CASE OF GERBER AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)118 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 martie 2000 (finală la 28 iunie 2000) în cazul Gerber împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Gerber pronunțată la 28 martie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 33237/96) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 27 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Armand Gerber, un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor comerciale; întrucât, în hotărârea sa din 28 martie 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 100 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 35 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 24 noiembrie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 28 martie 2000, iar dobânzile nejustificate datorate au fost plătite la 11 iunie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)118

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 March 2000 (final on 28 June 2000)

in the case of Gerber against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Gerber case delivered on 28 March 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 33237/96) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 27 September 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Armand Gerber, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint regarding the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the commercial courts;

Whereas in its judgment of 28 March 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 100 000 French Francs in respect of non-pecuniary damage and 35 000 French Francs in respect of costs and expenses, and that simple interest at an annual rate of 2.74% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 28 March 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 24 November 2000, the government of the respondent state paid the applicant the sum provided for in the judgment of 28 March 2000, and that the default interest due was paid on 11 June 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.