Rezoluția CM/ResDH(2011) 18 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Greco-Romanie (Recherche n 75101/01, Hotărârea din 30 noiembrie 2006, definitivă la 28 februarie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc absența unor norme care reglementează domeniul de competență al instanțelor, procedura care trebuie urmată și garanțiile care trebuie asigurate în materie de drepturi la apărare în cadrul unei plângeri formulate de reclamant împotriva unei ordonanțe a procurorului într-o cauză criminală [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] și faptul că instanța de primă instanță face apel la hotărârea pronunțată cu privire la plângerea împotriva ordonanței procurorului [încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la o procedură penală care are ca obiect plângerea reclamantului împotriva unui ordin al procurorului [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ]. În conformitate cu art. 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. La momentul faptei, dreptul intern nu prevedea posibilitatea unei acțiuni judiciare împotriva hotărârilor procurorilor. În februarie 2000, pe baza unei hotărâri a Curții Constituționale care a considerat neconstituțională lipsa unui control jurisdicțional în astfel de circumstanțe, reclamantul a sesizat tribunalul județ din București cu o plângere împotriva ordonanței în cauză, dar instanța a confirmat ordonanța printr-o hotărâre din 25 aprilie 2000. Curtea Europeană a constatat că, în lipsa unor norme clare în acest domeniu, tribunalul județ din București nu era competent să examineze temeinicia acuzației împotriva reclamantului, pentru a pronunța relaxarea sa și pentru a ridica confiscarea, dacă este cazul. Singura posibilitate deschisă în cazul în care instanța decide să inculce ordonanța era să retrimite cauza în fața Parchetului. Pe de altă parte, tribunalul județ din București nu a îndeplinit condițiile unei instanțe judecătorești stabilite prin lege, normele procedurale aplicabile procedurii în cauză fiind stabilite nici prin lege, nici printr-o jurisprudență constantă a instanțelor naționale. În cele din urmă, procedura în cauză nu a asigurat respectarea dreptului la apărare, întrucât instanța nu a putut efectua o administrare directă a probelor, în special prin reinterogare a martorilor acuzați care au fost ascultați de procuror. Luând act de faptul că, în momentul faptelor, niciun recurs nu era disponibil împotriva hotărârii tribunalului departamental din București, Curtea Europeană a hotărât, de asemenea, că recurentul a fost privat de dreptul de a-și examina cauza penală cu două grade de jurisdicție [încălcarea articolului 2 alineatul (1) din Protocolul nr 7). Plata satisfacției echitabile și a măsurilor individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăte și cheltuieli de judecată Total 000 EUR 860 EUR 860 EUR Plătit la 10/05/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul material și moral și cheltuielile și cheltuielile de judecată. Pe de altă parte, în temeiul articolului 408 din Codul de procedură penală, reclamantul putea depune o cerere de redeschidere a procedurii contestate în termen de un an de la data la care hotărârea Curții Europene a devenit definitivă. În acest sens, reclamantul ar fi avut posibilitatea de a vedea plângerea sa împotriva ordonanței procurorului, examinată în conformitate cu normele procedurale instituite prin modificările aduse Codului de procedură penală în 2003 (a se vedea sub , sub măsuri generale mai jos). Conform informațiilor de care dispun autoritățile nici o cerere în acest sens nu a fost formulată. În consecință, nu pare necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale a) Încălcarea articolului 6 alineatul (1) Noile dispoziții ale Codului de procedură penală (art. 2781), în vigoare de la 1 ianuarie 2004 permit oricărei persoane ale cărei interese legitime au fost afectate printr-o decizie a procurorului general să nu dea în judecată sau să pună capăt urmăririi penale a acestora. Tribunalul examinează legalitatea și temeinicia ordonanței atacate pe baza înscrisurilor din dosar și pe baza oricăror noi dovezi scrise prezentate în fața sa [art. 2781 alineatul (4) ]. În cazul în care plângerea este întemeiată și probele depuse la dosar sunt suficiente pentru a judeca cauza, instanța se pronunță cu privire la fondul acuzațiilor. În cazul în care este necesară o investigație suplimentară, instanța infirmă ordonanța procurorului și trimite cauza la Parchet pentru a continua ancheta. Astfel, în temeiul noilor dispoziții care stabilesc procedura care trebuie urmată, instanțele naționale se bucură de competența deplină în materie de control judiciar al hotărârilor procurorului. În ceea ce privește garanțiile procedurale acordate, se pare că art. 2781 alineatul (4) limitează noile dovezi admisibile la dovezi scrise. Cu toate acestea, ținând seama de efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în dreptul românesc, instanțele interne nu vor ezita să fie ghidate în aplicarea dreptului intern de cerințele care decurg din hotărârea Curții Europene în ceea ce privește obligația care le revine de a proteja drepturile la apărare în cadrul acestor proceduri. Pentru a atrage atenția asupra acestor cerințe, traducerea în limba română a hotărârii a fost publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii (www.csm1909.ro/csm/index.php?cm=9503 ) și hotărârea este disponibilă și pe site-ul internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție www.scj.ro/decizii_strasburg.asp b) Încălcarea articoluluiui 2 alineatul (1) din Protocolul nr. 7 Noile dispoziții menționate anterior prevăd în prezent un dublu grad de jurisdicție în acest domeniu. Astfel, decizia de respingere a plângerii sau de trimitere a cauzei la Parchetul pronunțat în primă instanță poate face obiectul unei acțiuni. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că România și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 10 martie 2011 în cadrul celei de-a 1108-a ședințe a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2011)18
[1]
Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme
dans l’affaire Grecu contre Roumanie
(Requête n
o
75101/01, arrêt du 30 novembre 2006, définitif le 28 février 2007)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’absence de normes régissant l’étendue de la compétence des tribunaux, la procédure à suivre et les garanties à assurer en matière de droits de la défense dans le cadre d’une plainte formée par le requérant contre une ordonnance du procureur dans une affaire criminelle (violation de l’article 6, paragraphe 1) et l’impossibilité de faire appel du jugement rendu par la juridiction de première instance sur la plainte contre l’ordonnance du procureur (violation de l’article 2, paragraphe 1 du Protocole n
o
7) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)18
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire
Grecu contre Roumanie
Résumé introductif de l’affaire
La présente affaire concerne l’iniquité d’une procédure pénale ayant comme objet la plainte du requérant contre une ordonnance du procureur (violation de l’article 6, paragraphe 1).
L’ordonnance contestée, prise en 1985 dans une procédure pénale pour infraction au régime des devises étrangères, avait écarté la responsabilité pénale du requérant, en lui imposant cependant une amende administrative et la confiscation des devises que le requérant détenait. A l’époque des faits, le droit interne ne prévoyait aucune possibilité de recours judiciaire contre les ordonnances des procureurs. En février 2000, se fondant sur un arrêt de la Cour constitutionnelle qui avait jugé inconstitutionnelle l’absence de contrôle juridictionnel en pareilles circonstances, le requérant a saisi le tribunal départemental de Bucarest d’une plainte contre l’ordonnance en question, mais le tribunal a confirmé l’ordonnance par un jugement du 25
avril
2000.
La Cour européenne a constaté qu’en l’absence de règles claires en la matière, le tribunal départemental de Bucarest n’était pas compétent pour examiner le bien-fondé de l’accusation dirigée contre le requérant, afin de prononcer sa relaxe et de lever la confiscation, le cas échéant. La seule possibilité ouverte si le tribunal décidait d’infirmer l’ordonnance était de renvoyer l’affaire devant le parquet. Par ailleurs, le tribunal départemental de Bucarest ne remplissait pas les conditions d’un tribunal «
établi par la loi
», les règles procédurales applicables à la procédure contestée n’étant établies ni par la loi ni par une jurisprudence constante des tribunaux nationaux. Enfin, la procédure en cause n’avait pas assuré le respect des droits de la défense puisque le tribunal ne pouvait pas procéder à une administration directe des preuves, en particulier en réinterrogeant les témoins à charge entendus par le procureur.
Notant qu’au moment des faits aucun recours n’était disponible contre le jugement du tribunal départemental de Bucarest, la Cour européenne a également jugé que le requérant avait été privé du droit de voir examiner sa cause pénale par deux degrés de juridiction (violation de l’article 2, paragraphe 1 du Protocole n
o
7).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage matériel
Dommage moral
Frais et dépens
Total
9
9
Payé le 10/05/2007
b) Mesures individuelles
La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable au titre du préjudice matériel et moral et des frais et dépens. Par ailleurs, en vertu de l’article 408
1
du Code de procédure pénale, le requérant pouvait introduire une demande de réouverture de la procédure contestée dans un délai d’un an à partir de la date à laquelle l’arrêt de la Cour européenne est devenu définitif. Ce faisant, le requérant aurait eu la possibilité de voir sa plainte contre l’ordonnance du procureur examinée en conformité avec les règles procédurales instituées par les changements apportés au Code de procédure pénale en 2003 (voir
infra
, sous
«
Mesures générales
»). Selon les informations dont disposent les autorités aucune demande en ce sens n’a été formée.
En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.
II.
Mesures générales
a) Violation de l’article 6, paragraphe 1
Les nouvelles dispositions du Code de procédure pénale (l’article 278¹), en vigueur depuis le 1er
janvier
2004, permettent à toute personne dont les intérêts légitimes ont été lésés par une décision du procureur de ne pas poursuivre ou de mettre fin aux poursuites d’en solliciter le contrôle juridictionnel. Le tribunal examine la légalité et le bien-fondé de l’ordonnance attaquée en se fondant sur les pièces du dossier d’instruction et sur tout nouvel élément de preuve écrit produit devant lui (article 278¹, paragraphe 4). Lorsque la plainte est fondée et que les preuves versées au dossier sont suffisantes pour juger l’affaire, le tribunal se prononce quant au fond des accusations. Si un complément d’enquête est nécessaire, le tribunal infirme l’ordonnance du procureur et renvoie l’affaire au parquet pour continuer l’enquête.
Ainsi, en vertu des nouvelles dispositions qui fixent la procédure à suivre, les tribunaux nationaux jouissent de la pleine juridiction s’agissant du contrôle judiciaire des décisions du procureur. Quant aux garanties procédurales accordées, il semblerait que l’article 278¹, paragraphe 4 limite les nouvelles preuves recevables à des preuves écrites. Cependant, vu l’effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en droit roumain, les tribunaux internes ne manqueront pas d’être guidés dans l’application du droit interne par les exigences découlant de l’arrêt de la Cour européenne s’agissant de l’obligation qui leur incombe de protéger les droits de la défense dans le cadre de ces procédures. Afin d’attirer l’attention sur ces exigences, la traduction en roumain de l’arrêt a été publiée sur le site internet du Conseil Supérieur de la Magistrature (
www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=9503
) et l’arrêt est également disponible sur le site internet de la Haute Cour de cassation et de justice
(
www.scj.ro/decizii_strasbourg.asp
).
b) Violation de l’article 2, paragraphe 1 du Protocole nº 7
Les nouvelles dispositions mentionnées ci-dessus prévoient désormais un double degré de juridiction en la matière. Ainsi, la décision de rejeter la plainte ou de renvoyer l’affaire au parquet rendue en première instance peut faire l’objet d’un recours.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Roumanie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe
1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 10 mars 2011 lors de la 1108e réunion des Délégués des Ministres