CASE OF DULAURANS AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2003)71 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 martie 2000 în cazul Dulaurans împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 aprilie 2003 la cea de-a 834-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Dulaurans împotriva Franței pronunțată la 21 martie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 34553/97) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 17 decembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Michelle Christine Dulaurans, cetățean francez, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că dreptul la un proces echitabil a fost încălcat prin faptul că Curtea de casă și-a respins apelul asupra punctelor de drept, în mod evident necorespunzător, că se bazează pe un nou argument; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Comisie și de către Guvernul Statului pârât, la 2 și, respectiv, 30 noiembrie 1998; întrucât, în hotărârea sa din 21 martie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 100 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 50 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite cu sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 2 octombrie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 martie 2000, iar dobânzile nejustificate, de la 1 464,80 franci francezi, au fost plătite la 19 iunie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2003)71

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 March 2000

in the case of Dulaurans against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 April 2003

at the 834th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Dulaurans against France case delivered on 21 March 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34553/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Ms Michelle Christine Dulaurans, a French national, and that the Commission declared admissible the complaint that her right to a fair trial had been breached in that the Court of cassation had dismissed her appeal on points of law on the manifestly incorrect ground that she was relying on a new argument;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission and by the government of the respondent state, on 2 and 30 November 1998 respectively;

Whereas in its judgment of 21 March 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment became final, 100 000 French francs in respect of non-pecuniary damage; 50 000 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3,47% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 March 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 2 October 2000, after the expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 21 March 2000, and that the default interest due, that is 1 464,80 French francs, was paid on 19 June 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.