ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2722/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.Circumstanțele

cauzei. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

15 noiembrie 2010, reclamanta SC A. SA a solicitat anularea Deciziei nr. 1.080

din 28 octombrie 2010, emisă de pârâta Consiliului Național al Audiovizualului

și exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 10.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia contestată a fost sancționată cu amendă pentru

încălcarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, a audiovizualului și art.

42 alin. (4) din Decizia nr. 187/2006, privind Codul de reglementare a

conținutului în audiovizual, prin difuzarea în cadrul emisiunii

"S.Z." din data de 14 septembrie 2010 a unor materiale preluate și

purtând sigla "V.TV".

Reclamanta a susținut

că emisiunea pentru care a fost sancționată respectă dispozițiile art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 504/2002, întrucât dreptul la libera exprimare se bucura de o

protecție absolută, iar exercitarea acestuia poate fi limitată, prin excepție,

numai în baza legii.

Mai arată reclamanta

că emisiunea nu a încălcat nici prevederile 42 alin. (4) din Decizia nr.

187/2006, deoarece nu s-au folosit expresii necorespunzătoare, triviale sau

obscene.

1.1. Prin

întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pârâta a

procedat la retransmiterea unui reportaj despre vizita ministrului E.U. în

Vaslui, realizat de un post tv care nu este licențiat. Procedând astfel,

reclamanta a transmis pe post o informație neverificată ca fiind una veridică.

În opinia pârâtei,

comentariile din studio, făcute după urmărirea reportajului, au condus la

încălcarea principiului imparțialității, reglementat de art. 71 lit. a) din

Codul audiovizualului, dar și a dreptului la imagine a unora dintre persoanele

despre care s-a discutat.

instanțe

Prin Sentința nr.

3.495 din 17 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în

contradictoriu cu pârâtul CNA, a anulat Decizia nr. 1.080 din 28 octombrie 2010

și a exonerat reclamantul de sancțiunea amenzii dispusă prin aceasta.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 1.080 din 28 octombrie 2010

pârâta a sancționat reclamanta cu amendă în cuantum de 10.000 RON, pentru

încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, a

audiovizualului, art. 42 alin. (4) și art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr.

187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului în audiovizual, prin

difuzarea ediției din data de 14 septembrie 2010 a emisiunii "S.Z.".

În fapt, în emisiunea

sus-menționată a fost difuzat un reportaj, prezentat de moderator ca fiind

realizat de "V.TV", un post pentru care nu s-a eliberat nicio licență

de către C.N.A. S-a apreciat că, în acest fel, reclamanta a încălcat

prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, conform cărora toți

furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea

obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și

să favorizeze libera formare a opiniilor.

S-a mai reținut că,

după difuzarea reportajului, atât moderatorul cât și invitații, au făcut

comentarii prin care au încălcat principiul imparțialității, prevăzut de art.

71 lit. a) din Codul audiovizualului text potrivit căruia în programele de

știri și dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură

politică, economică, socială și culturală, trebuie să respecte ... asigurarea

imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin

prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în

care problemele sunt în dezbatere publică.

Pârâtul a apreciat,

în motivarea deciziei, că respectivele comentarii nu au vizat activitatea

politică a persoanelor menționate, ci aprecieri care țin de aspectul fizic al

persoanelor menționate, prin folosirea unui limbaj injurios, de natură a le

prejudicia.

În ceea ce privește

încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, Curtea a

reținut că reclamanta a difuzat materialul needitat, montajul și comentariile

din off aparținând realizatorului, altul decât societatea reclamantă.

Din vizionarea

materialului audio-video pe baza căruia pârâta a făcut constatarea de fapt,

reiese că sigla "V.TV" este aplicată pe materialul original, iar din

probele administrate nu reiese că reclamanta este aceea care a aplicat sigla,

prin editarea materialului inițial.

Instanța de fond a

considerat că reclamanta nu a încălcat obligația de informare corectă și

obiectivă, câtă vreme a prezentat materialul în forma sa brută, iar pârâta nu a

afirmat niciun moment că imaginile ar fi fost trucate, în sensul că

evenimentele prezentate s-ar fi petrecut în realitate altfel decât au fost

filmate.

În plus, instanța a

constatat că nu se poate imputa reclamantei inexistența postului

"V.TV", iar faptul că din afirmațiile moderatorului s-ar desprinde

ideea că acest post ar exista în realitate, este lipsit de relevanță în raport

cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, întrucât acestea se

referă la conținutul propriu-zis al materialului, iar nu la circumstanțele

realizării lui.

Referitor la

prevederile art. 71 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului, instanța a

apreciat că acest text este inaplicabil în cauză, întrucât reportajul

retransmis de reclamantă nu se referă la o problemă aflată în dezbatere,

susceptibilă să genereze opinii diferite sau contrarii. În plus, instanța a

constatat că între persoanele aflate în platou nu au existat diferențe de

opinie, astfel că nu se poate reproșa reclamantei că nu a asigurat

imparțialitatea și echilibrul în cadrul comentariilor ce au urmat materialului.

Cu privire la

incidența prevederilor art. 42 alin. (4) din Codul audiovizualului, prima

instanță a reținut că, potrivit acestui text, realizatorii emisiunilor au

obligația de a nu permite invitațiilor să folosească un limbaj injurios sau să

instige la violență împotriva altor persoane.

Din probele

administrate, inclusiv materialul audio-video, nu reiese că invitații sau

moderatorul ar fi folosit un limbaj injurios la adresa vreunei persoane, cu

atât mai puțin că aceștia ar fi instigat la violență. Anumite expresii cu un

conținut plastic mai pronunțat, folosite de persoanele din platou în anumite

împrejurări, nu pot fi echivalate cu limbajul injurios la care se referă textul

citat mai sus, ci reprezintă doar o formă inedită de exprimare, prin care s-a

urmărit sublinierea unui anumit mesaj.

Sub acest aspect,

instanța a observat că formatul specific al postului "A.", acela de

televiziune de știri, nu impune în mod necesar ca realizatorii, moderatorii

și/sau invitații să folosească exclusiv expresii tehnice, consacrate ca atare

în emisiunile informative. O astfel de îngrădire ar afecta negativ nu numai

capacitatea editorială a jurnaliștilor, dar și modul în care aceștia

relaționează cu invitații din platou sau cu telespectatorii.

Prin urmare, atâta

vreme cât expresiile folosite nu au conținut vădit ofensator, instanța a

apreciat că nu au fost încălcate prevederile art. 42 alin. (4) din Codul

audiovizualului, indiferent de formatul postului sau al emisiunii, decizia

contestată fiind nelegală.

înfățișate de recurentul CNA

În termen legal,

împotriva deciziei sus arătate, a declarat recurs pârâtul CNA care apreciind că

hotărârea primei instanțe este esențial nelegală și vădit netemeinică, fiind

greșit interpretat actul juridic dedus judecății, a dezvoltat, în contextul

unei succinte prezentări următoarele critici față de soluția recurată:

- instanța de fond a

interpretat greșit prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului

precum și actul suspus controlului de legalitate în sensul că informarea

corectă a publicului se raportează la modalitatea de realizare a materialului

audiovizual difuzat, respectiv "materialul brut, needitat, sigla postului

aplicată pe materialul original", iar nu la conținutul emisiunii pe care

Consiliul Național al Audiovizualului este îndrituit să îl supravegheze conform

art. 10 alin. (4) din lege;

- constatarea

referitoare la faptul că materialul audiovizual nu ar fi fost un trucaj nu

poate fi făcută pe baza unei simple vizionări și de altfel legislația

audiovizuală nu prevede sancționarea unui radiodifuzor pentru difuzarea unui

material trucat, esențial în cauză de reținut fiind faptul că instanța de fond

a interpretat greșit dispozițiile art. 3 alin. (2) din lege, fără a avea în

vedere conținutul programului difuzat;

- încălcarea art. 3

alin. (2) a fost apreciată prin prisma informației incorecte oferită de

intimată telespectatorilor din care rezultă preluarea materialului de la o

televiziune care, în realitate, nu există;

- în mod nelegal și

cu greșita interpretare a actului dedus judecății, instanța de fond a apreciat

că art. 71 alin. (1) lit. a) din codul audiovizualului este "inaplicabil

în cauză", întrucât reportajul nu se referea la o problemă aflată în

dezbatere;

