ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2417/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 620 din 02 iunie 2009 emisă de acesta din urmă, exonerarea sa de plata amenzii în cuantum de 10.000 RON, cu obligarea pârâtului la plata de daune interese cauzate de aplicarea în mod nelegal a sancțiunii și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat instanței că, prin decizia contestată, a fost sancționată de pârât cu amendă de 10.000 de RON, pentru pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) și (3) și art. 42 alin. (2) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006 - Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizual și a art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, încălcări care ar fi avut loc în cadrul emisiunii "A.D.", ediția din 20 mai 2009. Reclamanta a apreciat că decizia contestată încalcă dreptul constituțional la liberă exprimare, reprezentând un abuz de drept din partea autorității, în condițiile în care conținutul emisiunii nu este unul susceptibil de încălcare a normelor din legislația audiovizuală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, învederând instanței, după expunerea stării de fapt și de drept a cauzei, că, pe parcursul emisiunii incriminate, invitații au folosit un limbaj injurios și violent, împrejurare față de care emisiunea a fost greșit încadrată cu semnul de avertizare "AP" și difuzată la o oră necorespunzătoare în raport de conținutul ei. 2.Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 975 din 24 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Considerentele reținute de curtea de apel în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 620 din 30 aprilie 2009, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a dispus sancționarea reclamantei SC A. SA cu amendă de 10.000 de RON, pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 16 alin. (1) și (3) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.

Pentru a dispune astfel, pârâtul a reținut că postul de televiziune A. a difuzat, în ziua de 20 mai 2009, începând cu ora 17,00, emisiunea "A.D.", prezentată de dl. M.I., având marcajul "AP", genul programului fiind "news-magazine", iar printre subiectele abordate în cadrul acestei emisiuni au fost și neînțelegerile dintre P., o dansatoare de muzică orientală și O.S., izbucnite cu o seară înainte, când aceștia au participat la o emisiune difuzată de postul de televiziune K., având ca subiect vedetele agresate.

Instanța de fond a constatat că în această situație Consiliul Național al Audiovizualului a reținut că emisiunea a avut un conținut neadecvat orei de difuzare, fiind transmisă la o oră accesibilă tuturor categoriilor de public, fără a se respecta criteriile de clasificare a programelor audiovizuale care obligă radiodifuzorii să țină cont de psihologia personajelor și de reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenților, de calitatea și tipologia limbajului, precum și de genul sau temele producțiilor audiovizuale, criterii în funcție de care se face clasificarea producțiilor și de care depinde și alegerea intervalului orar de transmitere a acestora, astfel încât difuzarea lor să nu afecteze minorii.

Totodată, Consiliul Național al Audiovizualului a reținut că, având în vedere modul în care s-au desfășurat discuțiile, la abordarea unui astfel de subiect, moderatorul emisiunii trebuia să dea dovadă de o atitudine mai fermă pentru stoparea limbajului vulgar sau violent al invitaților emisiunii. Mai mult deși la un moment dat chiar invitata l-a avertizat pe moderator în privința atitudinii sale permisive, acesta nu a avut o reacție fermă de stopare a limbajului injurios utilizat de O.S.. Instanța a apreciat că programarea și furnizarea de programe cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 constituie, potrivit art. 90 alin. (1) lit. g), contravenție, fiind sancționată de legiuitor, potrivit art. 90 alin. (2), cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON.

S-a mai reținut de către instanță că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual: „Realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane". Instanța a apreciat că limbajul folosit de numitul O.S. a fost unul injurios, trivial, suburban, în mod cert unul care poate afecta dezvoltarea morală a copiilor, precum și faptul că prin reprezentarea gratuită a violenței verbale din cuprinsul emisiunii în discuție pot fi aduse prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a publicului, în special a copiilor, justificându-se prin urmare limitarea exercițiului dreptului la libera exprimare, în forma pretinsă de Consiliul Național al Audiovizualului, de difuzare a unei astfel de emisiuni într-un interval orar neaccesibil copiilor și cu marcajul corespunzător.

