ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 43/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 8940/2/2011,

reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. în

principal, anularea Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie  2011 și

exonerarea de plata amenzii în cuantum de 20.000 lei, iar în subsidiar, să se

constate că sancțiunea aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei

reținute și să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației

publice sau diminuarea spre minimul prevăzut de lege a cuantumului amenzii

aplicate.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în cadrul ședinței din 29 septembrie 2011,

urmare a unui raport de monitorizare care i-a fost prezentat și a unei

sesizări, Consiliul a adoptat Decizia nr. 567 din 29 septembrie 2011, prin care

i-a aplicat sancțiunea amenzii, având ca temei pretinsa încălcare a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, art. 40 alin. (3), art.

65 lit. b) și art. 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a

conținutului în audiovizual, în cadrul emisiunilor „Sinteza zilei” din datele

de 27 iulie și 21 august ale anului 2011.

Referitor la

nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 27 iulie

2011, reclamanta a invocat, în esență, următoarele:

În cadrul emisiunii,

prezentatorul M.G., împreună cu invitații săi, au dezbătut evenimentul

reprezentat de circulara prin care M.A.E. indica ambasadorilor și șefilor de

misiuni ce activități de informare publică să desfășoare pentru a aduce la

cunoștința cetățenilor români din străinătate informații privind legea votului

prin corespondență. în cadrul emisiunii s-a intrat în legătură telefonică cu

d-na D.M., purtător de cuvânt al M.A.E.

În opinia C.N.A.,

exprimată în decizia contestată, reprezintă o încălcare a art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 504/2002 și a art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 faptul

prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului M.A.E.

Conform

raționamentului C.N.A, obligația de informare corectă a publicului constă în

atitudinea de a abandona orice formă de interpretare a unei informații, dacă

această interpretare intră în antiteză cu varianta prezentată de o oficialitate.

Dreptul la liberă

exprimare se bucură de o protecție absolută, iar exercitarea acestuia poate fi

limitată prin excepție, numai în baza legii. Aflându-ne în prezența unui drept

fundamental, norma legală este de strictă interpretare și aplicare. Or, încălcarea

acestei obligații imperative nu este justificată ca excepție de niciuna din

caracteristicile speței de față, în sens contrar Consiliului nefiindu-i permis

să limiteze dreptul la liberă exprimare.

Circumstanțele nevoii

sociale presante avute în vedere de C .E.D.O. în cauzele Feldek vs. Slovacia și

Lehideux și Isorini vs. Franța sunt reprezentate de critica pe care

prezentatorul emisiunii a făcut-o la adresa faptelor autorității, și nicidecum

de alinierea sa la punctul de vedere oficial.

Gravitatea declarației

făcută de ministrul de externe cu ocazia Congresului P.D.L. impunea o atitudine

cât se poate de tăioasă, de agresivă, din partea moderatorului, în scopul

stabilirii adevărului.

„Limitele

criticismului în ceea ce îl privește pe un politician sunt mai largi decât în

ceea ce privește individul privat. Spre deosebire de acesta din urmă, cel

dintâi, în mod inevitabil și voluntar se expuse analizei atente a fiecărui

cuvânt și fiecărei fapte, atât din partea jurnaliștilor, cât și din partea

publicului larg și, prin urmare, trebuie să fie permis un grad mult mai mare de

tolerabilitate față de critică” - Ligens c. Austria.

Mai mult, în

cuprinsul deciziei pronunțate în cauza Dalban contra României, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a stabilit că „libertatea presei include apelul la un grad

ridicat de exagerare și chiar provocare".

Prin urmare, C.N.A. a

făcut o greșită aplicare a legii atunci când a considerat că adevărul suprem și

irefutabil l-a reprezentat declarația dată ide purtătorul de cuvânt al Ministerului,

iar insistarea moderatorului în susținerea ipotezei sale a reprezentat

promovarea unui neadevăr și informarea greșită a publicului.

Referitor la

nelegalitatea faptelor constatate de pârât cu privire la emisiunea din 21

august 2011, susținerile reclamantei au vizat, în special, următoarele:

În cadrul acestei

emisiuni au fost discutate alegerile parlamentare care au avut loc în ziua

respectivă, în colegiile din Neamț și Maramureș.

Fapta reținută nu

este reală, iar legea a fost în mod greșit interpretată și aplicată.

Imaginile prezentate

aveau o legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât prin intermediul lor

s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al d-lui G.Ș., primarul

orașului Piatra -Neamț, șeful campaniei electorale în cadrul căreia a avut loc

încălcarea dispozițiilor legale prin difuzarea videoclipului incriminat.

Tipul de exprimare al

jurnalistului, inclusiv prin prezentarea din arhivă a unor imagini mai vechi,

este parte intrinsecă din dreptul la libera exprimare, protejat de lege

indiferent de forma în care se manifestă.

Susținerea C.N.A.

conform căreia imaginile nu avea legătură cu subiectul discutat este eronată și

nemotivată.

Din contră, imaginile

aveau legătură cu însăși persoana acuzată de încălcarea legii, iar faptul că ele

o înfățișau pe acea persoană într-o ipostază considerată în genere

necorespunzătoare unui lider de comunitate, a constituit o parte din modul de

transmitere a mesajului către public.

Prin întâmpinarea,

pârâtul C.N.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că

întreaga argumentație prezentată de reclamantă în susținerea cererii de anulare

a Deciziei C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie  2011, cu privire la ediția

emisiunii „Sinteza zilei” din 27 iulie 2011 evidențiază faptul că reclamanta, fie

nu înțelege motivația deciziei de sancționare, fie se face că nu înțelege de ce

a fost amendată, exprimând niște idei care nu reflectă cu adevărat situația de

fapt din cadrul emisiunii.

Reclamanta a omis cu

bună știință faptul că, prin Decizia nr. 567 din 29 septembrie  2011, nu a fost

sancționată pentru că ar fi interpretat informațiile primite de la M.A.E. și

astfel a avut o altă opinie decât purtătorul de cuvânt al respectivei

instituții, ci pentru că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în

care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că,

nefiind o lege votată de Parlament, nu poate fi dezbătută public, iar această

idee a susținut-o pe parcursul dialogului cu purtătorul de cuvânt al M.A.E.

cu recurs

Prin Sentința nr. 3464

din 23 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA,

în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a constatat, în privința emisiunii „Sinteza

zilei" difuzată în data de 27 iulie 2011 că, în sarcina reclamantei a fost

reținută neîndeplinirea obligației de informare obiectivă a publicului cu

privire la modalitatea de dezbatere publică a unui proiect de lege și nu pentru

faptul că moderatorul emisiunii nu a îmbrățișat punctul de vedere al

reprezentatului M.A.E., cum în mod eronat s-a afirmat în cuprinsul acțiunii.

Potrivit art. 40 alin.

(3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual, cu modificările și completările ulterioare, moderatorii

programelor au obligația să nu folosească și să nu permită; invitaților să

folosească un limbaj injurios sau să instige la violentă.

Prima instanță a constatat

că nerespectarea acestei obligații a fost reținută corect prin decizia

contestată, atât timp cât, tot în cadrul emisiunii „Sinteza zilei"

difuzată în data de 27 iulie 2011, moderatorul emisiunii S-a adresat

purtătorului de cuvânt al M.A.E. cu apelativul „mahalagioaică", pe motiv

că nu știe să asculte un cetățean român, respectiv un invitat al acelei

emisiuni.

Pe calea prezentei

acțiuni, reclamanta nu a susținut și nu a dovedit că ar fi respectat obligația

impusă de art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de

reglementare a conținutului audiovizual, astfel că și din acest punct de vedere

sancțiunea ce i s-a aplicat este legală.

În privința emisiunii

„Sinteza zilei" difuzată în data de 21 august 2011, prima instanță a

constatat că s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. b) din

Codul de reglementare a conținutului audiovizual, care prevăd că în emisiunile

de dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte regula potrivit căreia între

subiectul tratat și imaginile ce însoțesc comentariul să existe o conexiune

reală.

Astfel, pe parcursul

dialogului dintre moderator și dl. G.Ș. au fost difuzate imagini cu clipul

electoral al candidatului P.D.L. de la Neamț, difuzat de o televiziune locală

în ziua alegerilor parțiale parlamentare, precum și imagini filmate în anul

2005, pe care Antena le-a prezentat ca fiind realizate în anul 2010,

dezinformând publicul cu privire la acest fapt și neluând atitudine arunci când

invitatul emisiunii a încercat să corecteze informația.

De asemenea, nu au

fost respectate prevederile art. 67 din Codul de reglementare a conținutului

audiovizual potrivit cărora, în exercitarea dreptului lor de a-și exprima

opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public,

prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de

fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un

mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.

Față de probatoriile

administrate în cauză, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dovedit

respectarea obligațiilor impuse de dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. b) și art.

67 din alin. (3) din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, astfel

că sancțiunea aplicată prin decizia contestată este legală și urmează a fi

menținută.

Apărările reclamantei

legate de dreptul la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, nu vor fi reținute de instanță, întrucât

exercițiul dreptului la libertatea de exprimare nu este unul absolut, ci

comportă, potrivit parag. 2 al art. 10 din Convenție - „îndatoriri și

responsabilități”.

Garanția pe care art.

10 o conferă jurnaliștilor cu privire la relatarea unor probleme de interes

general este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună - credință,

în așa fel încât să ofere informații exacte și credibile, cu respectarea

deontologiei jurnalistice.

În acest context,

prima instanță a reținut că sancțiunea aplicată reclamantei pentru

nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte

și obiective a publicului, precum și a celor privind respectarea dreptului la

imagine a persoanei, respectă exigențele impuse de art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acțiunea promovată de reclamantă este

neîntemeiată.

în cauză

Împotriva Sentinței nr.

3464 pronunțată de Curtea de Apel București la data de 23 mai 2012 a declarat

recurs reclamanta SC A. SA, cu sediul în București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Recurenta

susține că este întemeiată constatarea că sancționarea de către C.N.A. a

încălcării dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, întrucât

„prezentatorul M.G. nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care

proiectul unei legi este supus dezbaterii publice, insistând pe ideea că,

nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută public”.

În realitate, în

cadrul emisiunii, prezentatorul a dezbătut evenimentul reprezentat de circulara

prin care M.A.E. indică ambasadorilor și șefilor de emisiuni ce activități de

informare publică să desfășoare pentru a aduce la cunoștința cetățenilor români

din străinătate informații privind legea votului prin corespondență.

Opinia C.N.A. relativ

la afirmațiile prezentatorului din cadrul emisiunii reprezintă o încălcare a art.

3 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 și art. 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011,

în sensul reținerii faptului că prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de vedere

al reprezentantului M.A.E. și nu că acesta nu a informat corect publicul în

legătură cu modul în care proiectul unei legi este supus dezbaterii publice,

insistând pe ideea că nefiind o lege votată de Parlament nu poate fi dezbătută

public, așa cum a reținut instanța.

Mai arată recurenta

că exprimarea reprezintă în primul rând dreptul de a nu îmbrățișa și de a nu

promova punctul de vedere al autorității atunci când există temei suficient pentru

a-l pune la îndoială.

Or, declarația dată

de ministrul B. în care susținea că va determina adoptarea unui act normativ

care să aducă un milion de voturi partidului său, reprezintă un termen cât se

poate de strict pentru prezentarea și susținerea raționamentului prezentat de

moderatorul emisiunii.

instanța de fond a stabilit că este întemeiată constatarea și sancționarea de

către C.N.A. a încălcării dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Codul

audiovizual, întrucât „moderatorul emisiunii s-a adresat purtătorului de cuvânt

al M.A.E. cu apelativul mahalagioaică pe motiv că nu știe să asculte un

cetățean român, respectiv un invitat al acelei emisiuni”.

Consideră recurenta

că încadrarea cuvântului „mahalagioaică” în categoria injuriilor este eronată,

întrucât nu orice cuvânt care are o semnificație epitetică negativă, purtătoare

de reproș, trebuie să fie în mod necesar un cuvânt injurios.

Totodată, utilizarea

respectivului cuvânt nu trebuie analizată ca faptă în mod abstract, așa cum în

mod greșit a apreciat instanța de fond, ci prin raportare la circumstanțele

speței, respectiv faptul că un funcționar ministerial, confruntat de un

moderator cu aspecte grave și de interes public major, refuză să ofere un

răspuns, ignorând în mod tendențios întrebările ce îi sunt adresate.

instanța de fond a stabilit că este întemeiată constatarea și sancționarea de

către C.N.A. a încălcării dispozițiilor art. 65 alin. (1) lit. b) și ale art. 67

Cod audiovizual, întrucât „pe parcursul dialogului dintre moderator și dl. G.Ș.

au fost difuzate (…) imagini filmate în anul 2005, pe care Antena 3 le-a

prezentat ca fiind realizate în anul 2010, dezinformând publicul cu privire la

acest aspect și neluând atitudine atunci când invitatul emisiunii a încercat să

corecteze informația”, iar aceste imagini nu ar fi avut legătură cu subiectul

emisiunii.

Fapta reținută de

instanța de fond, respectiv aceea că a difuzat imagini filmate în 2005 pe care

le-a prezentat ca fiind realizate în 2010 este contrară adevărului, acest

aspect nefiind reținut nici măcar de C.N.A. în cadrul deciziei de sancționare.

Așa cum rezultă și

din raportul de monitorizare nu s-a menționat anul realizării înregistrării.

Pe de altă parte,

imaginile prezentate aveau legătură strânsă cu subiectul dezbătut, întrucât

prin intermediul lor s-a dorit a se face o prezentare a profilului moral al

d-lui G.Ș.

Mai arată recurenta

că vătămarea invocată de C.N.A. și reținută de instanță nu există din moment ce

însuși dl. Ș.G. a menționat expres în cadrul emisiunii că imaginile sunt

filmate în 2005, publicul fiind deci informat în acest sens.

instanței de recurs

Înalta Curte,

examinând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și

raportat la dispozițiile legale incidente în materia supusă examinării,

constată că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, soluția de

respingere a acțiunii pronunțată de instanța de fond fiind corectă în

considerarea celor ce urmează.

Astfel, recurenta a

supus controlului de legalitate Decizia C.N.A. nr. 567 din 29 septembrie  2011

prin care a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 20.000 lei pentru

încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002,

cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 40 alin. (3), art.

65 lit. b) și art. 67 Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

Concret s-a reținut

că difuzarea emisiunii „Sinteza Zilei” din data de 27 iulie 2011 s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor referitoare la asigurarea unei informări corecte și

obiective a publicului, precum și cele privind respectarea dreptului la

imaginea persoanei, prin aceea că în debutul emisiunii, moderatorul a afirmat

că se află în posesia unor documente referitoare la proiectul legii votului

prin corespondență care, în opinia sa, va aduce trei milioane de voturi

Partidului Democrat Liberal la alegerile din 2012.

De asemenea, s-a

reținut că nu a informat corect publicul în legătură cu modul în care proiectul

unei legi este supus dezbaterii publice, insistând că nefiind o lege votată de

Parlament, nu poate fi dezbătută public.

Recurenta nu invocă

motive de nelegalitate ale sentinței recurate, ci reiterează criticile invocate

prin cererea de chemare în judecată, una dintre acestea fiind aceea că a fost

sancționată ca urmare a faptului că prezentatorul nu a îmbrățișat punctul de

vedere al reprezentantului M.A.E.

Analizând cuprinsul

Deciziei C.N.A. atacate, se constată că în sarcina reclamantei a fost reținută neîndeplinirea

obligației de informare obiectivă a publicului cu privire la modalitatea de

dezbatere publică a unui proiect de lege și nicidecum împrejurarea că

moderatorul emisiunii nu a îmbrățișat punctul de vedere al reprezentantului

M.A.E., așa cum afirmă recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de recurs.

Fapta imputată

moderatorului emisiunii a fost corect reținută, în raport de dispozițiile art. 3

alin. (2) din Legea nr. 504/2002 care obligă toți furnizorii de servicii media

audiovizuale să asigure informarea corectă a publicului prin prezentarea

corectă a faptelor și evenimentelor pentru a favoriza libera formare a

opiniilor.

De asemenea, a fost

corect reținută în sarcina recurentei-reclamante încălcarea dispozițiilor art. 40

alin. (3) Decizia C.N.A. nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a

conținutului audiovizual, care obligă moderatorii programelor să nu folosească și

să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la

violență, atâta timp cât „în cadrul aceleiași emisiuni - „Sinteza Zilei” din

data de 27 iulie 2011 - moderatorul s-a adresat purtătorului de cuvânt al

M.A.E. cu apelativul „mahalagioaică”, pe motiv că nu știe să asculte un invitat

al emisiunii.

Înalta Curte nu poate

reține susținerea recurentei-reclamante în sensul că utilizarea cuvântului

„mahalagioaică” nu trebuie analizată în mod abstract, ci prin raportare la

circumstanțele speței, întrucât nicio împrejurare nu poate conferi justificare

pentru folosirea unui astfel de apelativ, fiind cunoscut că libertatea de

exprimare nu este un drept absolut, limitele exercitării unui astfel de drept

încetând acolo unde începe obligația respectării drepturilor celorlalți.

În acest

sens este și jurisprudența C.E.D.O. care a statuat că exercitarea libertății de

exprimare comportă obligații și responsabilități, obligația de a evita pe cât

se poate expresii care, în mod gratuit ofensează pe alții sau care reprezintă o

ingerință în drepturile lor.

În ceea ce privește

emisiunea „Sinteza Zilei” din data de 21 august 2011, prin Decizia C.N.A.

atacată în prezenta cauză s-a reținut încălcarea dispozițiilor art. 65 alin.

(1) lit. b) și art. 67 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

Art. 65: „În

emisiunile de știri și dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte

următoarele reguli: b) între subiectul tratat și imaginile ce însoțesc

comentariul să existe o conexiune reală”.

Art. 67: „În

exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în

legătură cu subiectele de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie

să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de

apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor

de asigurare a imparțialității.

Recurenta afirmă că

precizarea anului filmării imaginilor pe care Antena le-a prezentat ca fiind

realizate în anul 2010, nu reprezintă un element esențial care să determine

caracterul corect sau incorect al informării publicului, libertatea difuzării

unor imagini nefiind condiționată de obligația menționării exprese a anului în

care au fost realizate.

Această susținere nu

poate fi reținută de Curte atâta timp cât dispozițiile art. 78 alin. (4) din

Codul audiovizualului obligă ca la difuzarea unor imagini și/sau înregistrări sonore

de arhivă să se facă datarea acestora sau menționarea „Arhivă”.

Reținând că subiectul

emisiunii respective era constituit de alegerile parlamentare care au avut loc

în ziua respectivă, în colegiul din Neamț, prin difuzarea imaginilor cu

candidatul G.Ș., în legătură cu care s-a lăsat a se înțelege că sunt realizate

în anul 2010, în realitate acestea fiind realizate în anul 2005, reclamanta a

încălcat dispozițiile art. 65 Codul audiovizualului, întrucât între subiectul

emisiunii și respectivele imagini ce au fost difuzate nu a existat o conexiune

reală, obiectivă.

În consecință, în mod

corect instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantei pentru

nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea informării corecte

și obiective a publicului, precum și a celor privind respectarea dreptului la

imagine a persoanei respectă exigențele impuse de art. 10 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, astfel că acțiunea reclamantei este

neîntemeiată.

Astfel fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC A. SA București împotriva Sentinței nr. 3464 din 23 mai 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2014.