța ar fi avut în vedere argumentele invocate de reclamant, ar fi trebuit să constate că învățământul școlar a fost separat de biserică, inclusiv în Ardeal, încă din partea a II-a a secolului al IX-lea, context în care și baza materială afectată activității de învățământ a fost separată. Ordonanța din 22 martie 1858 a Ministerului Culturii și Învățământului Public statuează fără echivoc cui aparține dreptul de proprietate asupra școlilor, în cazul de față, nu Parohiei Reformate D., ci Fondului pentru Școala Reformată D., dispoziție care nu poate fi înlăturată în nici un caz de diversele interpretări date mențiunilor din cartea funciară. Din considerentele sentinței recurate rezultă că la pronunțarea soluției s-au avut în vedere doar înscrisurile depuse de Parohia Reformară D. și raportul de expertiză întocmit de expertul C.D.

Or, acest raport de expertiză nu reprezintă o lucrare obiectivă și imparțială, în condițiile în care concluziile acestuia se bazează exclusiv pe informări și înscrisuri depuse de Parohia Reformată D. fiind ignorate datele cuprinse în documentele obținute de la Arhivele Naționale și Direcția Județeană Cluj. În concluzie, pentru motivele prezentate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea contestației reclamantului Municipiul Dej, astfel cum aceasta a fost reîntregită, respingerea cererii de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenienta Parohia Reformată D. și admiterea cererilor de intervenție în interesul reclamantului Municipiul Dej.

3.2 Recurenta-reclamantă SC F.C. SRL a criticat hotărârea primei instanțe, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii sale de intervenție, deși în partea introductivă a sentinței se menționează faptul că această cerere de intervenție a fost admisă în principiu. Raportat la faptul că nici în cuprinsul considerentelor hotărârii nu se face nici un fel de mențiune cu privire la cererea de intervenție, în speță, nu se poate formula o cerere de completare a dispozitivului hotărârii, cererea de intervenție nefiind analizată, nici sub aspect formal și nici cu privire la motivele invocate. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000, în condițiile în care a respins cererea reclamantului, cu toate că prin emiterea deciziei din 20 decembrie 2010 au fost încălcate aceste dispoziții legale, în sensul că s-a dispus restituirea în favoarea unei alte persoane juridice decât fostul proprietar.

Din copia cărții funciare nr. F3 Dej, astfel cum aceasta a fost tradusă, proprietar asupra imobilelor care au fost preluate anterior de Statul Român a fost Fondul pentru Școala Reformată D., care a avut personalitate juridică în sine, distingându-se astfel de personalitatea juridică a Parohiei Reformate D. La pronunțarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere exclusiv înscrisurile depuse la dosar de către intervenienta Parohia Reformată D., ignorând datele cuprinse în documentele obținute de la Arhivele Naționale, Direcția Județeană Cluj, documente care confirmă aspectele privitoare la independența Fondului pentru Școala Reformată D. față de Parohia Reformată D. Nelegalitatea hotărârii instanței de fond rezidă și în aceea că la pronunțarea acesteia nu s-au avut în vedere actele normative și documentele istorice din perioada în care s-au creat fondurile pentru școli.

Instanța a ignorat un aspect care era esențial în soluționarea cauzei, respectiv separația învățământului școlar de biserică din punct de vedere istoric. Din considerentele hotărârii atacate rezultă în mod evident că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra argumentelor invocate de reclamant la pct. III din înregistrarea contestației, precum și la pct. II din concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, așa cum nu au fost analizate nici cele susținute în cuprinsul cererii de intervenție. Prin urmare, instanța de fond nu a analizat în totalitate fondul cauzei, motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 811/2012, cu consecința admiterii contestației reclamantului și a cererilor de intervenție formulate în interesul acestuia.

În drept, recurenta-intervenientă a invocat prevederile art. 299, art. 304 pct. 5, pct. 9, art. 312 și art. 314 C. proc. civ. 4. Apărările formulate de intimați Intimata-pârâtă Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și intimata-intervenientă Parohia Reformată D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 811/2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată către intimata Parohia Reformată D. În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, inclusiv art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constantă că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Asupra recursului declarat de reclamantul Municipiul Dej prin Primar Soluția pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii cererii reclamantului Municipiul Dej și constatării legalității deciziei din 20 decembrie 2010 emise de Comisia specială de retrocedare se bazează pe interpretarea corectă atât a probelor cu înscrisuri și expertiza judiciară, cât și a dispozițiilor legale aplicabile. Astfel, este neîntemeiată critica ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, prin retrocedarea imobilului în favoarea unei altei persoane juridice decât fostul proprietar.

