CASE OF DALBAN AGAINST ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF DALBAN AGAINST ROMANIA (CtEDO, 2005)
Rezoluția provizorie ResDH(2005)2 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 1999 în cazul Dalbanului împotriva României (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 8 februarie 2005 la a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Dalban, pronunțată la 28 septembrie 1999, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 28114/95) împotriva României, depusă la 20 aprilie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ionel Dalban, un cetățean român, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la nedreptatea procedurii penale efectuate împotriva reclamantului, instanța de judecată care nu a examinat documentele prezentate în apărarea sa și interferența nejustificată cu libertatea sa de exprimare datorită condamnării reclamantului pentru libele; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 27 aprilie 1998 de către Comisie și de către văduva reclamantului la 5 mai 1998; întrucât în hotărârea sa din 28 septembrie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție; a considerat că nu este necesar să examineze cazul în temeiul articolului 6 alineatul (1); a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească văduva reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite cu privire la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 28 septembrie 1999, având în vedere obligația României în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; Având în vedere faptul că marile părți contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, printre altele prin prevenirea noilor încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; având în vedere că, la 15 decembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit văduva reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 septembrie 1999; constatând informațiile furnizate de autoritățile române cu privire la măsurile individuale, precum și măsurile luate până în prezent pentru prevenirea încălcărilor noi și similare (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Constatând explicațiile furnizate de autoritățile române pentru timpul necesar pentru reforma legii, eforturile pe care le-au întreprins pentru a spori efectul direct al hotărârilor de la Strasbourg și reflectarea în curs asupra modalităților de îmbunătățire a procedurilor legislative în lumina recomandării Comitetului de miniștri Rec(2004)5 privind verificarea compatibilității proiectelor de lege, a legislațiilor existente și a practicilor administrative cu standardele stabilite în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului; constatând în acest context că hotărârea Curții Europene a fost publicată prompt în Jurnalul Oficial, pentru a se asigura că instanțele și autoritățile române le dau efect direct în aplicarea legislației existente, astfel încât să evite, în măsura posibilului, noi încălcări similare; constatând, de asemenea, că autoritățile române au furnizat exemple de hotărâri interne ale instanței cu privire la acuzațiile penale în care tribunalele, adesea referindu-se la jurisprudența Curții Europene, au achitat ulterior inculpații, în special având în vedere intenția lor de a transmite informații și idei privind aspectele de interes public; Remarcand faptul că această dezvoltare a fost consolidată prin adoptarea, în iunie 2004, a noului Cod Penal, a cărui dispoziții relevante permit celor acuzați de libele penale să invoce buna credință ca apărare, să utilizeze mai mult apărarea adevărului și să înlăture închisoarea ca pedeapsă pentru această infracțiune; aceste reforme trebuie să intre în vigoare la 29 iunie 2005; Amintind declarația privind asigurarea eficacității punerii în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului la nivel național și european, adoptată de Comitetul de miniștri la 12 mai 2004, în cea de-a 114-a sesiune, precum și recomandările statelor membre menționate în aceasta, INVITĂ autoritățile române să își continue eforturile pentru a dezvolta efectul direct al jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern, printre altele în domeniul libertății de exprimare, precum și pentru a îmbunătăți procedurile legislative și pentru a menține Comitetul de miniștri informat cu privire la progresele înregistrate; DECLARA, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul României, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz; DECIDE pentru a relua examinarea acestui caz la sfârșitul anului 2005. Apendicele la Rezoluția provizorie ResDH(2005)2 Informații furnizate de guvernul României în cursul examinării cazului Dalban de către Comitetul de Miniștri Guvernul României reamintește că încălcarea constatată de Curtea Europeană în prezenta cauză se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru libele pentru articolele pe care le-a publicat în presă, fără a fi dat de către instanța competentă o oportunitate adecvată de a adăuga dovezi în sprijinul declarațiilor sale. Guvernul reamintește că reclamantul a murit la 13 martie 1998. El subliniază, de asemenea, că legislația română oferă posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor penale pe baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a obține anularea condamnării împotriva articolului 10 ca în cazul în cauză. În orice caz, în ceea ce privește unele dintre declarațiile publicate de reclamant și care au dus la condamnarea sa, el a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție în martie 1999, în cadrul procedurilor extraordinare instituite de Procurorul general. În răspunsul hotărârii Dalban, autoritățile române au inițiat un proces de reflecție privind măsurile generale necesare și a concluzionat că legislația penală trebuie modificată pentru a sublinia posibilitatea ca cei acuzați de crimă să invoce bună credință în apărarea lor. Cu toate acestea, recunoașterea faptului că elementul legislativ al modificărilor legislației române impuse de hotărârea Curții ar lua mai mult timp, amendamentele Codului Penal fiind încorporate în reforma generală a dreptului penal desfășurată în ultimii ani, guvernul, între timp, a emis Ordinea nr. 58/2002, care reduce sancțiunile pentru libele penale. Guvernul subliniază faptul că s-au făcut eforturi pe parcursul procesului legislativ pentru a se asigura că judecătorii interpretează dispozițiile juridice relevante în conformitate cu standardele de la Strasbourg. În acest sens, guvernul reamintește că libelul penal este o infracțiune care impune părții difamate să depună o plângere penală direct cu instanța, excluzând astfel competența procurorilor publici în acest domeniu. După publicarea hotărârii Curții Europene în Jurnalul Oficial în iunie 2000, au fost organizate mai multe conferințe, cursuri de formare și seminarii pentru judecători și procurori publici, care se ocupă în mod specific de aspectele legate de libertatea de exprimare, astfel cum le garantează art. 10 din convenție. În plus, a fost introdus un curs privind „Jurisprudența Curții” începând cu 2000 în formarea inițială a noilor judecători și procurori condus de Institutul Național de Magistrați. Elaborarea posibilă a acestor cursuri este luată în considerare în funcție de recomandarea Comitetului miniștrilor Rec(2004)4 privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului în domeniul educației universitare și al formării profesionale. Ca urmare a acestor eforturi, instanța românească ia în continuare în considerare jurisprudența din Strasbourg privind libertatea de exprimare în aplicarea dreptului intern, astfel cum se reflectă în mai multe hotărâri recente care au fost furnizate Comitetului miniștrilor. În plus, noul Cod Penal a fost adoptat la 28 iunie 2004 și a inclus dispoziții care subliniază faptul că jurnaliștii pot publica declarații de interes public în conformitate cu principiile consemnate în jurisprudența Curții Europene. În conformitate cu noul Cod, insultul nu mai este o infracțiune penală. În ceea ce privește difamarea, închisoarea a fost eliminată ca pedeapsă și posibila utilizare a apărării adevărului a fost extinsă, în special prin introducerea apărării bunei credințe. Noile dispoziții relevante sunt: art. 225 - Libel Declarația sau acuzația făcută în public, prin orice mijloace, de fapte referitoare la o persoană anume care, dacă este adevărat, ar face ca persoana respectivă să fie responsabilă de o penală, administrativă sau disciplinară sau să expună acea persoană la opprobriu public (convenție), este pedepsită cu 10 până la 120 de zile/fină. Procedura penală poate fi inițiată la cererea persoanei rănite. Concilierea părților exclude răspunderea penală. art. 226 – Dovezile adevărului sau de bună credință Declarația sau afirmația faptelor în legătură cu care a fost făcută dovada adevărului sau în legătură cu care acuzatul avea motive rezonabile să creadă că sunt adevărate, nu constituie libele. În caz de declarații sau acuzații de fapte care se referă la viața privată a unei persoane, dovada adevărului sau dovada că pârâtul avea motive rezonabile să creadă că acestea sunt adevărate sunt admisibile pentru apărarea unui interes legitim. În caz de declarații sau acuzații de fapte care se referă la viața privată a unei persoane care afectează capacitatea acestei persoane de a exercita un birou public, dovada adevărului sau dovada că pârâtul a avut motive rezonabile să creadă că faptele sunt adevărate sunt admisibile fără a fi necesare pentru a dovedi existența unui interes legitim. În opinia guvernului român, noile dispoziții ale Codului Penal confirmă practica dezvoltării instanțelor interne de a se abține de la aplicarea sancțiunilor penale jurnaliștilor care își exercită libertatea de exprimare de bună credință, pentru a transmite informații și idei de interes public, în conformitate cu principiile consemnate la art. 10 din Convenție. Prin urmare, noi încălcări similare ale articolului 10 din Convenție vor fi prevenite în viitor. În plus, sunt luate în considerare măsuri suplimentare, având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri Rec(2004)5 privind verificarea compatibilității proiectelor de legi, a legislațiilor existente și a practicilor administrative cu standardele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a îmbunătăți procedurile legislative, astfel încât legislațiile necesare pentru a asigura respectarea rapidă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, în special dacă acest lucru este necesar pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate.