ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei și soluția primei instanțe. Prin Cererea înregistrată la data de 25 mai 2011, sub nr. 683/33/2011, pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul Municipiul Dej în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Reformată Dej prin Eparhia Reformată din Ardeal a solicitat instanței modificarea în totalitate a Deciziei nr. 2417 din 6 aprilie 2011 a Comisiei Speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în sensul respingerii cererii de retrocedare formulată de Parohia Reformată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin Decizia nr. 2417 din 6 aprilie 2011 Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a dispus retrocedarea imobilului compus din construcții și teren situat în Municipiul Dej, înscris în Cartea Funciară nr. "X" a Localității Dej. A mai arătat reclamantul că imobilul în discuție a intrat în proprietatea statului român în baza Decretului nr. 176/1948, care și-a înscris acest drept în cartea funciară, asupra imobilului deținând un drept de proprietate Ministerul Învățământului Public. În susținerea celor solicitate s-a mai menționat că din extrasul de carte funciară reiese că imobilul a cărei retrocedare s-a dispus a fi făcută a fost deținut în proprietate de „Fundațiunea Școlară a Eclejiei Evanghelice Reformate din Dej, iar aceasta rezultă și din raportul de expertiză efectuat într-o cauză civilă în care părți au fost Consiliul Local și Parohia Dej.

În opinia reclamantului nu exista nicăieri vreo înscrierea în sensul că proprietarul de până acum ar fi Parohia Reformată. Prin urmare imobilul nu a fost preluat de la această entitate, astfel că decizia de retrocedare este nelegală.

Prin întâmpinarea depusă Comisia Centrală de retrocedare a invocat excepția tardivității cererii în condițiile în care decizia a fost comunicată cu poșta militară la 13 aprilie 2011 iar cererea a fost formulată la 25 mai 2011. Prin Sentința nr. 498 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal a admis excepția invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România și a respins ca tardivă contestația formulată de reclamantul Municipiul Dej în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Reformată Dej prin Eparhia Reformată din Ardeal.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că art. 3 alin. (7) din O.G. nr. 94/2000 prevede că deciziile comisiei de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios în termen de 30 de zile de la comunicare. Curtea de Apel Cluj a constatat faptul că acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Dej a fost tardiv introdusă. Plicul având conținutul contestației depuse de către reclamantul Municipiul Dej, împotriva Deciziei nr. 2417 din 6 aprilie 2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a fost predat Curții de Apel Cluj în data de 12 mai 2011, de către Serviciul de curierat prestat de S.R.I., cu borderoul nr. 6/11. Curtea de Apel Cluj a constatat că plicul conținând contestația împotriva Deciziei nr. 2417 din 6 ianuarie 2011 nu a fost trimis prin intermediul serviciilor poștale din România înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare precum și faptul că acesta nu a fost predat recomandat, nefiind însoțit de confirmarea de primire. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul Municipiul Dej. Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul Municipiul Dej, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a invocat greșita aplicare a legii în sensul reținerii de către prima instanță a excepției de tardivitate, ca temei al respingerii acțiunii sale. În acest sens recurentul-reclamant a arătat că a expediat în termen legal contestația împotriva Deciziei nr. 2417/2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, cu Poșta militară, la data de 11 mai 2011, așa cum reiese din Borderoul nr. 43 MD.

La data de 15 aprilie 2011, Decizia atacată a fost comunicată instituției recurente. 3. Soluția instanței de control judiciar. Recursul este fondat. Înalta Curte examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și față de prevederile legale incidente din O.U.G. nr. 94/2000, modificată, Legea nr. 554/2004, republicată și Codul de procedură civilă reține că este fondat motivul de nelegalitate invocat și drept urmare în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a se va casa hotărârea primei instanțe și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului cererii, în considerarea celor în continuare arătate. Înalta Curte apreciază că raportat la conținutul documentelor existente la dosar și al probelor prezentate de recurent, în mod greșit a fost admisă excepția de tardivitate a introducerii cererii.

Astfel, prima instanță, în mod eronat a reținut, pe de o parte, că decizia atacată a fost comunicată cu poșta militară la data de 13 aprilie 2011, după cum, fără temei, în opinia Înaltei Curți a înlăturat apărările și susținerile reclamantului-recurent în sensul că a luat efectiv cunoștință de conținutul acesteia la data de 15 aprilie 2011. În realitate, actele și lucrările dosarului atestă că recurentul-reclamant a luat efectiv cunoștință de Decizia nr. 2417 din 6 aprilie 2011, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la data de15 aprilie 2011. La data de 11 mai 2011, recurenta-reclamantă a expediat plicul conținând contestația formulată împotriva Deciziei nr. 2417/2011 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, prin unitatea specializată a Serviciului Român de Informații - Poșta militară, aspect ce reiese din borderourile nr. 43/MD și nr. 6/2011 din data de 11 mai 20111. Înalta Curte apreciază că fără temei prima instanță a ignorat dovezile depuse de către recurentul-reclamant referitoare la data luării efective la cunoștință de decizia atacată și expedierii contestației formulată împotriva actului menționat.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000: Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora, astfel că în cauză, raportat la data de 15 aprilie 2011 când s-a realizat practic comunicarea și luarea la cunoștință de către recurentul-reclamant a conținutului Deciziei nr. 2417 din 6 ianuarie 2011, introducerea acțiunii la data de 11 mai 2011 (data poștei) apare ca fiind realizată cu respectarea termenului legal prevăzut, sus-arătat. Reținând așadar, față de toate cele prezentate că în cauză se impunea respingerea excepției de tardivitate invocată, Înalta Curte, admițând recursul de față pe temeiul legal indicat va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare în sensul cercetării fondului, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Municipiul Dej împotriva Sentinței nr. 498 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM