AFFAIRE DALBAN ET 4 AUTRES AFFAIRES CONTRE LA ROUMANIE

Rezoluția CM/ResDH(2011) 73 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cinci cauze împotriva României privind condamnările penale ale jurnaliștilor pentru insultă și/sau calomnie (a se vedea detaliile în lai) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc condamnările penale ale reclamanților pentru insultă și/sau calomnie și caracterul disproporționat al sancțiunilor impuse reclamanților (încălcarea art. 10) ; interzicerea automată a drepturilor părintești asupra persoanelor condamnate la pedeapsa cu închisoarea și absența unei căi de atac efective în această privință (violarea articolelor 8 și 13) și a unei proceduri penale (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3) (d) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, un act de punere în aplicare prin care se confirmă faptul că statul pârât a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din hotărârea pronunțată). - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE în .A se vedea anexa la Rezoluția CM/ResDH(2011) 73 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cinci cauze împotriva României privind condamnările penale ale jurnaliștilor pentru insultă și/sau calomnie Rezumatul introductiv al cauzelor Aceste cauze se referă la condamnările penale ale reclamanților pentru insultă și/sau calomnie, între 1994 și 2003, pronunțate în temeiul articolelor 205 și 206 din Codul penal pentru publicarea unor articole critice la adresa autorităților și a responsabililor publici, pentru acțiunile desfășurate în exercitarea funcțiilor lor. În toate cazurile, Curtea Europeană a remarcat că, prin natura lor și prin gravitatea pedepselor aplicate (în special, a pedepselor cu închisoarea sau a amenzilor penale), condamnările penale ale reclamanților au constituit ingerințe disproporționate în dreptul lor la libertatea de exprimare (încălcarea articolului 10). În cauza Sabou și Pîrcălab, Curtea Europeană a concluzionat, de asemenea, încălcarea dreptului la respectarea vieții de familie a primului reclamant, din cauza interdicției privind exercitarea drepturilor părintești care decurg din impunerea unei pedepse cu închisoarea. Curtea Europeană a luat notă de faptul că, în temeiul articolelor 71 și 64 din Codul penal, interdicia s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe de altă parte, dreptul intern nu oferea o cale de atac eficientă pentru a denunța această interferență (încălcare a articolului 13). În cele din urmă, cauza Băcanu și SC Curtea Europeană a statuat că tribunalele naționale au respins majoritatea ofertelor de probe ale reclamanților fără a avansa motive pertinente, ceea ce a dus în special la o încălcare a dispozițiilor articolului 6 alineatul (1) și ale articolului 3 (d) din Regulamentul (CE) nr. Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Pagube morale Costuri și cheltuieli totale Dalban (28114/95), [GC] Hotărârea din 28/09/99, Rezoluția Interimar ResDH(2005) 2 000 de franci francezi 20 000 de franci francezi Plătiți la 15/12/1999 Cumpănă și Mazăre (33348/96), [GC] Hotărârea din 17/12/2004 Nicio satisfacție echitabilă alocată Sabou și Pârcălab (46572/99), Hotărârea din 28/09/2004, definitivă la 28/12/2004 582,42 EUR 000 EUR 582,42 EUR Plătit la 05/04/2005 (reclamantul a renunțat la dobânzi (sumă minimă) Barb (5945/03), Hotărârea din 7/10/2008, definitivă la 7/01/2009) 19,88 EUR 000 EUR 781 EUR 800,88 EUR plătit la 06/04/2009 (reclamantul a renunțat la dobânzi (sumă minimă) Bacanu și SC mail-uri: SA (4411/04), Hotărârea din 3/03/2009, definitivă la 3/06/2009) 150 EUR 150 EUR Platit la 03/09/2009 Măsuri individuale 1) Dalban : Reclamantul a decedat la 13 martie 1998. În momentul în care Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârea, condamnarea sa fusese anulată de Curtea Supremă de Justiție, ca urmare a unei acțiuni extraordinare introduse de procurorul general. În temeiul articolului 41, Curtea Europeană a acordat văduvei reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral. 2) Cumpănă and Mazăre : Curtea Europeană a luat act de faptul că, la 22 noiembrie 1996, reclamanții au beneficiat de harul prezidențial, ceea ce i-a exonerat de la executarea pedepsei cu închisoarea și a pus capăt interdicției privind exercitarea anumitor drepturi civile. În ceea ce privește interzicerea unui an a exercitării profesiei lor impuse ca măsură de securitate, Curtea Europeană a stabilit că nu a fost pusă în aplicare și că reclamanții au continuat să lucreze ca jurnaliști după condamnarea lor. Ulterior, autoritățile au precizat că condamnările lor au fost eliminate din cazierele lor judiciare la expirarea termenului legal de reabilitare. În plus față de condamnările penale, reclamanții au fost condamnați să plătească daune-interese părții civile și au încercat să acopere suma plătită în acest sens, precum și alți șefi de prejudiciu prin depunerea unei cereri în temeiul articolului 41. Pentru a respinge cererea reclamanților de despăgubiri pentru prejudiciul material, Curtea Europeană de Justiție se bazează pe concluzia că condamnarea reclamanților ar fi putut fi considerată necesară într-o societate democratică În ceea ce privește prejudiciul moral, Comisia a considerat că constatarea încălcării constituie, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. 3) Sabou și Pârcălab : În ceea ce privește primul reclamant, Curtea Europeană a luat notă de faptul că, după ce a fost întemnițat între 20 august și 5 octombrie 1998, acesta a obținut o suspendare a executării pedepsei cu închisoarea. Un decret de grație din 2 februarie 1999 al președintelui lal a fost eliberat din executarea restului pedepsei cu închisoarea și a pus capăt interdicției exercitării drepturilor sale părintești. Condamnările reclamanților au fost eliminate din cazierele lor judiciare la expirarea termenului legal de reabilitare. Curtea Europeană a acordat reclamanților o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material, reprezentând valoarea daunelor-interese pe care reclamanții au fost condamnați să le plătească părții civile în procedura în cauză, a prejudiciului moral și a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. 4) Barb Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și moral și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Reclamantul putea solicita redeschiderea procedurii penale contestate în conformitate cu art. 408 Codul de procedură penală. Potrivit informațiilor de care dispun autoritățile nici o cerere în acest sens nu a fost formulată. În orice caz, condamnarea reclamantului a fost retrasă din cazierul său judiciar ca urmare a abrogării articolelor 205 și 206 din Codul penal (a se vedea mai jos în mai multe măsuri generale : În procedura în cauză, au fost impuse sancțiuni penale numai domnului Bacanu, autorul articolului în cauză. În calitate de editură, reclamanta SC mai întâi a fost responsabilă în comun pentru plata daunelor-interese. Curtea Europeană le-a acordat în comun o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și moral. În ceea ce privește condamnarea penală, domnul Bacanu putea solicita redeschiderea procedurii penale contestate în conformitate cu art. 408 Codul de procedură penală. Conform informațiilor de care dispun autoritățile nici o cerere în acest sens nu a fost formulată. În orice caz, condamnarea reclamantului a fost eliminată din cazierul său judiciar ca urmare a abrogării articolelor 205 și 206 din Codul penal (a se vedea mai jos sub În circumstanțele menționate mai sus, Comitetul Miniștilor a considerat că nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Încălcări ale articolului 10 1) Măsuri legislative în urma hotărârilor Curții Europene în primele trei cauze, Regulamentul de urgență nr. 58/2002 și Legea nr. 160/2005 au eliminat pedeapsa cu închisoarea pentru insultă și calomnie. 