Rezoluția interimară ResDH(2005)2 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 1999 în cauza Dalban împotriva României (adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 februarie 2005, în cadrul celei de-a 914-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 septembrie 1999 în cauza Dalban și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 2814/95) îndreptată împotriva România, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 aprilie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Ionel Dalban, resortisant român, și că Comisia a declarat admisibile argumentul referitor la încălcarea procedurii penale diligente împotriva reclamantului din cauza lipsei examinării de către Tribunal a documentelor pe care le-a prezentat pentru a se apăra, precum și a motivului privind interferența nejustificată în libertatea de exprimare a reclamantului din cauza condamnării sale penale pentru calomnie Reamintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către Comisie la 27 aprilie 1998 și de către văduva reclamantului la 5 mai 1998 Considerând că, în Hotărârea sa din 28 septembrie 1999, Curtea, în unanimitate: a spus că a existat o încălcare a articolului 10 din Convenție a afirmat că nu este necesar să se examineze cazul pe teren al articolului 6 alineatul (1) a spus că guvernul statului pârât trebuia să plătească văduvei reclamantului, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi pentru daune morale și că această sumă ar fi majorată cu un interes simplu de 3,47% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plată a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 28 septembrie 1999, având în vedere obligația României de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție. Considerând că Înaltele P ă r i contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Conveniei similare celor constatate în hotărârile Curii S-a asigurat că, la 15 decembrie 1999, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit văduvei reclamantului sumele prevăzute în Hotărârea din 28 septembrie 1999. Notificând informațiile furnizate de autoritățile române cu privire la măsurile individuale, precum și măsurile luate până în prezent pentru a preveni noi încălcări similare (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Observând explicațiile oferite de autoritățile române cu privire la timpul necesar pentru adoptarea reformei legislative, eforturile depuse de acestea pentru a consolida efectul direct al hotărârilor de la Strasbourg, precum și reflecția în curs de desfășurare asupra îmbunătățirii procedurilor legislative în lumina Recomandării Comitetului miniștrilor Rec. (2004) 5 privind verificarea compatibilității proiectelor de lege, a legilor în vigoare și a practicilor administrative cu standardele stabilite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului Observând în acest context că hotărârea Curții Europene a fost publicată rapid în Jurnalul Oficial pentru a se asigura că instanțele și autoritățile române îi dau efect direct în aplicarea legislației naționale și pentru a se evita, în măsura posibilului, noi încălcări similare; Observând, de asemenea, că autoritățile române au furnizat exemple de hotărâri judecătorești interne privind acuzațiile penale de calomnie, aceste hotărâri arată că instanțele, e n făcând adesea referire la jurisprudența Curții Europene, au ajuns în cele din urmă Achitarea acuzaților, în special a faptului că intenția acestora a fost de a furniza informații și idei cu privire la aspecte de interes public Reținând că această dezvoltare a fost consolidată prin adoptarea, în iunie 2004, a noului cod penal, ale cărui dispoziții relevante permit persoanelor acuzate de infracțiune să invoce, de asemenea, ca mijloc de apărare a bunei lor credințe, să utilizeze într-un mod mai larg apărarea adevărului și să elimine pedeapsa cu închisoarea pentru această infracțiune ; Reformele ar trebui să intre în vigoare la 29 iunie 2005 prin care să reamintească Declarația de punere în aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului la nivel național și european, adoptată de Comitetul de Miniștri la 12 mai 2004, în cadrul celei de a 114-a sesiuni, precum și diferitele recomandări adresate statelor membre la care se referă Declarația Invită autoritățile să își continue eforturile pentru a consolida și mai mult efectul direct al jurisprudenței Curții Europene în dreptul intern, în special în domeniul libertății de exprimare, și pentru a îmbunătăți procedurile legislative, și pentru a continua să