Sub acest aspect, instanța a reținut caracterul absolut formal, lipsit de fermitate, al „atenționării" lui O.S. de către realizatorul emisiunii, mai degrabă o rugăminte echivocă, neurmată de nicio altă măsură, aceasta în condițiile în care situația putea fi evitată, cel puțin în parte, prin respectarea înțelegerii inițiale cu invitata, aceea de a nu se permite accesul în platou a lui O.S.. 3. Recursul declarat de SC A. SA București Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susține că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond a încadrat dialogurile sancționate de Consiliul Național al Audiovizualului într-o categorie eronată față de conținutul lor real și nu a reținut faptul că emisiunea a purtat, conform reglementării legale, avertismentul că poate fi vizionată de copiii până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinții și că nu i-a acordat valoare legală corespunzătoare, de element legal reglementat pentru protejarea minorilor de posibile aspecte care le-ar putea influența negativ dezvoltarea. Arată că prin sancțiunea aplicată, Consiliul i-a limitat dreptul la libera exprimare, pentru simple discuții caracteristice unui anumit tip de emisiuni de divertisment, care nu reprezintă o măsură "absolut necesară într-o societate democratică'', determinate de o nevoie socială presantă ci un abuz de putere și o ridiculizare, cu efecte negative foarte grave.

4. Apărările formulate de Consiliul Național al Audiovizualului Prin întâmpinarea înregistrată la 1 aprilie 2011, intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Intimatul a arătat că instanța de fond a motivat atât în fapt, cât și în drept, sentința pronunțată, reținând că decizia de sancționare contestată este legală și temeinică sub toate aspectele și că prin reprezentarea gratuită a violenței verbale din cuprinsul emisiunii pot fi aduse prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a publicului, în mod special copiilor. Tipul emisiunii nu reclamă un program în care copiii să nu aibă acces, fiind difuzată în direct, reclamanta avea obligația de a lua toate măsurile, astfel încât aceasta să fie difuzată cu respectarea dispozițiilor legale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulat de recurentă, în apărările cu privire la întâmpinare, dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, exercitat de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 93 din Legea nr. 504/2002, privind audiovizualul, Decizia nr. 620 din 02 iunie 2009, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) și (3) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru cele ale art. 42 alin. (4) din același act normativ.

Soluția primei instanțe de respingere a contestației împotriva Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 620/2009, este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate. Astfel, conform dispozițiilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului, difuzarea în cadrul serviciilor de programe de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului orar de difuzare ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu au acces audio sau video la programele respective.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Codul audiovizualului, criteriile în funcție de care se apreciază producțiile difuzate în serviciile de programe au drept scop asigurarea protecției copilului și informarea publicului cu privire la conținutul acestora, iar criteriile generale de care titularii de licență audiovizuală vor ține cont în clasificarea producțiilor audiovizuale sunt următoarele: f) psihologia personajelor și reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenților; k) calitatea și tipologia limbajului; I) genul sau temele producțiilor audiovizuale.", motiv pentru care "Realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane". Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: 1.1.

Referitor la critica ce vizează nelegalitatea sentinței recurate care nu a reținut faptul că emisiunea a purtat conform reglementării legale, avertismentul că poate fi vizionată de copiii până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinții. În speță, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate, prezentate la pct. 1.1 din decizie, instanța de fond a avut în vedere această apărare și a analizat dacă aceasta se încadrează în ipoteza normei legale, adică dacă poate afecta dezvoltarea mentală sau morală a minorilor, ținând cont de intervalul orar în care a fost difuzată emisiunea și în mod corect a reținut încălcarea normei prevăzută de art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului din perspectiva conținutului emisiunii, raportat la intervalul orar de difuzare.

Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de fond a încadrat dialogurile sancționate de Consiliul Național al Audiovizualului într-o categorie eronată față de conținutul lor real. În sarcina recurentei-reclamante prin decizia contestată s-a reținut faptul că, în ediția din 20 mai 2009 a emisiunii "A.D.", difuzată cu semnul de avertizare AP, au fost abordate mai multe subiecte, printre care și unul cu privire la neînțelegerea dintre cei doi invitații care au folosit un limbaj injurios și violent fără ca moderatorul să adopte o atitudine fermă de a nu permite acestora să folosească un astfel de limbaj, la o oră la care copiii au acces neîngrădit la vizionare.

Astfel, recurenta-reclamantă a fost sancționată datorită conținutului și nu tematicii sau caracterului emisiunii, deoarece prin utilizarea limbajului neadecvat în raport de ora difuzării, aceasta afectează dezvoltarea mentală sau morală a minorilor, știut fiind că minorii au tendința de a adopta modele de conduită preluate atât din familie, cât și din societate, inclusiv de la televizor, așa cum în mod corect reține intimatul prin întâmpinare. În cauză nu se poate vorbi de îngrădirea exercitării dreptului la libera exprimare iar sancționarea recurentei-reclamante nu a reprezentat un abuz de drept din partea autorității pârâte, întrucât controlul Consiliului a fost ulterior comunicării publice a emisiunii monitorizate, iar sancțiunea aplicată reprezintă o consecință a nerespectării normelor audiovizuale în vigoare.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA București împotriva sentinței civile nr. 975 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.