288/2006, care a intrat în vigoare la 11 august 2006, a abrogat articolele 205- 207 din Codul penal și, ca urmare, atât lacul cât și calomnia au fost denigrate. Cu toate acestea, în ianuarie 2007, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională depenalizarea de la culpă și calomnie. Hotărârea Curții Constituționale a generat incertitudine în ceea ce privește efectele sale asupra depenalizării limbii și a calomniei. Pentru a clarifica această chestiune, procurorul general a sesizat Curtea de Casație și Justiție cu privire la o acțiune în interesul legii (recurs in interesul legii). În hotărârea sa din 18 decembrie 2008 În octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat faptul că, în pofida hotărârii pronunțate anterior de Curtea Constituțională, nu mai sunt sancționate cu privire la culpă și calomnie. În temeiul articolului 4142 alineatul (3) din Codul de procedură penală, această decizie este obligatorie în prezent pentru instanțele naționale. În cele din urmă, ca urmare a depenalizării culpei și a calomniei și a interzicerii exercitării anumitor drepturi prevăzute la articolele 71 și 64 din Codul penal și a măsurilor de securitate nu mai sunt aplicabile în cauze similare. 2) Publicarea și difuzarea : Traducerea în limba română a hotărârilor Curții Europene în toate aceste cauze au fost publicate în Jurnalul Oficial În 2000, 2005 și 2009, au fost organizate mai multe conferințe, stagii de formare și seminarii pentru judecători și procurori, care abordează în mod specific aspecte legate de libertatea de exprimare, astfel cum sunt garantate prin art. 10. Scopul acestor măsuri a fost de a contribui la sensibilizarea cu privire la jurisprudența Curții Europene și de a se asigura că dreptul intern relevant este interpretat în conformitate cu principiile formulate de Curtea Europeană. Autoritățile române au furnizat exemple de hotărâri judecătorești pronunțate între 2003 și 2004 care arată că instanțele, invocând adesea jurisprudența Curții Europene, au relaxat inculpații șefilor de culpă și de calomnie, în special pentru că au acționat în intenția de a face publice informații și idei cu privire la chestiuni de interes general b) Încălcarea articolelor 8 și 13 Curtea Europeană a luat act de faptul că, în conformitate cu art. 71 din Codul penal, interzicerea exercitării drepturilor părintești prevăzute la art. 64 din Codul penal s Dispozițiile în vigoare în prezent prevăd că aceasta aparține instanțelor din statul membru în care se interzice sau nu exercitarea drepturilor părintești. În cazul în care acestea își exercită autoritatea, instanțele trebuie să ia în considerare natura și gravitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aplicarea unei astfel de pedepse este supusă controlului instanțelor de apel, în cadrul sistemului obișnuit al căilor de atac. În ceea ce privește interdicțiile privind exercitarea drepturilor părintești aplicate înainte de pronunțarea hotărârii Curții Europene în cauza Sabou și Pîrcălab și care continuă să producă efectele acestora, guvernul a precizat că persoanele afectate pot solicita controlul judiciar al acestei măsuri în lumina criteriilor prevăzute la art. 71 în forma sa actuală, formulând o obiecție cu privire la executarea în temeiul articolului 461 litera (d) din Codul penal. Guvernul a reamintit că, în cauza Iordache împotriva României (nr. 6817/02, Hotărârea din 14/10/2008, definitivă la 14/01/2009), Curtea Europeană a statuat că procedura menționată anterior reprezintă o cale de atac efectivă cu privire la încălcările continue care decurg din aplicarea automată a interdicției, astfel cum se prevede în legea anterioară (punctul 60 din hotărâre). c) Încălcarea art. 6 alin. (1) și (3) (d) Autoritățile române consideră că încălcarea constatată de Curtea Europeană în cauza Bacanu și SC "R" SA rezultă din nerespectarea de către instanțele naționale a dispozițiilor legale care îi obligă să administreze toate dovezile relevante și relevante în cauză și să își motiveze deciziile de respingere a ofertelor de probe ale părților (art. 67 din Codul de procedură penală). Reamintind că hotărârea a fost tradusă și publicată în Jurnalul Oficial nr. 0484 din 13 iulie 2009, guvernul consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aceste cazuri, în afara măsurilor menționate mai sus, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011, în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)73

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

dans cinq affaires contre Roumanie concernant des condamnations pénales des journalistes pour insulte et/ou diffamation

(voir détails dans l’Annexe)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent les condamnations pénales des requérants pour insulte et/ou diffamation et le caractère disproportionné des sanctions imposées aux requérants (violations de l’article 10)

; l’interdiction automatique des droits parentaux frappant les personnes condamnées à des peines de prison et l’absence d’un recours effectif à cet égard (violations des articles 8 et 13) et l’iniquité d’une procédure pénale (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3

(d)) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)73

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans cinq affaires contre Roumanie concernant des condamnations pénales des journalistes pour insulte et/ou diffamation

Résumé introductif des affaires

Ces affaires concernent les condamnations pénales des requérants pour insulte et/ou diffamation, entre 1994 et 2003, prononcées au titre des articles 205 et 206 du Code pénal pour avoir publié des articles critiques à l’égard des autorités et responsables publics, pour des actes accomplis dans l’exercice de leurs fonctions. Dans toutes les affaires, la Cour européenne a noté que, par leur nature et la sévérité des peines infligées (en particulier, des peines de prison ou des amendes pénales), les condamnations pénales des requérants ont constitué des ingérences disproportionnées dans leur droit à la liberté d’expression (violations de l’article 10).

Dans l’affaire Sabou et Pîrcălab, la Cour européenne a également conclu à la violation du droit au respect de la vie familiale du premier requérant, en raison de l’interdiction de l’exercice de ses droits parentaux découlant de l’imposition d’une peine de prison. La Cour européenne a noté qu’en vertu des articles 71 et 64 du Code pénal, l’interdiction s’appliquait automatiquement quand une peine de prison était imposée, sans considérations liées à la nature de l’infraction ou à l’intérêt de l’enfant, et que son application n’était pas soumise au contrôle judiciaire (violation de l’article 8). Par ailleurs, le droit interne n’offrait pas de recours effectif pour dénoncer cette ingérence (violation de l’article 13).

Enfin, l’affaire Băcanu et SC «

R

» SA concerne également l’iniquité de la procédure pénale en question. La Cour européenne a jugé que les tribunaux nationaux avaient rejeté la plupart des offres de preuves des requérants sans avancer des motifs pertinents, ce qui avait entrainé en particulier l’impossibilité pour les requérants d’examiner ou de faire examiner des témoins et avait compromis tout leur système de défense d’une manière incompatible avec les exigences d’un procès équitable (violation des articles 6, paragraphe 1 et 3 (d)).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Dălban (28114/95), [GC] jugement du 28/09/99, Résolution Intérimaire ResDH(2005)2

-

20

000 francs français

-

20 000 francs français

Payé le15/12/1999

Cumpănă et Mazăre (33348/96), [GC] jugement du 17/12/2004

-

-

-

-

Pas de satisfaction équitable allouée

Sabou et Pîrcălab (46572/99), jugement du 28/09/2004, définitif le 28/12/2004

1

582,42 EUR

6

000 EUR

4

000 EUR

11

582,42 EUR

Payé le 05/04/2005 (le requérant a renoncé aux intérêts (somme minime))

Barb (5945/03), jugement du 7/10/2008, définitif le 7/01/2009)

19,88 EUR

1

000 EUR

1

781 EUR

2

800,88 EUR

Payé le 06/04/2009 (le requérant a renoncé aux intérêts (somme minime))

Băcanu et SC «

R

» SA (4411/04), jugement du 3/03/2009, définitif le 3/06/2009)

3

150 EUR

5

000 EUR

-

8

150 EUR

Payé le 03/09/2009

b)

Mesures individuelles

1) Dălban

: Le requérant est décédé le 13 mars 1998. Au moment où la Cour européenne a rendu son arrêt, sa condamnation avait été annulée par la Cour suprême de justice, à la suite d’un recours extraordinaire introduit par le Procureur général. En vertu de l’article 41, la Cour européenne a octroyé à la veuve du requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice moral.

2) Cumpănă and Mazăre

: La Cour européenne a noté que le 22 novembre 1996, les requérants avaient bénéficié de la grâce présidentielle, ce qui les a dispensé de l’exécution de leurs peines de prison et a mis terme à l’interdiction de l’exercice de certains droits civils. S’agissant de l’interdiction d’un an de l’exercice de leur profession imposée comme mesure de sûreté, la Cour européenne a établi qu’elle n’avait pas été mise en exécution, et que les requérants ont continué à travailler comme journalistes après leurs condamnations. Par la suite, les autorités ont précisé que leurs condamnations avaient été rayées de leurs casiers judiciaires à l’expiration du délai légal de réhabilitation.

Outre leurs condamnations pénales, les requérants avaient été condamnés à verser des dommages-intérêts à la partie civile et ils ont cherché à recouvrir la somme versée à ce titre de même que d’autres chefs de préjudice en soumettant une demande en vertu de l’article 41. Pour rejeter la demande des requérants de réparation du préjudice matériel, la Cour européenne s’est fondée sur sa conclusion selon laquelle la condamnation des requérants aurait pu être considérée comme «

nécessaire dans une société démocratique

» si la sanction pénale et les interdictions infligées n’avaient pas été manifestement disproportionnées (paragraphe 129). Quant au préjudice moral, elle a jugé que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante.

3) Sabou et Pîrcălab

: S’agissant du premier requérant, la Cour européenne a noté qu’après avoir été emprisonné du 20 août au 5 octobre 1998, il avait obtenu un sursis à l’exécution de sa peine d’emprisonnement. Un décret de grâce du 2 février 1999 du Président l’avait dispensé de l’exécution du restant de sa peine de prison et a mis terme à l’interdiction de l’exercice de ses droits parentaux. Les condamnations des requérants ont été rayées de leurs casiers judiciaires à l’expiration du délai légal de réhabilitation.

La Cour européenne a octroyé aux requérants une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel, représentant le montant des dommages-intérêts que les requérants avaient été condamnés à verser à la partie civile dans la procédure en cause, du préjudice moral et des frais et dépens.

4) Barb

:

La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel et moral et des frais et dépens. Le requérant pouvait demander la réouverture de la procédure pénale contestée conformément à l’article 408

1

du Code de procédure pénale. Selon les informations dont disposent les autorités aucune demande en ce sens n’a été formée. En tout état de cause, la condamnation du requérant a été rayée de son casier judiciaire suite à l’abrogation des articles 205 et 206 du Code pénal (voir

infra

sous «

Mesures générales

»).

5) Băcanu et SC «

R

» SA

: Dans la procédure en cause, des sanctions pénales ont été infligées uniquement à M. Băcanu, l’auteur de l’article en question. En tant que maison d’édition, la requérante SC «

R

» SA

a été tenue conjointement responsable au civil pour le paiement des dommages-intérêts. La Cour européenne leur a octroyé conjointement une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel et moral.

S’agissant de la condamnation pénale, M. Băcanu pouvait demander la réouverture de la procédure pénale contestée conformément à l’article 408

1

du Code de procédure pénale. Selon les informations dont disposent les autorités aucune demande en ce sens n’a été formée. En tout état de cause, la condamnation du requérant a été rayée de son casier judiciaire suite à l’abrogation des articles 205 et 206 du Code pénal (voir

infra

sous «

Mesures générales

»).

Dans les circonstances présentées ci-dessus, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministes.

II.

Mesures générales

a)

Violations de l’article 10

1) Mesures législatives

:

Suite aux arrêts de la Cour européenne dans les premières trois affaires, le règlement d’urgence nº

58/2002 et la loi nº 160/2005 ont supprimé les peines de prison pour insulte et diffamation. Par la suite, la loi nº

278/2006, entrée en vigueur le 11 août 2006, a abrogé les articles 205 à 207 du Code pénal, et, comme conséquence, tant l’insulte que la diffamation ont été dépénalisées. Néanmoins, en janvier 2007, la Cour constitutionnelle a déclaré anticonstitutionnelle la dépénalisation de l’insulte et de la diffamation.

L’arrêt de la Cour constitutionnelle a généré de l’incertitude quant à ses effets sur la dépénalisation de l’insulte et de la diffamation. Afin de clarifier cette question, le Procureur général a saisi la Haute Cour de cassation et de justice d’un recours dans l’intérêt de la loi (

recurs in interesul legii

). Dans son arrêt du 18

octobre 2010, la Haute Cour de cassation et de justice a confirmé que, malgré l’arrêt susmentionné de la Cour constitutionnelle, l’insulte et la diffamation ne sont plus pénalisées. En vertu de l’article 414², paragraphe 3 du Code de procédure pénale, cette décision lie désormais les tribunaux nationaux.

