CASE OF ROTARU AGAINST ROMANIA

Rezoluția provizorie ResDH(2005)57 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 în cazul Rotaru împotriva României (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005 la a 933-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Rotaru pronunțată la 4 mai 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 28341/95) împotriva României, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 22 februarie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Aurel Rotaru, un național român, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea referitoare la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată din cauza exploatării și utilizării de către Serviciul de Informații din România („RIS”) a unui dosar care conține informații personale privind, în special, presupusa sa aparținere în 1937 la mișcarea „legionară” română, precum și a plângerii privind încălcarea dreptului de acces la o instanță și a dreptului la un remediu eficace în fața unei autorități naționale care ar putea decide asupra unei cereri de a fi modificată sau distrusă; Amintind că cauza a fost prezentată de către Comisie la 3 iunie 1999 și de către reclamant la 29 iunie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 4 mai 2000, Curtea a hotărât, printre altele, cu 16 voturi împotrivă una, că s-a încălcat art. 8 din convenție; - în unanimitate, că s-a încălcat art. 13 din convenție; - în unanimitate, că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - în unanimitate, Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 50.000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 3.690.28 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertiți în lei român, la rata aplicabilă la data decontare, și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins, în unanimitate, restul cererii de justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația României în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, reamintind că sunt necesare în mod rapid mari părți contractante să ia măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea noilor încălcări ale Convenției similare celor constatate în hotărârile Curții; Amintind declarația Comitetului Ministrului din 12 mai 2004 privind asigurarea eficacității punerii în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului la nivel național și european, precum și recomandările menționate în acest articol în vederea consolidării punerii în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului la nivel intern; având în vedere că, la 2 august 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 4 mai 2000; Observarea informațiilor furnizate de autoritățile române cu privire la măsurile individuale, precum și a măsurilor luate până în prezent pentru prevenirea unor noi încălcări similare (acești informații sunt rezumate în apendicele prezentei rezoluții); Amintind că, în conformitate cu art. 8 din Convenție, Curtea a remarcat că dreptul intern nu a stabilit cu suficientă precizie limitele care trebuie respectate în exercitarea competenței de a colecta, înregistra și arhiva informații privind securitatea națională (punctul 57 din hotărâre), precum și absența unei proceduri de supraveghere a activității serviciilor secrete pentru a asigura respectarea valorilor unei societăți democratice; supravegherea care ar trebui efectuată cel puțin în ultima instanță de către justiție (punctul 59 din hotărâre); Amintind de asemenea că Curtea a concluzionat, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nicio dispoziție a legii române nu a permis reclamantului să pună la îndoială deținerea de către serviciile de informații privind viața sa privată sau să refuteze adevărul acestor informații (punctul 72 din hotărâre); Amintind că, de asemenea, cazul se referă la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza eșecului instanței de recurs de la București, în noiembrie 1997, de a se pronunța asupra solicitării reclamantului de compensare pentru prejudiciile morale cauzate de utilizarea informațiilor eronate, precum și a cererii sale de rambursare a costurilor suportate pentru a obține rectificarea informațiilor referitoare la el (punctul 77 din hotărâre); constatând cu interes noua Lege nr. 535/2004 privind prevenirea și reprimarea terorismului, care prevede acum o procedură de supraveghere judiciară a tuturor măsurilor de supraveghere secretă, de asemenea în cazurile care implică amenințări pentru securitatea națională; constatând, de asemenea, cu interes, informațiile prezentate de autoritățile române cu privire la procedura legislativă în curs de desfășurare în vederea reformării Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională; Notând în plus procedura prevăzută de Legea nr. 187/1999 care, în ciuda deficiențelor identificate de Curtea Europeană (a se vedea punctul 71 din hotărâre), permite totuși persoanelor interesate să inspecteze dosarele create în ceea ce privește (între 1945 și 1989) de organele fostului Securitate, să obțină certificate privind posibila lor colaborare cu fostul Securitatea și concurența în fața unei instanțe conținutul acestor certificate; Cu toate acestea, constatând cu regret că, la mai mult de cinci ani de la data hotărârii, mai multe deficiențe identificate de Curtea Europeană nu par să fi fost remediate, în special în ceea ce privește procedura care urmează să fie urmată pentru a avea accesul la arhivele preluate de RIS din fostele servicii secrete (altele decât Securitatea) ), absența unei reglementări specifice privind vârsta informațiilor care ar putea fi stocate de către autorități sau lipsa unei posibilități de a contesta deținerea acestor informații și, cu excepția cazurilor prevăzute de Legea nr. 187/1999, veritabilitatea lor, CALLĂ autoritățile române să adopte rapid reformele legislative necesare pentru a răspunde criticilor formulate de Curte în hotărârea sa privind sistemul român de colectare și stocare a informațiilor de către