ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 8940/2/2011, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. în principal, anularea Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011 și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei, iar în subsidiar, să se constate că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei reținute și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în cadrul ședinței din 29 septembrie 2011, urmare a unui raport de monitorizare care i-a fost prezentat și a unei sesizări, Consiliul a adoptat Decizia nr. 567 din 29 septembrie 2011, prin care i-a aplicat sancțiunea amenzii, având ca temei pretinsa încălcare a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 40 alin. (3), art. 65 lit. b) și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului în audiovizual, în cadrul emisiunilor „Sinteza zilei” din datele de 27 iulie și 21 august ale anului 2011. Referitor la nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 27 iulie 2011, reclamanta a invocat, în esență, următoarele: În cadrul emisiunii, prezentatorul M.G., împreună cu invitații săi, au dezbătut evenimentul reprezentat de circulara prin care M.A.E.

indica ambasadorilor și șefilor de misiuni ce activități de informare publică să desfășoare pentru a aduce la cunoștința cetățenilor români din străinătate informații privind legea votului prin corespondență. în cadrul emisiunii s-a intrat în legătură telefonică cu d-na D.M., purtător de cuvânt al M.A.E. În opinia C.N.A., exprimată în decizia contestată, reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și a art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 faptul prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E. Conform raționamentului C.N.A, obligația de informare corectă a publicului constă în atitudinea de a abandona orice formă de interpretare a unei informații, dacă această interpretare intră în antiteză cu varianta prezentată de o oficialitate.

Dreptul la liberă exprimare se bucură de o protecție absolută, iar exercitarea acestuia poate fi limitată prin excepție, numai în baza legii. Aflându-ne în prezența unui drept fundamental, norma legală este de strictă interpretare și aplicare. Or, încălcarea acestei obligații imperative nu este justificată ca excepție de niciuna din caracteristicile speței de față, în sens contrar Consiliului nefiindu-i permis să limiteze dreptul la liberă exprimare. Circumstanțele nevoii sociale presante avute în vedere de C .E.D.O. în cauzele Feldek vs. Slovacia și Lehideux și Isorini vs. Franța sunt reprezentate de critica pe care prezentatorul emisiunii a făcut-o la adresa faptelor autorității, și nicidecum de alinierea sa la punctul de vedere oficial.

Gravitatea declarației făcută de ministrul de externe cu ocazia Congresului P.D.L. impunea o atitudine cât se poate de tăioasă, de agresivă, din partea moderatorului, în scopul stabilirii adevărului. „Limitele criticismului în ceea ce îl privește pe un politician sunt mai largi decât în ceea ce privește individul privat. Spre deosebire de acesta din urmă, cel dintâi, în mod inevitabil și voluntar se expuse analizei atente a fiecărui cuvânt și fiecărei fapte, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea publicului larg și, prin urmare, trebuie să fie permis un grad mult mai mare de tolerabilitate față de critică” - Ligens c. Austria. Mai mult, în cuprinsul deciziei pronunțate în cauza Dalban contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că „libertatea presei include apelul la un grad ridicat de exagerare și chiar provocare". Prin urmare, C.N.A.

a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a considerat că adevărul suprem și irefutabil l-a reprezentat declarația dată ide purtătorul de cuvânt al Ministerului, iar insistarea moderatorului în susținerea ipotezei sale a reprezentat promovarea unui neadevăr și informarea greșită a publicului. Referitor la nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 21 august 2011, susținerile reclamantei au vizat, în special, următoarele: În cadrul acestei emisiuni au fost discutate alegerile parlamentare care au avut loc în ziua respectivă, în colegiile din Neamț și Maramureș. Fapta reținută nu este reală, iar legea a fost în mod greșit interpretată și aplicată.

