ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe.

Prin Cererea înregistrată la data de 25 mai

2011, sub nr. 683/33/2011, pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul Municipiul

Dej în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri

imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Reformată

Dej prin Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat instanței modificarea în

totalitate a Deciziei nr. 2417 din 6 aprilie 2011 a Comisiei Speciale de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din

România, în sensul respingerii cererii de retrocedare formulată de Parohia

Reformată.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că prin Decizia nr. 2417 din 6 aprilie 2011 Comisia

Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România s-a dispus retrocedarea imobilului compus din

construcții și teren situat în Municipiul Dej, înscris în Cartea Funciară nr.

"X" a Localității Dej.

A mai arătat

reclamantul că imobilul în discuție a intrat în proprietatea statului român în

baza Decretului nr. 176/1948, care și-a înscris acest drept în cartea funciară,

asupra imobilului deținând un drept de proprietate Ministerul Învățământului

Public.

În susținerea celor

solicitate s-a mai menționat că din extrasul de carte funciară reiese că

imobilul a cărei retrocedare s-a dispus a fi făcută a fost deținut în

proprietate de „Fundațiunea Școlară a Eclejiei Evanghelice Reformate din Dej,

iar aceasta rezultă și din raportul de expertiză efectuat într-o cauză civilă

în care părți au fost Consiliul Local și Parohia Dej.

În opinia

reclamantului nu exista nicăieri vreo înscrierea în sensul că proprietarul de

până acum ar fi Parohia Reformată.

Prin urmare imobilul

nu a fost preluat de la această entitate, astfel că decizia de retrocedare este

nelegală.

Prin întâmpinarea

depusă Comisia Centrală de retrocedare a invocat excepția tardivității cererii

în condițiile în care decizia a fost comunicată cu poșta militară la 13 aprilie

2011 iar cererea a fost formulată la 25 mai 2011.

Prin Sentința nr. 498

din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios,

administrativ și fiscal a admis excepția invocată de pârâta Comisia Specială de

Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România și

a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul Municipiul Dej în

contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile

care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Reformată Dej prin

Eparhia Reformată din Ardeal.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000 prevede

că deciziile comisiei de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la

instanța de contencios în termen de 30 de zile de la comunicare.

Curtea de Apel Cluj a

constatat faptul că acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Dej a fost

tardiv introdusă.

Plicul având

conținutul contestației depuse de către reclamantul Municipiul Dej, împotriva

Deciziei nr. 2417 din 6 aprilie 2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a

fost predat Curții de Apel Cluj în data de 12 mai 2011, de către Serviciul de

curierat prestat de S.R.I., cu borderoul nr. 6/11.

Curtea de Apel Cluj a

constatat că plicul conținând contestația împotriva Deciziei nr. 2417 din 6

ianuarie 2011 nu a fost trimis prin intermediul serviciilor poștale din România

înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr.

94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare precum și

faptul că acesta nu a fost predat recomandat, nefiind însoțit de confirmarea de

primire.

înfățișate de recurentul Municipiul Dej.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul Municipiul Dej, care în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a invocat greșita aplicare a legii în

sensul reținerii de către prima instanță a excepției de tardivitate, ca temei

al respingerii acțiunii sale.

În acest sens

recurentul-reclamant a arătat că a expediat în termen legal contestația

împotriva Deciziei nr. 2417/2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, cu

Poșta militară, la data de 11 mai 2011, așa cum reiese din Borderoul nr. 43 MD.

La data de 15 aprilie 2011, Decizia atacată a fost comunicată instituției

recurente.

de control judiciar.

Recursul este fondat.

Înalta Curte

examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și față de

prevederile legale incidente din O.U.G. nr. 94/2000, modificată, Legea nr.

554/2004, republicată și Codul de procedură civilă reține că este fondat

motivul de nelegalitate invocat și drept urmare în temeiul art. 312 alin. (3)

teza a II-a se va casa hotărârea primei instanțe și se va trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului cererii, în

considerarea celor în continuare arătate.

Înalta Curte

apreciază că raportat la conținutul documentelor existente la dosar și al

probelor prezentate de recurent, în mod greșit a fost admisă excepția de

tardivitate a introducerii cererii.

Astfel, prima

instanță, în mod eronat a reținut, pe de o parte, că decizia atacată a fost

comunicată cu poșta militară la data de 13 aprilie 2011, după cum, fără temei,

în opinia Înaltei Curți a înlăturat apărările și susținerile

reclamantului-recurent în sensul că a luat efectiv cunoștință de conținutul

acesteia la data de 15 aprilie 2011.

În realitate, actele

și lucrările dosarului atestă că recurentul-reclamant a luat efectiv cunoștință

de Decizia nr. 2417 din 6 aprilie 2011, emisă de Comisia Specială de Retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la data

de15 aprilie 2011.

La data de 11 mai

2011, recurenta-reclamantă a expediat plicul conținând contestația formulată

împotriva Deciziei nr. 2417/2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, prin

unitatea specializată a Serviciului Român de Informații - Poșta militară,

aspect ce reiese din borderourile nr. 43/MD și nr. 6/2011 din data de 11 mai

20111.

Înalta Curte

apreciază că fără temei prima instanță a ignorat dovezile depuse de către

recurentul-reclamant referitoare la data luării efective la cunoștință de

decizia atacată și expedierii contestației formulată împotriva actului

menționat.

Potrivit art. 3 alin.

(7) din O.U.G. nr. 94/2000: Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor

putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a

cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile

de la comunicarea acestora, astfel că în cauză, raportat la data de 15 aprilie

2011 când s-a realizat practic comunicarea și luarea la cunoștință de către

recurentul-reclamant a conținutului Deciziei nr. 2417 din 6 ianuarie 2011,

introducerea acțiunii la data de 11 mai 2011 (data poștei) apare ca fiind

realizată cu respectarea termenului legal prevăzut, sus-arătat.

Reținând așadar, față

de toate cele prezentate că în cauză se impunea respingerea excepției de

tardivitate invocată, Înalta Curte, admițând recursul de față pe temeiul legal

indicat va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare în

sensul cercetării fondului, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Municipiul Dej împotriva Sentinței nr. 498 din 28 septembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM