CASE OF DALBAN AGAINST ROMANIA

Rezoluția provizorie ResDH(2005)2 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 1999 în cazul Dalbanului împotriva României (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 8 februarie 2005 la a 914-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Dalban, pronunțată la 28 septembrie 1999, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 28114/95) împotriva României, depusă la 20 aprilie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Ionel Dalban, un cetățean român, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la nedreptatea procedurii penale efectuate împotriva reclamantului, instanța de judecată care nu a examinat documentele prezentate în apărarea sa și interferența nejustificată cu libertatea sa de exprimare datorită condamnării reclamantului pentru libele; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 27 aprilie 1998 de către Comisie și de către văduva reclamantului la 5 mai 1998; întrucât în hotărârea sa din 28 septembrie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție; a considerat că nu este necesar să examineze cazul în temeiul articolului 6 alineatul (1); a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească văduva reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite cu privire la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 28 septembrie 1999, având în vedere obligația României în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; Având în vedere faptul că marile părți contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, printre altele prin prevenirea noilor încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; având în vedere că, la 15 decembrie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit văduva reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 septembrie 1999; constatând informațiile furnizate de autoritățile române cu privire la măsurile individuale, precum și măsurile luate până în prezent pentru prevenirea încălcărilor noi și similare (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Constatând explicațiile furnizate de autoritățile române pentru timpul necesar pentru reforma legii, eforturile pe care le-au întreprins pentru a spori efectul direct al hotărârilor de la Strasbourg și reflectarea în curs asupra modalităților de îmbunătățire a procedurilor legislative în lumina recomandării Comitetului de miniștri Rec(2004)5 privind verificarea compatibilității proiectelor de lege, a legislațiilor existente și a practicilor administrative cu standardele stabilite în Convenția Europeană pentru Drepturile Omului; constatând în acest context că hotărârea Curții Europene a fost publicată prompt în Jurnalul Oficial, pentru a se asigura că instanțele și autoritățile române le dau efect direct în aplicarea legislației existente, astfel încât să evite, în măsura posibilului, noi încălcări similare; constatând, de asemenea, că autoritățile române au furnizat exemple de hotărâri interne ale instanței cu privire la acuzațiile penale în care tribunalele, adesea referindu-se la jurisprudența Curții Europene, au achitat ulterior inculpații, în special având în vedere intenția lor de a transmite informații și idei privind aspectele de interes public; Remarcand faptul că această dezvoltare a fost consolidată prin adoptarea, în iunie 2004, a noului Cod Penal, a cărui dispoziții relevante permit celor acuzați de libele penale să invoce buna credință ca apărare, să utilizeze mai mult apărarea adevărului și să înlăture închisoarea ca pedeapsă pentru această infracțiune; aceste reforme trebuie să intre în vigoare la 29 iunie 2005; Amintind declarația privind asigurarea eficacității punerii în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului la nivel național și european, adoptată de Comitetul de miniștri la 12 mai 2004, în cea de-a 114-a sesiune, precum și recomandările statelor membre menționate în aceasta, INVITĂ autoritățile române să își continue eforturile pentru a dezvolta efectul direct al jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern, printre altele în domeniul libertății de exprimare, precum și pentru a îmbunătăți procedurile legislative și pentru a menține Comitetul de miniștri informat cu privire la progresele înregistrate; DECLARA, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul României, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz; DECIDE pentru a relua examinarea acestui caz la sfârșitul anului 2005. Apendicele la Rezoluția provizorie ResDH(2005)2 Informații furnizate de guvernul României în cursul examinării cazului Dalban de către Comitetul de Miniștri Guvernul României reamintește că încălcarea constatată de Curtea Europeană în prezenta cauză se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru libele pentru articolele pe care le-a publicat în presă, fără a fi dat de către instanța competentă o oportunitate adecvată de a adăuga dovezi în sprijinul declarațiilor sale. Guvernul reamintește că reclamantul a murit la 13 martie 1998. El subliniază, de asemenea, că legislația română oferă posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor penale pe baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a obține anularea condamnării împotriva articolului 10 ca în cazul în cauză. În orice caz, în ceea ce privește unele dintre declarațiile publicate de reclamant și care au dus la condamnarea sa, el a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție în martie 1999, în cadrul procedurilor extraordinare instituite de Procurorul general. În răspunsul hotărârii Dalban, autoritățile române au inițiat un proces de reflecție privind măsurile generale necesare și a concluzionat că legislația penală trebuie modificată pentru a sublinia posibilitatea ca cei acuzați de crimă să invoce bună credință în apărarea lor. Cu toate acestea, recunoașterea faptului că elementul legislativ al modificărilor legislației române impuse de hotărârea Curții ar lua mai mult timp, amendamentele Codului Penal fiind încorporate în reforma generală a dreptului penal desfășurată în ultimii ani, guvernul, între timp, a emis Ordinea nr. 58/2002, care reduce sancțiunile pentru libele penale. Guvernul subliniază faptul că s-au făcut eforturi pe parcursul procesului legislativ pentru a se asigura că judecătorii interpretează dispozițiile juridice relevante în conformitate cu standardele de la Strasbourg. În acest sens, guvernul reamintește că libelul penal este o infracțiune care impune părții difamate să depună o plângere penală direct cu instanța, excluzând astfel competența procurorilor publici în acest domeniu. După publicarea hotărârii Curții Europene în Jurnalul Oficial în iunie 2000, au fost organizate mai multe conferințe, cursuri de formare și seminarii pentru judecători și procurori publici, care se ocupă în mod specific de aspectele legate de libertatea de exprimare, astfel cum le garantează art. 10 din convenție. În plus, a fost introdus un curs privind „Jurisprudența Curții” începând cu 2000 în formarea inițială a noilor judecători și procurori condus de Institutul Național de Magistrați. Elaborarea posibilă a acestor cursuri este luată în considerare în funcție de recomandarea Comitetului miniștrilor Rec(2004)4 privind Convenția Europeană a Drepturilor Omului în domeniul educației universitare și al formării profesionale. Ca urmare a acestor eforturi, instanța românească ia în continuare în considerare jurisprudența din Strasbourg privind libertatea de exprimare în aplicarea dreptului intern, astfel cum se reflectă în mai multe hotărâri recente care au fost furnizate Comitetului miniștrilor. În plus, noul Cod Penal a fost adoptat la 28 iunie 2004 și a inclus dispoziții care subliniază faptul că jurnaliștii pot publica declarații de interes public în conformitate cu principiile consemnate în jurisprudența Curții Europene. În conformitate cu noul Cod, insultul nu mai este o infracțiune penală. În ceea ce privește difamarea, închisoarea a fost eliminată ca pedeapsă și posibila utilizare a apărării adevărului a fost extinsă, în special prin introducerea apărării bunei credințe. Noile dispoziții relevante sunt: art. 225 - Libel Declarația sau acuzația făcută în public, prin orice mijloace, de fapte referitoare la o persoană anume care, dacă este adevărat, ar face ca persoana respectivă să fie responsabilă de o penală, administrativă sau disciplinară sau să expună acea persoană la opprobriu public (convenție), este pedepsită cu 10 până la 120 de zile/fină. Procedura penală poate fi inițiată la cererea persoanei rănite. Concilierea părților exclude răspunderea penală. art. 226 – Dovezile adevărului sau de bună credință Declarația sau afirmația faptelor în legătură cu care a fost făcută dovada adevărului sau în legătură cu care acuzatul avea motive rezonabile să creadă că sunt adevărate, nu constituie libele. În caz de declarații sau acuzații de fapte care se referă la viața privată a unei persoane, dovada adevărului sau dovada că pârâtul avea motive rezonabile să creadă că acestea sunt adevărate sunt admisibile pentru apărarea unui interes legitim. În caz de declarații sau acuzații de fapte care se referă la viața privată a unei persoane care afectează capacitatea acestei persoane de a exercita un birou public, dovada adevărului sau dovada că pârâtul a avut motive rezonabile să creadă că faptele sunt adevărate sunt admisibile fără a fi necesare pentru a dovedi existența unui interes legitim. În opinia guvernului român, noile dispoziții ale Codului Penal confirmă practica dezvoltării instanțelor interne de a se abține de la aplicarea sancțiunilor penale jurnaliștilor care își exercită libertatea de exprimare de bună credință, pentru a transmite informații și idei de interes public, în conformitate cu principiile consemnate la art. 10 din Convenție. Prin urmare, noi încălcări similare ale articolului 10 din Convenție vor fi prevenite în viitor. În plus, sunt luate în considerare măsuri suplimentare, având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri Rec(2004)5 privind verificarea compatibilității proiectelor de legi, a legislațiilor existente și a practicilor administrative cu standardele prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru a îmbunătăți procedurile legislative, astfel încât legislațiile necesare pentru a asigura respectarea rapidă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, în special dacă acest lucru este necesar pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate.

Interim Resolution ResDH(2005)2

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 September 1999 in the case of Dalban against Romania

(Adopted by the Committee of Ministers on 8 February 2005

at the 914th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No.

11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Dalban case delivered on 28 September 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 28114/95) against Romania, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 April 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr

Ionel Dalban, a Romanian national, and that the Commission declared admissible the complaints relating to the unfairness of criminal proceedings conducted against the applicant, the trial court not having examined documents submitted in his defence and to the unjustified interference with his freedom of expression due to the applicant's conviction for libel;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 27 April 1998 and by the applicant's widow on 5 May 1998;

Whereas in its judgment of 28 September 1999 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 10 of the Convention;

-

held that it was not necessary to examine the case under Article 6, paragraph 1;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant's widow, within threemonths, 20

000 French francs in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at an annual rate of 3.47% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 28 September 1999, having regard to Romania's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Considering that High Contracting Parties are required rapidly to take the necessary measures to this end,

inter alia

by preventing new violations of the Convention similar to those found in the Court's judgments ;

Having satisfied itself that on 15 December 1999, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant's widow the sum provided for in the judgment of 28 September 1999;

Noting the information provided by the Romanian authorities concerning individual measures as well as the measures which have been taken so far to prevent new, similar violations (this information appears in the Appendix to this resolution);

Noting the explanations given by the Romanian authorities for the time taken to reform the law, the efforts they have undertaken to enhance the direct effect of Strasbourg judgments and the ongoing reflection on ways to improve legislative procedures in the light of Committee of Ministers' Recommendation Rec(2004)5 on the verification of the compatibility of draft laws, existing laws and administrative practice with the standards laid down in the European Convention on Human Rights;

Noting in this context that the European Court's judgment was promptly published in the Official Journal, to ensure that Romanian courts and authorities give it direct effect in applying existing law so as to avoid, as far as possible, new, similar violations;

Noting also that the Romanian authorities have provided examples of domestic court decisions on criminal libel charges in which the courts, often referring to the European Court's case-law, subsequently acquitted the defendants not least in view of their intention to transmit information and ideas on issues of public interest;

Noting that this development has been strengthened by the adoption, in June 2004, of the new Criminal Code, the relevant provisions of which allow those accused of criminal libel to invoke good-faith as a defence, to make more extensive use of the defence of truth and remove imprisonment as a punishment for this offence; these reforms being due to enter into force on 29 June 2005;

Recalling the Declaration on ensuring the effectiveness of the implementation of the European Convention on Human Rights at national and European levels, adopted by the Committee of Ministers on 12 May 2004, at its 114th Session, and the recommendations to the member states referred to therein,

INVITES the Romanian authorities to pursue their efforts further to develop the direct effect of the European Court's case-law in domestic law,

inter alia

in the area of freedom of expression, and to improve legislative procedures and to keep the Committee of Ministers informed of the progress;

DECLARES, after having examined the information supplied by the government of Romania, that it has provisionally exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case;

DECIDES to resume consideration of this case at the end of 2005.

Appendix to Interim Resolution ResDH(2005)2

Information provided by the government of Romania

during the examination of the Dalban case

by the Committee of Ministers

The Romanian government recalls that the violation found by the European Court in the present case concerned the applicant's criminal conviction for libel for articles which he had published in the press, without being given by the competent court a proper opportunity to adduce evidence in support of his statements.

As regards

individual measures

, the government recalls that the applicant died on 13 March 1998. It also points out that Romanian law offers the possibility to request reopening of criminal proceedings on the basis of judgments of the European Court of Human Rights, to obtain the annulment of a conviction contrary to Article 10 as in the present case. In any event, as regards some of the statements published by the applicant and resulted in his conviction, he was acquitted by the Supreme Court of Justice in March 1999, in extraordinary proceedings instituted by the Prosecutor-General.

In response to the Dalban judgment, the Romanian authorities initiated a reflection process concerning the necessary

general measures

and concluded that criminal law needed to be amended to stress the possibility for those accused of criminal libel to invoke good faith in their defence.

However, recognising that the legislative element in the changes to Romanian law required by the Court's judgment would take more time, the amendments to the Criminal Code being incorporated in the overall criminal law reform conducted in the last years, the government in the meantime issued Order No. 58/2002 reducing the penalties for criminal libel.

The government stresses that efforts have been made throughout the legislative process to ensure that judges interpret the relevant legal provisions in line with the Strasbourg standards. In this respect, the government recalls that criminal libel is an offence requiring the defamed party to lodge a criminal complaint directly with the court, thus excluding the public prosecutors' competence in this field.

Following the publication of the European Court's judgment in the Official Journal in June 2000, several conferences, training courses and seminars for judges and public prosecutors have been organised, specifically dealing with issues related to the freedom of expression as guaranteed by Article 10 of the Convention.

Moreover, a course on the “Court's case-law” was introduced as early as 2000 into the initial training of new judges and prosecutors conducted by the National Institute of Magistrates. Possible further development of these courses is being considered in the light of the Committee of Ministers' Recommendation Rec(2004)4 on the European Convention on Human Rights in university education and professional training.

As a result of these efforts, Romanian courts are increasingly taking into account the Strasbourg case-law concerning the freedom of expression when applying domestic law, as reflected in several recent judgments which have been provided to the Committee of Ministers.

In addition, the new Criminal Code was adopted on 28 June 2004, and included provisions stressing that journalists may publish statements of public interest in accordance with the principles enshrined in the European Court's case-law. According the new Code, insult is no longer a criminal offence. As for defamation, imprisonment has been removed as a punishment and the possible use of the defence of truth has been widened, particularly by introducing the defence of good faith.

The new relevant provisions are:

Article 225 - Libel

The statement or allegation made in public, by any means, of facts concerning a particular person which, if true, would render that person liable to a criminal, administrative or disciplinary penalty or expose that person to public opprobrium (contempt), shall be punished by 10 to 120 days/fine.

The criminal proceedings can be set in motion at the request of the injured person. The conciliation of the parties excludes the criminal liability.

Article 226 – The proof of truth or of good faith

The statement or allegation of facts in relation to which the proof of truth was made or in relation to which the defendant had reasonable grounds to believe they were true, do not constitute libel.

In case of statements or allegations of facts referring to the private life of a person, the proof of truth or the proof that the defendant had reasonable grounds to believe that they were true are admissible for the defense of a legitimate interest.

In case of statements or allegations of facts referring to the private life of a person that affect that person's ability to exercise a public office, the proof of truth or the proof that the defendant had reasonable grounds to believe that the facts are true are admissible without being necessary to prove the existence of a legitimate interest.

In the Romanian government's view, the new provisions of the Criminal Code confirm the developing practice of the domestic courts to refrain from applying criminal sanctions to journalists who exercise their freedom of expression in good faith in order to transmit information and ideas of public interest, in accordance with the principles enshrined in Article 10 of the Convention. Therefore, new similar violations of Article 10 of the Convention will be prevented in the future.

Moreover, further measures are being considered, in the light of the Committee of Ministers' Recommendation Rec(2004)5 on the verification of the compatibility of draft laws, existing laws and administrative practice with the standards laid down in the European Convention on Human Rights, in order to improve legislative procedures so that laws necessary to ensure Romania's compliance with the European Convention on Human Rights are rapidly adopted, particularly if this is necessary to prevent new violations similar to those already found.