CASE OF P.V. AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)43 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 (finală la 4 aprilie 2001) în cazul P.V. împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza P.V. pronunțată la 14 noiembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 4 aprilie 2001 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea reclamantului de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 38305/97) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 august 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl P.V., un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că durata anumitor proceduri civile a fost excesivă; întrucât, în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea a hotărât în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 50 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 8 442 franci franci în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite cu sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 15 martie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 14 noiembrie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)43

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 November 2000 (final on 4 April 2001)

in the case of P.V. against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the P.V. case delivered on 14 November 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 4 April 2001 since, at this date, the government of the respondent state was informed that the applicant’s request for a re-hearing before the Grand Chamber had been dismissed;

Recalling that the case originated in an application (No. 38305/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 24 August 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr P.V., a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the length of certain civil proceedings was excessive;

Whereas in its judgment of 14 November 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 50 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 8 442 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 2,74% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 14 November 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 15 March 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 14 November 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.