informeze Comitetul cu privire la progresele înregistrate Se precizează, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul României, că și-a îndeplinit în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, decide să reia examinarea cazului la sfârșitul anului 2005. la examinarea cazului Dalban de către Comitetul de Miniștri Guvernul României reamintește că încălcarea constatată de Curtea Europeană în prezenta cauză se referă la condamnarea penală a reclamantului pentru calomnie din cauza articolelor pe care le publicase în presă, fără ca instanța competentă să-i fi dat în mod satisfăcător posibilitatea de a furniza dovezi pentru a-și susține afirmațiile. În același timp, guvernul subliniază că dreptul român oferă posibilitatea de a solicita redeschiderea procedurilor penale pe baza hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, în scopul de a obține anularea unei condamnări contrare articolului 10, precum și în prezenta cauză. În orice caz, în ceea ce privește unele dintre afirmațiile publicate de reclamant care au dus la condamnarea sa penală, reclamantul a fost achitat de Curtea Supremă de Justiție în martie 1999, în urma unei proceduri extraordinare introduse de procurorul general. Ca răspuns la Hotărârea Dalban, autoritățile române au inițiat o reflecție cu privire la măsuri de ordin general necesare și au concluzionat că este necesar să se modifice legislația penală pentru a consolida posibilitatea ca persoanele acuzate să fi comis o infracțiune de calomnie de a-și invoca buna credință ca mijloc de apărare. Cu toate acestea, având în vedere că dimensiunea legislativă a reformei dreptului românesc, ca răspuns la hotărârea Curții, ar fi de lungă durată să se introducă amendamentele la Codul penal care au fost încorporate în reforma generală a dreptului penal realizată în ultimii ani, guvernul a adoptat în intervalul legislativ prin ordonanță (n 53/2002) pentru a reduce sancțiunile aplicate pentru încălcarea calomniei; guvernul subliniază că s-au depus eforturi pe tot parcursul procesului legislativ pentru a asigura interpretarea dispozițiilor legale ale judecătorilor naționali în lumina standardelor Curții de la Strasbourg. În această privință, guvernul reamintește că calomnia este o infracțiune care necesită ca partea vătămată să depună o plângere penală direct la instanță, excluzând astfel orice competență a procurorilor în acest domeniu. În urma publicării hotărârii Curții Europene în Jurnalul Oficial din iunie 2000, au fost organizate mai multe conferințe, cursuri de formare și seminarii pentru judecători și procurori, care abordează în mod specific chestiuni legate de libertatea de exprimare, astfel cum sunt garantate prin art. 10 din Convenție. În plus, în 2000 s-a organizat deja un curs privind jurisprudența Curții. A fost introdus în programul de formare inițială a noilor judecători și procurori ai Institutului Național de Magistratură. Posibilitatea de a aprofunda aceste cursuri este examinată în lumina recomandării Comitetului de Miniștri Rec(2004)4 privind Convenția europeană a drepturilor omului în învățământul universitar și în formarea profesională. Ca urmare a acestor eforturi, instanțele române, prin aplicarea dreptului intern, iau din ce în ce mai mult în considerare jurisprudența Curții de la Strasbourg privind libertatea de exprimare, astfel cum reiese din mai multe hotărâri recente care au fost prezentate Comitetului de Miniștri. În plus, noul cod penal (adoptat la 28 iunie 2004) conține, de asemenea, dispoziții care vizează consolidarea posibilității jurnaliștilor de a publica afirmații de interes public, în conformitate cu principiile stabilite în jurisprudența Curții Europene. În ceea ce privește calomnia, pedeapsa cu închisoarea a fost eliminată și posibilitatea ca acuzatii să utilizeze apărarea adevărului a fost extinsă, în special prin introducerea apărării bunei credințe. Noile dispoziții relevante se citesc după cum urmează Art. 225 □ Declarația sau declarația făcută în public, prin orice mijloace, a faptelor referitoare la o persoană care, dacă ar fi dovedită, ar duce la răspunderea penală, administrativă sau disciplinară a persoanei respective sau la disprețul public, este pedepsită cu 10 până la 120 de zile-amendă. Acțiunea penală va fi deschisă pe baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. Concilierea părților împiedică răspunderea penală Art. 226 □ Dovada adevărului sau a bunei-credințe nu constituie o infracțiune de calomnie : declarațiile sau afirmațiile a căror veridicitate a fost dovedită sau pentru care pârâtul avea motive plauzibile să creadă că au fost dovedite; în cazul unor afirmații sau afirmații privind viața privată a unei persoane, dovada adevărului sau faptul că autorul a avut motive plauzibile să creadă în veridicitatea lor este admisibilă pentru apărarea unui interes legitim. În cazul în care afirmațiile sau afirmațiile referitoare la viața privată a unei persoane și referitoare la capacitatea sa de a exercita o funcție publică, dovada adevărului sau faptul că autorul avea motive plauzibile să creadă în veridicitatea lor este admisibilă fără a fi necesar să se demonstreze existența unui interes legitim. Potrivit guvernului român, noile dispoziții ale Codului penal confirmă practica în curs de dezvoltare a instanțelor române de a se abține de la impunerea de sancțiuni penale jurnaliștilor care își exercită libertatea de exprimare cu bună credință pentru a transmite informații și idei cu privire la chestiuni de interes public, în conformitate cu principiile care decurg din art. 10 din convenție. Prin urmare, în viitor vor fi evitate noi încălcări similare ale articolului 10 din Convenție. În plus, se iau în considerare măsuri suplimentare, în conformitate cu Recomandarea Comitetului miniștrilor Rec(2004)5 privind verificarea compatibilității proiectelor de lege, a legilor în vigoare și a practicilor administrative cu standardele stabilite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în vederea îmbunătățirii procedurilor legislative și a adoptării rapide a legilor necesare pentru a asigura respectarea de către România a Convenției Europene, în special dacă este necesar pentru a preveni noi încălcări ale Convenției similare celor deja constatate.
Résolution Intérimaire ResDH(2005)2
relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme
du 28 septembre 1999 dans l'affaire Dalban contre la Roumanie
(adoptée par le Comité des Ministres le 8 février 2005,
lors de la 914e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n
o
11 (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 28 septembre 1999 dans l'affaire Dalban et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention
;
Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n
o
28114/95) dirigée contre la
Roumanie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 20 avril 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.
Ionel Dalban, ressortissant roumain, et que la Commission a déclaré recevables le grief relatif à l'iniquité de la procédure pénale diligentée contre le requérant en raison de l'absence d'examen par le tribunal des documents qu'il avait soumis pour se défendre, ainsi que le grief relatif à l'ingérence injustifiée dans la liberté d'expression du requérant en raison de sa condamnation pénale pour diffamation
;
Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 27 avril 1998 et par la veuve du requérant le 5 mai 1998
;
Considérant que dans son arrêt du 28 septembre 1999 la Cour, à l'unanimité :
-
a dit qu'il y avait eu violation de l'article 10 de la Convention
;
-
a dit qu'il ne s'imposait pas d'examiner l'affaire sur le terrain de l'article 6, paragraphe 1
;
-
a dit que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la veuve du requérrant, dans les trois mois, 20
000 francs français pour préjudice moral et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 3,47 % l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement
;
-
a rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus
;
Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article
46, paragraphe 2, de la Convention
;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 28
septembre 1999, eu égard à l'obligation qu'a la Roumanie de s'y conformer selon l'article 46,
paragraphe 1, de la Convention
;
Considérant que les Hautes Parties contractantes sont tenues de prendre rapidement les mesures nécessaires à cette fin, notamment en prévenant de nouvelles violations de la Convention semblables à celles constatées dans les arrêts de la Cour
;
S'étant assuré que le 15 décembre 1999, dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé à la veuve du requérant les sommes prévues dans l'arrêt du 28 septembre 1999
;
Notant les informations fournies par les autorités roumaines concernant les mesures d'ordre individuel, ainsi que les mesures prises jusqu'à présent en vue de prévenir de nouvelles violations similaires (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution)
;