serviciile secrete, DECLARA, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul României, că și-a exercitat în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz, DECIDE pentru a relua examinarea acestui caz, în ceea ce privește măsurile generale, atunci când reformele legislative au fost îndeplinite sau, cel târziu, la una dintre primele sale reuniuni din 2006. Apendicele rezoluției provizorii ResDH(2005)57 Informații furnizate de Guvernul României în timpul examinării cazului Rotaru de către Comitetul de Miniștri Măsuri individuale Autoritățile române reamintesc că cazul a abordat utilizarea de către Serviciul de Informații din România, în contextul procedurii judiciare, a informațiilor referitoare la solicitant, obținute prin consultarea arhivelor preluate din fostele servicii secrete. Datorită unei similarități de nume, unele dintre aceste informații, care se ocupă de activitatea politică a reclamantului în anii 1930, au fost eronate. Pentru a evita orice confuzie viitoare de acest tip care ar putea fi dăunătoare pentru reclamant, hotărârea Curții Europene a fost adăugată de Serviciul de Informații din România la dosarul din care au fost obținute informațiile în cauză, fiind făcută o anotare în acest sens. Autoritățile române subliniază faptul că activitățile serviciilor secrete privind colectarea de informații privind securitatea națională sunt reglementate de legea-cadru privind securitatea națională (Legea nr. 51/1991). Această lege definește (art. 3) cazurile care pot fi considerate amenințări pentru securitatea națională și care justifică adoptarea unor măsuri specifice de supraveghere secretă a persoanelor suspectate de a fi comis astfel de acte. De asemenea, legea reglementează (art. 13) procedura care trebuie respectată atunci când se recurge la măsuri de supraveghere care intervin în dreptul persoanei fizice la respectarea vieții private, cum ar fi prin telefonie, și oferă posibilitatea tuturor persoanelor care susțin că drepturile și libertățile lor au fost încălcate pentru a închide comisiile parlamentare care se ocupă de apărare și ordinea publică (art. 16). De la eliberarea hotărârii Curții Europene în cauza Rotaru, au fost prezentate Parlamentului mai multe proiecte de lege privind reforma Legii nr. 51/1991. Acestea vizează modernizarea legii, în vederea adaptării acesteia la noi forme de amenințări pentru securitatea națională (în special în contextul luptei împotriva terorismului internațional), precum și în vederea consolidării garanțiilor acordate persoanelor fizice drepturilor fundamentale. În acest sens, autoritățile române iau în considerare orientările privind drepturile omului și lupta împotriva terorismului adoptată de Comitetul de miniștri la 11 iulie 2002. Acest proces legislativ nu a condus încă la reforma Legii nr. 51/1991, în special având în vedere complexitatea și caracterul sensibil al subiectului. Procedura privind autorizarea măsurilor de supraveghere prevăzute de Legea nr. 51/1991 a fost totuși modificată prin Legea nr. 51/1991. 281/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, care a instituit un control judiciar al măsurilor de supraveghere secretă. Ulterior, Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și reprimarea terorismului a adus alte modificări, astfel încât autorizarea măsurilor de supraveghere secretă, în toate cazurile presupuselor amenințări la securitatea națională prevăzute de Legea nr. 51/1991, este astăzi în competența judecătorilor Curții Înalte de Justiție și de Cassare. În ceea ce privește celelalte aspecte criticate de Curtea Europeană în hotărârea Rotaru, acestea vor fi luate în considerare în contextul reformei legislative în curs de desfășurare. Se vor adopta noi dispoziții care reglementează aspecte precum controlul activității serviciilor secrete, vârsta informațiilor care pot fi deținute, precum și stabilirea unei proceduri care să permită persoanelor interesate să pună în pericol informațiile care ar putea fi deținute de serviciile secrete. În acest sens, publicarea hotărârii Rotaru în Jurnalul Oficial în ianuarie 2001 a permis deja instanțelor române să țină seama de concluziile Curții Europene, în special de cele referitoare la dreptul, garantat de art. 13 din Convenție, să aibă posibilitatea de a contesta deținerea de către serviciile de informații ale datelor cu caracter personal, de a respinge adevărul lor și de a solicita modificarea datelor inexacte. În plus, se prevede să se reglementeze în mod detaliat procedura care urmează să aibă acces la informațiile conținute în arhivele preluate de RIS din fostele servicii secrete, precum și să se indice utilizarea care poate fi făcută a informațiilor astfel obținute. În acest sens, autoritățile competente prevăd posibilitatea de a modifica Legea nr. 14/1992, care reglementează activitatea RIS, după modificarea legii-cadru privind protecția securității naționale. În plus, autoritățile românești reamintesc dispozițiile Legii nr. 187/1999 privind accesul cetățenilor la dosarele personale pe care le deține Securitatea și vizează demascarea naturii organizației ca forță de poliție politică. Chiar dacă această lege nu este aplicabilă situației reclamantului în cazul Rotaru, aceasta permite totuși persoanelor interesate să inspecteze dosarele create în ceea ce privește acestea de organele fostului Securitate (între 1945 și 1989), pentru a obține certificate care indică dacă au colaborat sau nu cu fostul Securitate și pentru a contesta în fața unei instanțe conținutul acestor certificate. În cele din urmă, autoritățile române consideră că instanța internă va permite efect direct asupra hotărârii Rotaru, astfel încât să evite noi încălcări ale articolului 6, alineatul (1) din Convenție similare cu cele constatate de Curtea Europeană în acest caz, în cazul în care Curtea de Apel din București nu a luat în considerare cererea de compensare a reclamantului și rambursarea costurilor suportate pentru a obține rectificarea datelor în cauză.

Interim Resolution ResDH(2005)57

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 4 May 2000 in the case of Rotaru against Romania

(Adopted by the Committee of Ministers on 5 July 2005

at the 933rd meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No.

11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Rotaru case delivered on 4 May 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 28341/95) against Romania, lodged with the European Commission of Human Rights on 22 February 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr Aurel Rotaru, a Romanian national, and that the Commission declared admissible the complaint concerning the breach of the applicant's right to respect for his private life on account of the holding and use by the Romanian Intelligence Service (“RIS”) of a file containing personal information concerning, in particular, his alleged belonging in 1937 to the Romanian “legionary” movement, as well as the complaint concerning the breach of the right of access to a court and of the right to an effective remedy before a national authority that could rule on an application to have the file amended or destroyed;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 3 June 1999 and by the applicant on 29 June 1999;

Whereas in its judgment of 4 May 2000 the Court held

inter alia

:

- by sixteen votes to one, that there had been a violation of Article 8 of the Convention;

- unanimously, that there had been a violation of Article 13 of the Convention;

- unanimously, that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 50,000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 3,690.28 French francs in respect of costs and expenses, to be converted into Romanian lei at the rate applicable on the date of settlement, and that simple interest at an annual rate of 2.74% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed, unanimously, the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 4 May 2000, having regard to Romania's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Recalling that High Contracting Parties are required rapidly to take the necessary measures to this end herewith, in particular by preventing new violations of the Convention similar to those found in the Court's judgments ;

Recalling the Declaration of the Committee of Minister of 12 May 2004 on ensuring the effectiveness of the implementation of the European Convention on Human Rights at national and European levels, as well as the recommendations mentioned therein aiming at reinforcing the implementation of the European Convention on Human Rights at domestic level;

Having satisfied itself that on 2 August 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant the sums provided in the judgment of 4 May 2000;

Noting the information provided by the Romanian authorities concerning the individual measures, as well as the measures taken so far to prevent new, similar violations (this information is summarised in the appendix to this resolution);

Recalling that the Court noted, under Article 8 of the Convention, that the domestic law did not lay down with sufficient precision the limits to be respected in the exercise of the power to gather, record and archive information concerning national security (paragraph 57 of the judgment), as well as the absence of a procedure to supervise the activity of the secret services to ensure respect of the values of a democratic society; supervision which should be carried out, at least in the last resort, by the judiciary (paragraph 59 of the judgment);

Also recalling that the Court concluded, under Article 13 of the Convention, that no provision of Romanian law allowed the applicant to challenge the holding by the intelligence services of information on his private life or to refute the truth of such information (paragraph 72 of the judgment);

Recalling that the case also concerned a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the failure of the Bucharest court of appeal, in November 1997, to rule on the applicant's request for compensation for the non-pecuniary damage caused by the use of erroneous information, as well as on his request for reimbursement of the costs incurred in order to obtain the rectification of the information concerning him (paragraph 77 of the judgment);

Noting with interest the new Law No. 535/2004 on the prevention and repression of terrorism which now provides for a procedure of judicial supervision of all secret surveillance measures, also in the cases involving threats to the national security;

Noting also with interest the information submitted by the Romanian authorities concerning the legislative procedure currently under way with a view to reforming Law No. 51/1991 on national security;

Noting in addition the procedure provided by Law No. 187/1999 which, in spite of the shortcomings identified by the European Court (see paragraph 71 of the judgment), nevertheless allows interested persons to inspect the files created in their respect (between 1945 and 1989) by the organs of the former

Securitate

, to obtain certificates concerning their possible collaboration with the former

Securitate

and to contest before a court the content of such certificates;

Noting nevertheless with regret that, more than five years after the date of the judgment, several shortcomings identified by the European Court still do not seem to have been remedied, in particular concerning the procedure to be followed in order to have access to the archives taken over by the RIS from former secret services (others than the

Securitate

), the absence of specific regulation concerning the age of the information which could be stored by the authorities, or the lack of a possibility to contest the holding of this information and, save for the cases provided for by Law No. 187/1999, their truthfulness,

CALLS UPON the Romanian authorities rapidly to adopt the legislative reforms necessary to respond to the criticism made by the Court in its judgment concerning the Romanian system of gathering and storing of information by the secret services,

DECLARES, after having examined the information supplied by the Government of Romania, that it has provisionally exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case,

DECIDES to resume consideration of this case, as far as general measures are concerned, when the legislative reforms have been accomplished or, at the latest, at one of its first meetings in 2006.