Potrivit cărții funciare nr. F3 Dej, în traducerea realizată de traducătorul autorizat de instanță, B.A.I., denumirea proprietarului imobilului este „Biserica Evanghelică Reformată din Dej (fondul școlar)” și nu Fondul pentru Școala Reformată D., cum în mod eronat pretinde recurentul. Constatările și concluziile expertizei judiciare întocmite în cauză de expertul C.D. sunt în sensul că imobilul în litigiu este situat din punct de vedere administrativ în municipiul Dej, Piața B., a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 176/1948 și transcris din cartea funciară nr. F3 Dej în cartea funciară nr. F4 Dej. Acest imobil este identic cu cel înscris în cartea funciară nr. F3, nr. topo T8 și nu a nu a suferit în ultimii 65 de ani adăugiri în ceea ce privește suprafața construită la sol, ci doar lucrări de amenajări interioare și recompartimentări.

Răspunzând la obiectul referitor la existența sau nu a unei identități între imobilul din municipiul Dej, Piața B., a cărui retrocedare s-a dispus prin decizia contestată, și imobilul înscris în cartea funciară nr. F2 Dej, cu nr. topo T8, despre care reclamantul afirmă că nu a fost în proprietatea Parohiei Reformate D., ci în proprietatea avocatului M.G.

încă din anul 1987, expertul a precizat că: - nu există identitate între cele două imobile; - nr. topo T8 din cartea funciară nr. F2 Dej este număr dinainte de transformare, după transformare imobilul a primit numărul topografic T9 care este situat din punct de vedere administrativ actualmente pe strada A.I., la o distanță de 500 m de imobilul din Piața B. Contrar susținerilor recurentului, înscrisurile depuse la dosarul cauzei atât în prima instanță, cât și în recurs nu evidențiază existența Fondului pentru Școala Reformată D. ca persoană juridică și nici calitatea acestuia de proprietar asupra imobilului a cărui retrocedare a fost dispusă prin decizia contestată.

Faptul că prima instanță nu a făcut referire expresă la argumentele invocate de reclamant la pct. III din completarea la cererea de chemare în judecată nu este de natură să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, întrucât aceste argumente nu sunt decisive pentru soluționarea cauzei, atâta vreme cât ele vizează considerente de ordin istoric relativ la separația învățământului școlar și a bazei materiale afectate acestuia de biserică. Argumentele suplimentare prezentate de reclamant la pct. II din concluziile scrise înregistrate la prima instanță la data de 30 noiembrie 2012, în mod corect nu au fost analizate în considerentele sentinței recurate, întrucât ele au fost invocate în termenul stabilit pentru amânarea pronunțării, fără a se asigura respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare pentru toate părțile.

Contrar afirmațiilor recurentului, din considerentele sentinței recurate nu rezultă faptul că prima instanță ar fi analizat exclusiv înscrisurile depuse de Parohia Reformată Dej și concluziile expertizei judiciare. De asemenea, nu se confirmă susținerile recurentei, în sensul că expertul judiciar s-ar fi bazat doar pe informațiile și înscrisurile depuse de Parohia Reformată D. În cuprinsul raportului de expertiză judiciară se menționează expres faptul că materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei a fost: dosarul cauzei, Planul de Carte Funciară a municipiului Dej, Planul cadastral 1:5000 municipiul Dej. În concluzie, criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate, prima instanță reținând în mod corect legalitatea deciziei din 20 decembrie 2010 a Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

1.2. Asupra recursului declarat de recurenta SC F.C. SRL Critica ce vizează omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de intervenție formulată de intervenienta SC F.C. SRL, în condițiile în care această cerere fusese admisă în principiu, nu va fi reținută de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora, pentru situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, partea trebuie să uzeze de procedura de completare a hotărârii judecătorești. Dispozițiile art. 281 2a sunt în sensul că, pe calea apelului sau recursului nu se poate cere completarea hotărârii, ci numai în condițiile art. 281 2 C. proc.

civ. Constatând omisiunea primei instanțe de a statua, prin sentința recurată, asupra cererii de intervenție formulate SC F.C. SRL, criticile privitoare la fondul cauzei invocate de această recurentă, similare, de altfel, cu cele formulate de recurentul-reclamant, nu vor putea fi analizate în acest cadru procesual, ci numai în procedura de completare a hotărârii judecătorești reglementată de art. 281 2 și urm. C. proc. civ. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Municipiul Dej prin Primar și intervenienta SC F.C.

SRL. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 5.488 RON cheltuieli de judecată către intimata-intervenientă Parohia Reformată D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul Municipiul Dej prin Primar și intervenienta SC F.C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 811 din 1 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Obligă recurenții la plata, către intimata-intervenientă Parohia Reformată D., a sumei de 5.488 RON cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2014.