Notant les explications fournies par les autorités roumaines concernant le temps qui a été nécessaire à l'adoption de la réforme législative, les efforts qu'elles ont déployés afin de renforcer l'effet direct des arrêts de Strasbourg, ainsi que la réflexion actuellement en cours sur l'amélioration des procédures législatives à la lumière de la Recommandation du Comité des Ministres Rec(2004)5 sur la vérification de la compatibilité des projets de loi, des lois en vigueur et des pratiques administratives avec les normes fixées par la Convention européenne des Droits de l'Homme
;
Notant dans ce contexte que l'arrêt de la Cour européenne a été rapidement publié au Journal Officiel afin d'assurer que les tribunaux et les autorités roumaines lui donnent effet direct dans l'application du droit national, et d'éviter, dans la mesure du possible, de nouvelles violations similaires ;
Notant aussi que les autorités roumaines ont fourni des exemples de décisions judiciaires internes concernant des accusations pénales de diffamation, ces décisions montrent que les tribunaux, e
n faisant souvent référence à la jurisprudence de la Cour européenne,
ont finalement
acquitté les accusés notamment du fait que l'intention de ces derniers avait été de fournir des informations et idées sur des questions d'
intérêt public
;
Notant que ce développement a été renforcé par l'adoption, en juin 2004, du nouveau code pénal dont les dispositions pertinentes permettent aux personnes accusées de l'infraction de diffamation d'invoquer également comme moyen de défense leur bonne foi, d'utiliser d'une manière plus large
la défense de la vérité, et éliminent la peine d'emprisonnement pour cette infraction
; les réformes devraient entrer en vigueur le 29
juin
2005
;
Rappelant la Déclaration «
Assurer l'efficacité de la mise en œuvre de la Convention européenne des Droits de l'Homme aux niveaux national et européen
», adoptée par le Comité des Ministres le 12 mai 2004, lors de sa 114e session, ainsi que les différentes Recommandations adressées aux Etats Membres auxquelles la Déclaration fait référence
;
Invite les autorités à poursuivre leurs efforts afin de renforcer davantage l'effet direct de la jurisprudence de la Cour européenne dans le droit interne, notamment dans le domaine de la liberté d'expression, et d'améliorer les procédures législatives,
et à continuer à tenir le Comité informé des progrès
;
Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Roumanie, qu'il a provisoirement rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire,
Décide de reprendre l'examen de cette affaire à la fin de 2005.
Annexe à la Résolution Intérimaire ResDH(2005)2
Informations fournies par le Gouvernement de la Roumanie
lors de l'examen de l'affaire Dalban
par le Comité des Ministres
Le Gouvernement roumain rappelle que la violation constatée par la Cour européenne dans la présente affaire concerne la condamnation pénale du requérant pour diffamation en raison des articles qu'il avait publié dans la presse, sans que le tribunal compétent ne lui ait donné d'une manière satisfaisante la possibilité de fournir des preuves pour soutenir ses allégations.
En ce qui concerne les
mesures d'ordre individuel
, le Gouvernement rappelle que le requérant est décédé le 13 mars 1998. Parallèlement, il souligne que le droit roumain offre la possibilité de solliciter la réouverture des procédures pénales sur la base des arrêts de la Cour européenne des Droits de l'Homme afin d'obtenir l'annulation d'une condamnation contraire à l'article 10, comme dans la présente affaire. De toute façon, en ce qui concerne quelques-unes des affirmations publiées par le requérant qui avaient abouti à sa condamnation pénale, le requérant a été acquitté par la Cour suprême de Justice en mars 1999, à l'issue d'une procédure extraordinaire introduite par le Procureur Général.
En réponse à l'arrêt Dalban, les autorités roumaines ont initié une réflexion concernant les
mesures d'ordre général
nécessaires et ont conclu à la nécessité d'amender la législation pénale afin de renforcer la possibilité pour les personnes accusées d'avoir commis une infraction de diffamation d'invoquer leur bonne foi comme moyen de défense.
Néanmoins, du fait que la dimension législative de la réforme du droit roumain, en réponse à l'arrêt de la Cour, serait longue à introduire – les amendements au Code pénal ayant été incorporés dans la réforme globale du droit pénal menée à bien ces dernières années – le gouvernement a dans l'intervalle légiféré par ordonnance (n
o
53/2002) pour réduire les sanctions encourues pour l'infraction de diffamation.
Le Gouvernement souligne que des efforts ont été faits tout au long du processus législatif en vue d'assurer l'interprétation des dispositions légales concernées par les juges nationaux à la lumière des standards de la Cour de Strasbourg. A cet égard, le Gouvernement rappelle que la diffamation est une infraction nécessitant que la partie lésée introduise une plainte pénale directement auprès du tribunal, en excluant de la sorte toute compétence des procureurs dans ce domaine.
Suite à la publication de l'arrêt de la Cour européenne dans le Journal Officiel en juin 2000, plusieurs conférences, cours de formation et séminaires pour les juges et les procureurs ont été organisés, traitant spécifiquement des questions liées à la liberté d'expression, telle que garantie par l'article 10 de la Convention.
En plus, déjà en 2000 un cours sur la «
jurisprudence de la Cour
» a été introduit dans le programme de formation initiale des nouveaux juges et procureurs de l'Institut National de la Magistrature. La possibilité d'approfondir ces cours est examinée à la lumière de la Recommandation du Comité des Ministres Rec(2004)4 sur la Convention européenne des Droits de l'Homme dans l'enseignement universitaire et la formation professionnelle.
A la suite de ces efforts, les tribunaux roumains, en appliquant le droit interne, prennent de plus en plus en compte la jurisprudence de la Cour de Strasbourg concernant la liberté d'expression, ainsi qu'il ressort de plusieurs arrêts récents ayant été soumis au Comité des Ministres.
De plus, le nouveau code pénal (adopté le 28 juin 2004) contient aussi des dispositions visant à renforcer la possibilité pour les journalistes de publier des affirmations d'intérêt public, conformément aux principes établis dans la jurisprudence de la Cour européenne. Selon le nouveau code, l'insulte a été dépénalisée. En ce qui concerne la diffamation, la peine d'emprisonnement a été supprimée et
la possibilité pour les accusés d'utiliser la défense de la vérité
a été élargie,
notamment par l'introduction de la défense de la bonne foi.
Les nouvelles dispositions pertinentes se lisent comme suit
:
Art. 225 – La diffamation
« L'affirmation ou déclaration faites en public, par tout moyen, de faits concernant une personne qui, s'ils étaient avérés, entraîneraient la responsabilité pénale, administrative ou disciplinaire de cette personne ou le mépris public, est punissable de 10 à 120 jours- amendes.
L'action pénale sera ouverte sur plainte préalable de la personne lésée. La conciliation des parties empêche la responsabilité pénale
».
Art. 226 – La preuve de la vérité ou de la bonne foi
«
Ne sont pas constitutives de l'infraction de diffamation
: les déclarations ou affirmations dont la véracité a été prouvée, ou pour lesquelles le défendeur avait des raisons plausibles de penser qu'elles étaient avérées.
En cas d'affirmations ou d'allégations concernant la vie privée d'une personne, la preuve de la vérité ou que l'auteur avait des raisons plausibles de croire à leur véracité est recevable pour la défense d'un intérêt légitime.
En cas d'affirmations ou allégations concernant la vie privée d'une personne et portant sur sa capacité d'exercer une fonction publique, la preuve de la vérité ou que l'auteur avait des raisons plausibles de croire à leur véracité est recevable sans qu'il soit nécessaire de prouver l'existence d'un intérêt légitime. »
Selon le Gouvernement roumain, les nouvelles dispositions du code pénal confirment la pratique en cours de développement des tribunaux roumains consistant à s'abstenir d'imposer des sanctions pénales aux journalistes qui exercent leur liberté d'expression de bonne foi afin de transmettre des informations et des idées sur des questions d'intérêt public, conformément aux principes découlant de l'article 10 de la Convention. Dès lors, de nouvelles violations similaires de l'article 10 de la Convention seront évitées à l'avenir.
De plus, de mesures additionnelles sont envisagées, à la lumière de la Recommandation du Comité des Ministres Rec(2004)5 sur la vérification de la compatibilité des projets de loi, des lois en vigueur et des pratiques administratives avec les normes fixées par la Convention européenne des Droits de l'Homme, en vue d'améliorer les procédures législatives et de permettre l'adoption rapide des lois nécessaires visant à assurer le respect par la Roumanie de la Convention européenne, et notamment si cela est nécessaire afin de prévenir de nouvelles violations de la Convention similaires à celles déjà constatées.