- în timpul

emisiunii, modul în care invitații, susținuți de moderator, au înțeles să

comenteze reportajul difuzat, folosind aprecieri defăimătoare la adresa mai

multor persoane a fost de natură să încalce principiul imparțialității și

tocmai de aceea CNA a reținut încălcarea respectivelor prevederi, nicidecum

urmare a lipsei pluralității de opinii pe marginea subiectului dat;

- se demonstrează

astfel că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 71 alin. (1)

lit. a) din Codul audiovizualului, contrar intenției legiuitorului, având și

considerente contradictorii pe acest aspect;

- instanța de fond a

dat dovadă de inconsecvență, interpretând greșit principiul imparțialității și

echilibrului, răsturnând astfel sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 71

alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului;

- instanța de fond a

interpretat greșit prevederile art. 42 alin. (4) din Codul audiovizualului,

reținând că nu a fost folosit un limbaj injurios la adresa vreunei persoane,

nefiind incidente ambele ipoteze reglementate de textul respectiv, în plus

expresiile folosite nefiind tolerate nici în jurisprudența CEDO (e.g.

decredibilizarea unei persoane, urmare a aspectului său fizic).

considerentele instanței de recurs

Recursul nu este

fondat.

Înalta Curte

examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și

raportat la prevederile legale incidente din materia suspusă examinării,

incluzând art. 304

1

C. proc. civ., reține că nu subzistă în cauză

motivele de nelegalitate invocate, în considerarea celor în continuare arătate:

Expunerea rezumativă

a considerentelor hotărârii primei instanțe, de mai sus, evidențiază că

intimata- reclamantă SC A. a investit instanța de contencios administrativ cu

solicitarea de anulare a Deciziei CNA nr. 1.080 din 28 octombrie 2010 prin care

i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 10.000 RON pe temeiul

reținerii încălcării dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002,

art. 42 alin. (4) și art. 71 alin. (1) lit. e), ambele din Decizia nr.

187/2006, privind codul de reglementare a conținutului în audiovizual.

4.1. În cadrul unei

succinte relatări a situației de fapt, respectiv a contextului în care, în

cadrul emisiunii "S.Z." din data de 14 septembrie 2010 la postul A.

au fost difuzate imagini preluate, purtând sigla "V.TV", privind

vizita d-nei ministru E.U. în Vaslui, mai apoi comentate de invitații din

platou, și al redării conținutului textelor ce au servit drept temei al

sancțiunii aplicate, prima critică a recurentei CNA vizează interpretarea

eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea

audiovizualului, în esență pentru a nu fi avut în vedere conținutul programului

difuzat.

Înalta Curte

apreciază, raportat la întregul material probator al cauzei dar și la

conținutul normei legale citate, ce prevede obligația furnizorilor de servicii

media de a asigura informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a

faptelor și evenimentelor, în scopul favorizării și formării libere a

opiniilor, că prima instanță în mod corect a apreciat că prin difuzarea unui

material, în forma sa brută, întocmit de un alt post (chiar dacă nu din categoria

audiovizualului) nu au fost încălcate obligațiile stabilite de legiuitor.

Actele dosarului și

nici CNA nu au probat că informația preluată ar fi fost denaturată sau alterată

de moderatorul emisiunii, iar simpla afirmație în sensul că încălcarea textului

de lege arătat derivă numai din împrejurarea că materialul provine de la o

televiziune pentru care Consiliul Național al Audiovizualului nu a acordat

licență în Vaslui (V.TV") nu are relevanță, în măsura în care

reclamanta-intimată a indicat că aceasta este o "televiziune" de pe

internet, iar norma legală evocată nu operează distincții pe astfel de

criterii.

Așa fiind, concluzia

instanței de fond în sensul că nu s-au prezentat, prin materialul difuzat,

evenimente care nu s-ar fi petrecut în realitate, sau altfel decât au fost

filmate, este împărtășită de instanța de recurs, criticile recurentei nefiind

de natură a o înlătura, cu atât mai mult cu cât chiar recurenta a arătat că

legislația audiovizuală nu prevede sancționarea unui radiodifuzor nici chiar pentru

difuzarea unui material trucat, o astfel de faptă neputând fi reglementată ca

fiind o contravenție .

În fine, pe acest

aspect este de reținut că nefondată este și susținerea vizând posibila confuzie

a publicului telespectator cu referire la materialul difuzat, câtă vreme

materialul audio-video atașat la dosar atestă că prin prezentarea acestuia s-a

dorit și susținut aducerea la cunoștință publicului a modului în care

autoritățile publice locale au acționat cu ocazia vizitei d-nei ministru E.U.

în localitatea Vaslui.

4.2. Nefondate sunt

și criticile recurentei vizând încălcarea de către intimata-reclamantă a

prevederilor art. 71 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului.

Recurenta a susținut

că prima instanță, prin argumente contradictorii, a schimbat înțelesul

prevederii legale enunțate și totodată a apreciat eronat în sensul

inaplicabilității acestei norme în cauză.

Potrivit art. 71

alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006, privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, "În programele de știri și dezbateri informarea

în probleme de interes public, de natura politică, economică, socială și

culturală, trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea

imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, prin

prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în

care problemele sunt în dezbatere publică".

În acord cu cele

statuate și de prima instanță, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu

este în adevăr incident în cauză, raportat la natura emisiunii, la conținutul

reportajului difuzat care, după cum bine s-a reținut, nu a vizat "probleme

de interes public" în perioada în care acestea se aflau în dezbatere

publică și nici "programele de știri" în sensul în care se prevede

expres în conținutul normei evocate.

Emisiunea în care a

fost difuzat materialul preluat a avut loc la data de 14 septembrie 2010 iar

imaginile prezentate vizau un eveniment petrecut în luna martie 2010, astfel că

nici din această perspectivă cerința impusă de textul invocat, în sensul

"perioadei la care au loc dezbaterile publice" nu este satisfăcută,

astfel că Înalta Curte apreciază că în mod legal, prin sentința atacată, s-a

apreciat în sensul lipsei de aplicabilitate a normei respective în cauză.

Argumentele judecătorului

fondului referitoare la opiniile exprimate de către persoanele din platou nu

contrazic soluția adoptată, având în mod evident o natură subsidiară și fiind

menite, în interpretarea Înaltei Curți, a demonstra odată în plus

inaplicabilitatea art. 71 alin. 1 lit. a) din Codul audio vizualului.

4.3. În fine,

nefondate sunt și criticile recurentei vizând modalitatea de aplicare și

interpretare de către prima instanță a prevederilor art. 42 alin. (4) din

același Cod al audiovizualului, cu referire la natura limbajului pe care

realizatorii emisiunilor TV trebuie să-l permită.

Raportat la

conținutul efectiv al comentariilor din studio, făcute după urmărirea

reportajului difuzat, cu privire la care atât moderatorul cât și invitații

și-au exprimat în mod liber opiniile, astfel cum rezultă din actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține, în acord și cu jurisprudența, CEDO

care în mod constant a stabilit că limitele criticii acceptabile sunt mai largi

în ceea ce -i privește pe oamenii politici, că expresiile folosite, chiar prin

trăsăturile inerente de exagerare, specifice satirei, nu pot fi încadrate în

categoria "limbajului injurios" și cu atât mai puțin al celui ce

"instigă la violență", în sensul textului de lege arătat.

Raportat la contextul

factual al cauzei și cu precădere la termenii utilizați în afirmațiile

litigioase, Înalta Curte, în considerarea și a jurisprudenței CEDO în această

materie, la care a făcut de altfel trimitere și recurenta, chiar dacă dintr-o

perspectivă diferită, apreciază că în mod corect prima instanță, prin soluția

pronunțată, a acordat prevalență desfășurării libere a dezbaterilor și

libertății de exprimare, ca elemente esențiale ce se impun a fi protejate

într-o societate democratică.

Așa fiind, în

considerarea celor în continuare arătate, se va respinge așadar ca nefondat

recursul de față, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de CNA împotriva Sentinței nr. 3.495 din 17 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul

Consiliul Național al Audiovizualului la plata în favoarea intimatei a sumei de

2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată stabilite prin apreciere, conform

art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2012.

Procesat de GGC - AM