Appendix to Interim Resolution ResDH(2005)57

Information provided by the Government of Romania during the examination of the Rotaru case by the Committee of Ministers

Individual Measures

The Romanian authorities recall that the case dealt with the use made by the Romanian Intelligence Service, within the context of court proceedings, of information concerning the applicant, information obtained by consulting the archives taken over from the former secret services. Because of a similarity of names, some of this information, dealing with the applicant's political activity in the 1930s, was erroneous.

To avoid any future confusion of this kind which could be harmful to the applicant, the judgment of the European Court has been appended by the Romanian Intelligence Service to the file from which the information at issue was obtained, an annotation having been made in this respect.

General Measures

The Romanian authorities underline that the secret services' activities concerning the gathering of information on national security are regulated by the framework law on national security (Law No. 51/1991). This law defines (Article 3) the cases which may be considered as threats to national security and which justify the adoption of specific measures of secret surveillance of the persons suspected of having committed such acts. The law also regulates (Article 13) the procedure to be followed when having recourse to surveillance measures which interfere with the individual's right to respect for private life, such as telephone tapping, and provides the possibility for all persons claiming that their rights and freedoms have been infringed to seise the parliamentary commissions dealing with defence and public order (Article 16).

Since the delivery of the European Court's judgment in the Rotaru case, several bills concerning the reform of Law No. 51/1991 have been submitted to the Parliament. They aim at the modernisation of the law, with a view to adapting it to the new forms of threats to national security (in particular within the context of the fight against international terrorism), as well with a view to reinforcing the guarantees given to individuals' fundamental rights. In this respect, the Romanian authorities are taking into account the Guidelines on human rights and the fight against terrorism adopted by the Committee of Ministers on 11

July 2002.

This legislative process has nevertheless not yet led to the reform of Law No. 51/1991, particularly in view of the complexity and of the sensitive nature of the subject matter. The procedure concerning the authorisation of surveillance measures provided for by Law No. 51/1991 has nevertheless been modified by Law No.

281/2003 on the amendment of the Code of Criminal Procedure, which instituted a judicial control of secret surveillance measures. Subsequently, Law No. 535/2004 on the prevention and repression of terrorism has brought further changes, so that the authorisation of secret surveillance measures, in all the cases of presumed threats to national security provided for by Law no. 51/1991, comes today within the competence of judges of the High Court of Justice and Cassation.

Concerning the other aspects criticised by the European Court in the Rotaru judgment, they will be taken into account in the context of the legislative reform which is currently under way. New provisions will be enacted regulating issues such as the control of the activity of secret services, the age of information which may be held, as well as establishing a procedure allowing interested persons to challenge the information which might be held by the secret services. In this respect, the publication of the Rotaru judgment in the Official Journal in January 2001 has already allowed the Romanian courts to take account of the European Court's findings, in particular of those concerning the right, guaranteed by Article 13 of the Convention, to have the possibility to challenge the holding by the intelligence services of personal data, to refute their truthfulness and to request that the inexact data be modified.

Moreover, it is envisaged to regulate in a detailed way the procedure to be followed to have access to information contained in the archives taken over by the RIS from the former secret services, as well as to indicate the use that may be made of the information thus obtained. In this respect, the competent authorities envisage the possibility to amend Law No. 14/1992, which regulates the activity of the RIS, after the amendment of the framework law on the protection of national security.

In addition, the Romanian authorities recall the provisions of Law No. 187/1999 on citizens' access to the personal files held on them by the

Securitate

and aimed at unmasking that organisation's nature as a political police force. Even if this law is not applicable to the situation of the applicant in the Rotaru case, it nevertheless allows interested persons to inspect the files created in respect of them by the organs of the former

Securitate

(between 1945 and 1989), to obtain certificates indicating whether they had collaborated or not with the former

Securitate

and to contest before a court the content of such certificates.

Finally, the Romanian authorities believe that the domestic courts will afford direct effect to the Rotaru judgment so as to avoid new violations of Article 6, paragraph 1, of the Convention similar to that found by the European Court in the present case, where the Bucharest Court of Appeal failed to consider the applicant's claim for compensation and for the reimbursement of the costs incurred in order to obtain the rectification of the data at issue.