Imaginile prezentate aveau o legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât prin intermediul lor s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al d-lui G.Ș., primarul orașului Piatra -Neamț, șeful campaniei electorale în cadrul căreia a avut loc încălcarea dispozițiilor legale prin difuzarea videoclipului incriminat. Tipul de exprimare al jurnalistului, inclusiv prin prezentarea din arhivă a unor imagini mai vechi, este parte intrinsecă din dreptul la libera exprimare, protejat de lege indiferent de forma în care se manifestă. Susținerea C.N.A. conform căreia imaginile nu avea legătură cu subiectul discutat este eronată și nemotivată. Din contră, imaginile aveau legătură cu însăși persoana acuzată de încălcarea legii, iar faptul că ele o înfățișau pe acea persoană într-o ipostază considerată în genere necorespunzătoare unui lider de comunitate, a constituit o parte din modul de transmitere a mesajului către public.

Prin întâmpinarea, pârâtul C.N.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că întreaga argumentație prezentată de reclamantă în susținerea cererii de anulare a Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011, cu privire la ediția emisiunii „Sinteza zilei” din 27 iulie 2011 evidențiază faptul că reclamanta, fie nu înțelege motivația deciziei de sancționare, fie se face că nu înțelege de ce a fost amendată, exprimând niște idei care nu reflectă cu adevărat situația de fapt din cadrul emisiunii. Reclamanta a omis cu bună știință faptul că, prin Decizia nr. 567 din 29 septembrie 2011, nu a fost sancționată pentru că ar fi interpretat informațiile primite de la M.A.E.

și astfel a avut o altă opinie decât purtătorul de cuvânt al respectivei instituții, ci pentru că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că, nefiind o lege votată de Parlament, nu poate fi dezbătută public, iar această idee a susținut-o pe parcursul dialogului cu purtătorul de cuvânt al M.A.E. 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 3464 din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat, în privința emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 27 iulie 2011 că, în sarcina reclamantei a fost reținută neîndeplinirea obligației de informare obiectivă a publicului cu privire la modalitatea de dezbatere publică a unui proiect de lege și nu pentru faptul că moderatorul emisiunii nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentatului M.A.E., cum în mod eronat s-a afirmat în cuprinsul acțiunii. Potrivit art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, moderatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită; invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violentă.

Prima instanță a constatat că nerespectarea acestei obligații a fost reținută corect prin decizia contestată, atât timp cât, tot în cadrul emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 27 iulie 2011, moderatorul emisiunii S-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul „mahalagioaică", pe motiv că nu știe să asculte un cetățean român, respectiv un invitat al acelei emisiuni. Pe calea prezentei acțiuni, reclamanta nu a susținut și nu a dovedit că ar fi respectat obligația impusă de art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, astfel că și din acest punct de vedere sancțiunea ce i s-a aplicat este legală.

În privința emisiunii „Sinteza zilei" difuzată în data de 21 august 2011, prima instanță a constatat că s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. b) din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, care prevăd că în emisiunile de dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte regula potrivit căreia între subiectul tratat și imaginile ce însoțesc comentariul să existe o conexiune reală. Astfel, pe parcursul dialogului dintre moderator și dl. G.Ș. au fost difuzate imagini cu clipul electoral al candidatului P.D.L. de la Neamț, difuzat de o televiziune locală în ziua alegerilor parțiale parlamentare, precum și imagini filmate în anul 2005, pe care Antena le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, dezinformând publicul cu privire la acest fapt și neluând atitudine arunci când invitatul emisiunii a încercat să corecteze informația.

De asemenea, nu au fost respectate prevederile art. 67 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual potrivit cărora, în exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității. Față de probatoriile administrate în cauză, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dovedit respectarea obligațiilor impuse de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) și art. 67 din alin. (3) din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, astfel că sancțiunea aplicată prin decizia contestată este legală și urmează a fi menținută.

Apărările reclamantei legate de dreptul la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu vor fi reținute de instanță, întrucât exercițiul dreptului la libertatea de exprimare nu este unul absolut, ci comportă, potrivit parag. 2 al art. 10 din Convenție - „îndatoriri și responsabilități”. Garanția pe care art. 10 o conferă jurnaliștilor cu privire la relatarea unor probleme de interes general este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună - credință, în așa fel încât să ofere informații exacte și credibile, cu respectarea deontologiei jurnalistice.

În acest context, prima instanță a reținut că sancțiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte și obiective a publicului, precum și a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei, respectă exigențele impuse de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acțiunea promovată de reclamantă este neîntemeiată. 2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 3464 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 23 mai 2012 a declarat recurs reclamanta SC A. SA, cu sediul în București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Recurenta susține că este întemeiată constatarea că sancționarea de către C.N.A.

a încălcării dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, întrucât „prezentatorul M.G. nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că, nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută public”. În realitate, în cadrul emisiunii, prezentatorul a dezbătut evenimentul reprezentat de circulara prin care M.A.E. indică ambasadorilor și șefilor de emisiuni ce activități de informare publică să desfășoare pentru a aduce la cunoștința cetățenilor români din străinătate informații privind legea votului prin corespondență. Opinia C.N.A. relativ la afirmațiile prezentatorului din cadrul emisiunii reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011, în sensul reținerii faptului că prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E.

și nu că acesta nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută public, așa cum a reținut instanța. Mai arată recurenta că exprimarea reprezintă în primul rând dreptul de a nu îmbrățișa și de a nu promova punctul de vedere al autorității atunci când există temei suficient pentru a-l pune la îndoială. Or, declarația dată de ministrul B. în care susținea că va determina adoptarea unui act normativ care să aducă un milion de voturi partidului său, reprezintă un termen cât se poate de strict pentru prezentarea și susținerea raționamentului prezentat de moderatorul emisiunii.

3. 2. În mod greșit instanța de fond a stabilit că este întemeiată constatarea și sancționarea de către C.N.A. a încălcării dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Codul audiovizual, întrucât „moderatorul emisiunii s-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul mahalagioaică pe motiv că nu știe să asculte un cetățean român, respectiv un invitat al acelei emisiuni”. Consideră recurenta că încadrarea cuvântului „mahalagioaică” în categoria injuriilor este eronată, întrucât nu orice cuvânt care are o semnificație epitetică negativă, purtătoare de reproș, trebuie să fie în mod necesar un cuvânt injurios.

Totodată, utilizarea respectivului cuvânt nu trebuie analizată ca faptă în mod abstract, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond, ci prin raportare la circumstanțele speței, respectiv faptul că un funcționar ministerial, confruntat de un moderator cu aspecte grave și de interes public major, refuză să ofere un răspuns, ignorând în mod tendențios întrebările ce îi sunt adresate. 3. 3. În mod greșit instanța de fond a stabilit că este întemeiată constatarea și sancționarea de către C.N.A. a încălcării dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. b) și ale art. 67 Cod audiovizual, întrucât „pe parcursul dialogului dintre moderator și dl. G.Ș. au fost difuzate (…) imagini filmate în anul 2005, pe care Antena 3 le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, dezinformând publicul cu privire la acest aspect și neluând atitudine atunci când invitatul emisiunii a încercat să corecteze informația”, iar aceste imagini nu ar fi avut legătură cu subiectul emisiunii.

Fapta reținută de instanța de fond, respectiv aceea că a difuzat imagini filmate în 2005 pe care le-a prezentat ca fiind realizate în 2010 este contrară adevărului, acest aspect nefiind reținut nici măcar de C.N.A. în cadrul deciziei de sancționare. Așa cum rezultă și din raportul de monitorizare nu s-a menționat anul realizării înregistrării. Pe de altă parte, imaginile prezentate aveau legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât prin intermediul lor s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al d-lui G.Ș. Mai arată recurenta că vătămarea invocată de C.N.A. și reținută de instanță nu există din moment ce însuși dl. Ș.G. a menționat expres în cadrul emisiunii că imaginile sunt filmate în 2005, publicul fiind deci informat în acest sens.

3. 4 Hotărârea instanței de recurs Înalta Curte, examinând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la dispozițiile legale incidente în materia supusă examinării, constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, soluția de respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond fiind corectă în considerarea celor ce urmează. Astfel, recurenta a supus controlului de legalitate Decizia C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie 2011 prin care a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 40 alin. (3), art. 65 lit. b) și art. 67 Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Concret s-a reținut că difuzarea emisiunii „Sinteza Zilei” din data de 27 iulie 2011 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor referitoare la asigurarea unei informări corecte și obiective a publicului, precum și cele privind respectarea dreptului la imaginea persoanei, prin aceea că în debutul emisiunii, moderatorul a afirmat că se află în posesia unor documente referitoare la proiectul legii votului prin corespondență care, în opinia sa, va aduce trei milioane de voturi Partidului Democrat Liberal la alegerile din 2012. De asemenea, s-a reținut că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând că nefiind o lege votată de Parlament, nu poate fi dezbătută public.

Recurenta nu invocă motive de nelegalitate ale sentinței recurate, ci reiterează criticile invocate prin cererea de chemare în judecată, una dintre acestea fiind aceea că a fost sancționată ca urmare a faptului că prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E. Analizând cuprinsul Deciziei C.N.A. atacate, se constată că în sarcina reclamantei a fost reținută neîndeplinirea obligației de informare obiectivă a publicului cu privire la modalitatea de dezbatere publică a unui proiect de lege și nicidecum împrejurarea că moderatorul emisiunii nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E., așa cum afirmă recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs.

Fapta imputată moderatorului emisiunii a fost corect reținută, în raport de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care obligă toți furnizorii de servicii media audiovizuale să asigure informarea corectă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor pentru a favoriza libera formare a opiniilor. De asemenea, a fost corect reținută în sarcina recurentei-reclamante încălcarea dispozițiilor art. 40 alin. (3) Decizia C.N.A. nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, care obligă moderatorii programelor să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență, atâta timp cât „în cadrul aceleiași emisiuni - „Sinteza Zilei” din data de 27 iulie 2011 - moderatorul s-a adresat purtătorului de cuvânt al M.A.E.

cu apelativul „mahalagioaică”, pe motiv că nu știe să asculte un invitat al emisiunii. Înalta Curte nu poate reține susținerea recurentei-reclamante în sensul că utilizarea cuvântului „mahalagioaică” nu trebuie analizată în mod abstract, ci prin raportare la circumstanțele speței, întrucât nicio împrejurare nu poate conferi justificare pentru folosirea unui astfel de apelativ, fiind cunoscut că libertatea de exprimare nu este un drept absolut, limitele exercitării unui astfel de drept încetând acolo unde începe obligația respectării drepturilor celorlalți. În acest sens este și jurisprudența C.E.D.O. care a statuat că exercitarea libertății de exprimare comportă obligații și responsabilități, obligația de a evita pe cât se poate expresii care, în mod gratuit ofensează pe alții sau care reprezintă o ingerință în drepturile lor.

În ceea ce privește emisiunea „Sinteza Zilei” din data de 21 august 2011, prin Decizia C.N.A. atacată în prezenta cauză s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. b) și art. 67 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Art. 65: „În emisiunile de știri și dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli: b) între subiectul tratat și imaginile ce însoțesc comentariul să existe o conexiune reală”. Art. 67: „În exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiectele de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.

Recurenta afirmă că precizarea anului filmării imaginilor pe care Antena le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010, nu reprezintă un element esențial care să determine caracterul corect sau incorect al informării publicului, libertatea difuzării unor imagini nefiind condiționată de obligația menționării exprese a anului în care au fost realizate. Această susținere nu poate fi reținută de Curte atâta timp cât dispozițiile art. 78 alin. (4) din Codul audiovizualului obligă ca la difuzarea unor imagini și/sau înregistrări sonore de arhivă să se facă datarea acestora sau menționarea „Arhivă”.

Reținând că subiectul emisiunii respective era constituit de alegerile parlamentare care au avut loc în ziua respectivă, în colegiul din Neamț, prin difuzarea imaginilor cu candidatul G.Ș., în legătură cu care s-a lăsat a se înțelege că sunt realizate în anul 2010, în realitate acestea fiind realizate în anul 2005, reclamanta a încălcat dispozițiile art. 65 Codul audiovizualului, întrucât între subiectul emisiunii și respectivele imagini ce au fost difuzate nu a existat o conexiune reală, obiectivă. În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantei pentru nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte și obiective a publicului, precum și a celor privind respectarea dreptului la imagine a persoanei respectă exigențele impuse de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A. SA București împotriva Sentinței nr. 3464 din 23 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2014.