ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2417/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

formulată, reclamanta SC A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 620 din 02

iunie 2009 emisă de acesta din urmă, exonerarea sa de plata amenzii în cuantum

de 10.000 RON, cu obligarea pârâtului la plata de daune interese cauzate de

aplicarea în mod nelegal a sancțiunii și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a învederat instanței că, prin decizia contestată, a fost sancționată

de pârât cu amendă de 10.000 de RON, pentru pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1)

și (3) și art. 42 alin. (2) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului

nr. 187/2006 - Codul de Reglementare a Conținutului Audiovizual și a art. 39

alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, încălcări care ar fi avut loc

în cadrul emisiunii "A.D.", ediția din 20 mai 2009.

Reclamanta a apreciat

că decizia contestată încalcă dreptul constituțional la liberă exprimare, reprezentând

un abuz de drept din partea autorității, în condițiile în care conținutul emisiunii

nu este unul susceptibil de încălcare a normelor din legislația audiovizuală.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, învederând instanței, după expunerea stării de fapt și de

drept a cauzei, că, pe parcursul emisiunii incriminate, invitații au folosit un

limbaj injurios și violent, împrejurare față de care emisiunea a fost greșit încadrată

cu semnul de avertizare "AP" și difuzată la o oră necorespunzătoare în

raport de conținutul ei.

2.Hotărârea Curții de

apel

Prin sentința civilă

nr. 975 din 24 februarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

Considerentele reținute

de curtea de apel în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. 620 din 30 aprilie 2009,

pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului a dispus sancționarea reclamantei

SC A. SA cu amendă de 10.000 de RON, pentru încălcarea prevederilor art. 39

alin. (2) din Legea nr. 504/2002, coroborat cu art. 16 alin. (1) și (3) din Decizia

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, respectiv

a prevederilor art. 42 alin. (4) din Legea nr. 504/2002.

Pentru a dispune astfel,

pârâtul a reținut că postul de televiziune A. a difuzat, în ziua de 20 mai 2009,

începând cu ora 17,00, emisiunea "A.D.", prezentată de dl. M.I., având

marcajul "AP", genul programului fiind "news-magazine", iar

printre subiectele abordate în cadrul acestei emisiuni au fost și neînțelegerile

dintre P., o dansatoare de muzică orientală și O.S., izbucnite cu o seară înainte,

când aceștia au participat la o emisiune difuzată de postul de televiziune K., având

ca subiect vedetele agresate.

Instanța de fond a constatat

că în această situație Consiliul Național al Audiovizualului a reținut că emisiunea

a avut un conținut neadecvat orei de difuzare, fiind transmisă la o oră accesibilă

tuturor categoriilor de public, fără a se respecta criteriile de clasificare a programelor

audiovizuale care obligă radiodifuzorii să țină cont de psihologia personajelor

și de reperele morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenților, de calitatea

și tipologia limbajului, precum și de genul sau temele producțiilor audiovizuale,

criterii în funcție de care se face clasificarea producțiilor și de care depinde

și alegerea intervalului orar de transmitere a acestora, astfel încât difuzarea

lor să nu afecteze minorii.

Totodată, Consiliul

Național al Audiovizualului a reținut că, având în vedere modul în care s-au desfășurat

discuțiile, la abordarea unui astfel de subiect, moderatorul emisiunii trebuia să

dea dovadă de o atitudine mai fermă pentru stoparea limbajului vulgar sau violent

al invitaților emisiunii. Mai mult deși la un moment dat chiar invitata l-a avertizat

pe moderator în privința atitudinii sale permisive, acesta nu a avut o reacție fermă

de stopare a limbajului injurios utilizat de O.S..

Instanța a apreciat că

programarea și furnizarea de programe cu încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2)

din Legea nr. 504/2002 constituie, potrivit art. 90 alin. (1) lit. g), contravenție,

fiind sancționată de legiuitor, potrivit art. 90 alin. (2), cu amendă de la 5.000

RON la 100.000 RON.

S-a mai reținut de către

instanță că potrivit dispozițiilor art. 42 alin. (4) din Decizia Consiliului Național

al Audiovizualului nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual:

„Realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească un

limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane".

Instanța a apreciat că

limbajul folosit de numitul O.S. a fost unul injurios, trivial, suburban, în mod

cert unul care poate afecta dezvoltarea morală a copiilor, precum și faptul că prin

reprezentarea gratuită a violenței verbale din cuprinsul emisiunii în discuție pot

fi aduse prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a publicului, în special

a copiilor, justificându-se prin urmare limitarea exercițiului dreptului la libera

exprimare, în forma pretinsă de Consiliul Național al Audiovizualului, de difuzare

a unei astfel de emisiuni într-un interval orar neaccesibil copiilor și cu marcajul

corespunzător.

Sub acest aspect, instanța

a reținut caracterul absolut formal, lipsit de fermitate, al „atenționării"

lui O.S. de către realizatorul emisiunii, mai degrabă o rugăminte echivocă, neurmată

de nicio altă măsură, aceasta în condițiile în care situația putea fi evitată, cel

puțin în parte, prin respectarea înțelegerii inițiale cu invitata, aceea de a nu

se permite accesul în platou a lui O.S..

SC A. SA București

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs reclamanta SC A. SA București, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ..

În motivarea recursului,

recurenta-reclamantă susține că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită

a legii, instanța de fond a încadrat dialogurile sancționate de Consiliul Național

al Audiovizualului într-o categorie eronată față de conținutul lor real și nu a

reținut faptul că emisiunea a purtat, conform reglementării legale, avertismentul

că poate fi vizionată de copiii până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu

părinții și că nu i-a acordat valoare legală corespunzătoare, de element legal reglementat

pentru protejarea minorilor de posibile aspecte care le-ar putea influența negativ

dezvoltarea.