Enfin, suite à la dépénalisation de l’insulte et de la calomnie ni l’interdiction de l’exercice de certains droits prévue par les articles 71 et 64 du Code pénal ni les mesures de sûreté ne sont plus applicables dans des affaires semblables.

2) Publication et diffusion

: Les traductions en roumain des arrêts de la Cour européenne dans toutes ces affaires ont été publiées au

Journal officiel

en 2000, 2005 et 2009. Plusieurs conférences, stages de formation et séminaires pour les juges et les procureurs ont été organisés, traitant spécifiquement de questions liées à la liberté d’expression, telle que garantie par l’article 10. Ces mesures on eu comme but de contribuer à la sensibilisation à la jurisprudence de la Cour européenne et d’assurer que le droit interne pertinent est interprété en accord avec les principes posés par la Cour européenne.

Les autorités roumaines ont fourni des exemples de décisions judiciaires rendues entre 2003 et 2004 qui montrent que les tribunaux, invoquant

souvent la jurisprudence de la Cour européenne, ont relaxé les accusés des chefs d’insulte et de diffamation notamment parce qu’ils avaient agi dans l’intention de rendre publiques des informations et des idées sur des questions d’

intérêt général

.

b) Violations des articles 8 et 13

La Cour européenne a noté qu’en vertu de l’article 71 du Code pénal, l’interdiction de l’exercice des droits parentaux prévue à l’article 64 du Code pénal s’appliquait automatiquement comme conséquence de la condamnation à une peine de prison.

L’article 71 du Code pénal a été modifié par la loi n

o

278/2006. Les dispositions actuellement en vigueur prévoient qu’il appartient aux tribunaux d’interdire ou non l’exercice des droits parentaux. Lorsqu’ils exercent leur pouvoir, les tribunaux doivent prendre en considération la nature et la gravité de l’infraction, les circonstances de l’affaire, la personnalité de l’accusé et l’intérêt supérieur de l’enfant. L’application d’une telle peine est soumise au contrôle des juridictions d’appel, dans le cadre du système ordinaire des voies de recours.

S’agissant des interdictions de l’exercice des droits parentaux appliquées avant l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Sabou et Pîrcălab et qui continuent de produire leurs effets, le gouvernement a précisé que les personnes affectées peuvent demander le contrôle judiciaire de cette mesure à la lumière des critères prévus à l’article 71 dans sa forme actuelle, en formant une objection à l’exécution en vertu de l’article 461 d) du Code pénal. Le gouvernement a rappelé que dans l’affaire Iordache contre Roumanie (nº

6817/02, arrêt du 14/10/2008, définitif le 14/01/2009), la Cour européenne a jugé que la procédure susmentionnée représente une voie de recours effective à l’égard des violations continues qui découlent de l’application automatique de l’interdiction, telle que prévue par la loi antérieure (paragraphe 60 de l’arrêt).

c) Violation de l’article 6, paragraphe 1 et 3 (d)

Les autorités roumaines considèrent que la violation constatée par la Cour européenne dans l’affaire Băcanu et SC "R" SA découle du non-respect par les tribunaux nationaux des dispositions légales qui les obligent de faire administrer toutes les preuves pertinentes et utiles à l’affaire et de motiver leurs décisions de rejeter les offres de preuves des parties (article 67 of the Code de procédure pénale). Rappelant que l’arrêt a été traduit et publié au

Journal officiel

nº 0484 du 13 juillet 2009, le gouvernement considère qu’étant donné l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en droit roumain, les exigences de l’article 6, paragraphes 1 et 3 (d) découlant de cet arrêt seront prises en compte par les tribunaux nationaux, et qu’en conséquence, des violations semblables seront prévenues.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans ces affaires, en dehors des mesures présentées ci-dessus, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.