Arată că prin sancțiunea

aplicată, Consiliul i-a limitat dreptul la libera exprimare, pentru simple discuții

caracteristice unui anumit tip de emisiuni de divertisment, care nu reprezintă o

măsură "absolut necesară într-o societate democratică'', determinate de o nevoie

socială presantă ci un abuz de putere și o ridiculizare, cu efecte negative foarte

grave.

de Consiliul Național al Audiovizualului

Prin întâmpinarea înregistrată

la 1 aprilie 2011, intimatul Consiliul Național al Audiovizualului a solicitat respingerea

recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Intimatul a arătat că

instanța de fond a motivat atât în fapt, cât și în drept, sentința pronunțată, reținând

că decizia de sancționare contestată este legală și temeinică sub toate aspectele

și că prin reprezentarea gratuită a violenței verbale din cuprinsul emisiunii pot

fi aduse prejudicii dezvoltării fizice, psihice și morale a publicului, în mod special

copiilor.

Tipul emisiunii nu reclamă

un program în care copiii să nu aibă acces, fiind difuzată în direct, reclamanta

avea obligația de a lua toate măsurile, astfel încât aceasta să fie difuzată cu

respectarea dispozițiilor legale.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința prin

prisma criticilor formulat de recurentă, în apărările cu privire la întâmpinare,

dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat.

de drept relevante

Recurenta-reclamantă a

supus controlului de legalitate, exercitat de instanța de contencios administrativ,

potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

și art. 93 din Legea nr. 504/2002, privind audiovizualul, Decizia nr. 620 din 02

iunie 2009, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru

încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 16

alin. (1) și (3) din Decizia Consiliului Național al Audiovizualului nr. 187/2006

privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările

ulterioare, precum și pentru cele ale art. 42 alin. (4) din același act normativ.

Soluția primei instanțe

de respingere a contestației împotriva Deciziei Consiliului Național al Audiovizualului

nr. 620/2009, este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate.

Astfel, conform dispozițiilor

art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului, difuzarea în cadrul serviciilor de

programe de televiziune și de radiodifuziune a programelor care pot afecta dezvoltarea

fizică, mentală sau morală a minorilor se poate face numai dacă, prin alegerea intervalului

orar de difuzare ori datorită mijloacelor tehnice necesare recepției, minorii nu

au acces audio sau video la programele respective.

Potrivit art. 16

alin. (1) din Codul audiovizualului, criteriile în funcție de care se apreciază

producțiile difuzate în serviciile de programe au drept scop asigurarea protecției

copilului și informarea publicului cu privire la conținutul acestora, iar criteriile

generale de care titularii de licență audiovizuală vor ține cont în clasificarea

producțiilor audiovizuale sunt următoarele: f) psihologia personajelor și reperele

morale pe care acestea le oferă copiilor sau adolescenților; k) calitatea și tipologia

limbajului; I) genul sau temele producțiilor audiovizuale.", motiv pentru care

"Realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească

un limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane".

Răspunzând punctual criticilor

formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la critica

ce vizează nelegalitatea sentinței recurate care nu a reținut faptul că emisiunea

a purtat conform reglementării legale, avertismentul că poate fi vizionată de copiii

până la 12 ani numai cu acordul sau împreună cu părinții.

În speță, așa cum rezultă

din considerentele sentinței atacate, prezentate la pct. 1.1 din decizie, instanța

de fond a avut în vedere această apărare și a analizat dacă aceasta se încadrează

în ipoteza normei legale, adică dacă poate afecta dezvoltarea mentală sau morală

a minorilor, ținând cont de intervalul orar în care a fost difuzată emisiunea și

în mod corect a reținut încălcarea normei prevăzută de art. 39 alin. (2) din Legea

audiovizualului din perspectiva conținutului emisiunii, raportat la intervalul orar

de difuzare.

Referitor la susținerea

potrivit căreia instanța de fond a încadrat dialogurile sancționate de Consiliul

Național al Audiovizualului într-o categorie eronată față de conținutul lor real.

În sarcina recurentei-reclamante

prin decizia contestată s-a reținut faptul că, în ediția din 20 mai 2009 a emisiunii

"A.D.", difuzată cu semnul de avertizare AP, au fost abordate mai multe

subiecte, printre care și unul cu privire la neînțelegerea dintre cei doi invitații

care au folosit un limbaj injurios și violent fără ca moderatorul să adopte o atitudine

fermă de a nu permite acestora să folosească un astfel de limbaj, la o oră la care

copiii au acces neîngrădit la vizionare.

Astfel, recurenta-reclamantă

a fost sancționată datorită conținutului și nu tematicii sau caracterului emisiunii,

deoarece prin utilizarea limbajului neadecvat în raport de ora difuzării, aceasta

afectează dezvoltarea mentală sau morală a minorilor, știut fiind că minorii au

tendința de a adopta modele de conduită preluate atât din familie, cât și din societate,

inclusiv de la televizor, așa cum în mod corect reține intimatul prin întâmpinare.

În cauză nu se poate vorbi

de îngrădirea exercitării dreptului la libera exprimare iar sancționarea recurentei-reclamante

nu a reprezentat un abuz de drept din partea autorității pârâte, întrucât controlul

Consiliului a fost ulterior comunicării publice a emisiunii monitorizate, iar sancțiunea

aplicată reprezintă o consecință a nerespectării normelor audiovizuale în vigoare.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA București

împotriva sentinței civile nr. 975 din 24 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie

2011.