Rezoluția interimară ResDH(2005)57 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 în cauza Rotaru împotriva României (adoptată de Comitetul de Miniștri la 5 iulie 2005, în cadrul celei de-a 933-a ședințe a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 4 mai 2000 în cauza Rotaru și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție amintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 28341/95) îndreptată împotriva României, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 22 februarie 1995 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul Aurel Rotaru, resortisant român, și pe care Comisia a declarat admisibile acuzațiile privind încălcarea vieții private a reclamantului care decurg din deținerea și utilizarea de către Serviciul Român de Informații ( (NIS) unui fișier care conține date cu caracter personal, în special în ceea ce privește presupusa sa apartenență în 1937 la mișcarea Reamintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către Comisie la 3 iunie 1999 și de către reclamant la 29 iunie 1999 având în vedere că, în hotărârea sa din 4 mai 2000, Curtea a declarat, printre altele, - de șaisprezece ori împotriva uneia, că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție - în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție - în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție - în unanimitate, pe care guvernul statului pârât trebuia să o plătească reclamantului, în termen de trei luni, 50 000 de franci francezi pentru prejudicii morale și 3 690,28 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertite în lei românești la rata aplicabilă la data regulamentului și că aceste sume ar fi majorate cu o dobândă simplă de 2,74% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia a respins, în unanimitate, pretențiile părții solicitante pentru surplusul Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 4 mai 2000, având în vedere obligația României de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție. Reamintind că Înaltele P ă r i contractante sunt obligate să ia rapid măsurile necesare în acest scop, în special prin prevenirea unor noi încălcări ale Conveniei similare celor constatate în hotărârile Curii Reamintind declarația Comitetului miniștrilor din 12 mai 2004 privind asigurarea eficienței punerii în aplicare a Convenției europene a drepturilor omului la nivel național și european, precum și recomandările menționate pentru consolidarea punerii în aplicare a Convenției europene la nivel național S-a asigurat că, la 2 august 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 4 mai 2000. Notificând informațiile furnizate de autoritățile române cu privire la măsurile individuale, precum și măsurile luate până în prezent pentru a preveni noi încălcări similare (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) Reamintind că, din perspectiva articolului 8 din convenție, Curtea a arătat că dreptul intern nu stabilește cu suficientă precizie limitele care trebuie respectate atunci când sunt colectate, înregistrate și arhivate informații privind securitatea națională (punctul 57 din hotărâre), precum și inexistența unei proceduri de control al activităților serviciilor secrete menite să asigure respectarea valorilor unei societăți democratice, care trebuie să fie asigurată, cel puțin în ultimă instanță, de către autoritatea judiciară (punctul 59 din hotărâre) Reamintind, de asemenea, că Curtea a concluzionat, din perspectiva articolului 13 din convenție, că nicio dispoziție din dreptul român nu permitea reclamantului să conteste deținerea de către serviciile de informații a datelor privind viața sa privată sau să infirme veridicitatea acestor informații (punctul 72 din hotărâre) Reamintind că cauza se referea, de asemenea, la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza omisiunii Curții de Apel de la București din noiembrie 1997 de a se pronunța cu privire la cererea reclamantului de despăgubire a prejudiciului moral cauzat de utilizarea informațiilor eronate, precum și cu privire la cererea de rambursare a cheltuielilor efectuate pentru a obține rectificarea datelor referitoare la acesta (punctul 77 din hotărâre) Observând cu interes dispozițiile noii legi nr. 535/2004 privind prevenirea și reprimarea terorismului care prevăd de acum înainte o procedură de control judiciar pentru orice măsură de supraveghere secretă, inclusiv în cazurile care implică încălcări ale securității naționale De asemenea, observând cu interes informațiile prezentate de autoritățile române cu privire la procedura legislativă în curs de desfășurare în vederea reformării Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională, care menționează, de asemenea, că procedura prevăzută de Legea nr. 187/1999, deși suferă de mai multe deficiențe identificate de Curtea Europeană (a se vedea punctul 71 din hotărâre), permite totuși persoanelor interesate să consulte dosarele întocmite cu privire la acestea (între 1945 și 1989) de către organele fostei Securități și să obțină atestate privind eventuala lor colaborare cu fosta Securitate , precum și de a contesta în fața unei instanțe conținutul acestor atestate Constatând însă cu regret că, la mai mult de cinci ani de la data hotărârii, mai multe dintre deficiențele identificate de Curtea Europeană nu par să fi fost remediate încă, în special în ceea ce privește procedura de acces la arhivele preluate de NIS ale fostelor servicii de informații (altele decât Securitatea) ), lipsa reglementării privind vechimea informațiilor care pot fi înregistrate de autorități sau imposibilitatea de a contesta deținerea acestor informații și, cu excepția cazurilor prevăzute de Legea nr. 187/1999, veridicitatea acestora SUBLINIAZĂ autorităților române adoptarea rapidă a reformelor legislative necesare pentru a răspunde criticilor formulate de Curte în hotărârea sa privind sistemul român de colectare și arhivare a informațiilor de către serviciile secrete, DECLARIE, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul României, că și-a îndeplinit în mod provizoriu funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, DECIDE să reia examinarea acestui caz din perspectiva măsurilor cu caracter general, după finalizarea reformelor legislative sau cel mai târziu la una dintre primele reuniuni ale anului 2006. Anexă la Rezoluția interimară ResDH(2005)57 Informații furnizate de Guvernul României cu ocazia examinării cazului Rotaru de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește măsurile individuale Autoritățile române reamintesc că cauza se referea în special la utilizarea de către Serviciul român de informații, în cadrul unei proceduri judiciare, a informațiilor referitoare la solicitant, fiind obținute prin consultarea arhivelor preluate ale fostelor servicii secrete. O parte din aceste informații, referitoare la activitatea politică a reclamantului în anii anteriori 30 au fost false din cauza omonimiei. Pentru a evita orice viitoare confuzie de acest tip care ar putea aduce prejudicii reclamantului, hotărârea Curții Europene a fost anexată de Serviciul de informații din România la dosarul de la care fusese obținută informația în litigiu, o adnotare adnotare făcând acest lucru. Autoritățile române subliniază că activitățile serviciilor secrete de colectare a informațiilor privind securitatea națională sunt reglementate de Legea-cadru privind securitatea națională (Legea nr. 51/91). Aceasta definește (art. 3) situațiile care pot fi considerate încălcări ale securității naționale și care justifică adoptarea unor măsuri specifice de supraveghere secretă împotriva persoanelor suspectate de comiterea unor astfel de acte. Legea reglementează, de asemenea, (art. 13) procedura care trebuie urmată pentru adoptarea măsurilor de supraveghere care aduc atingere dreptului la intimitate al persoanelor fizice, cum ar fi interceptările telefonice, și prevede posibilitatea pentru orice persoană care consideră că drepturile și libertățile sale au fost încălcate, de a sesiza comisiile parlamentare responsabile cu apărarea și menținerea ordinii publice (art. 16). Ca urmare a hotărârii Curții Europene în cauza Rotaru, mai multe proiecte de lege privind reforma legii nr. 51/1991 au fost prezentate Parlamentului. Acestea urmăresc să asigure modernizarea reglementării, astfel încât aceasta să se poată adapta la noile forme de amenințări la adresa securității naționale (în special în lupta împotriva terorismului internațional) și să consolideze garanțiile acordate drepturilor fundamentale ale persoanelor. În acest context, autoritățile române iau în considerare orientările privind drepturile omului și lupta împotriva terorismului adoptate de Comitetul miniștrilor la 11 iulie 2002. 51/1991, în special din cauza complexității și a caracterului sensibil al domeniului în cauză. Procedura de autorizare a măsurilor de supraveghere prevăzute de Legea nr. 51/1991 a fost totuși modificată de Legea nr. 281/2003 privind modificarea Codului de procedură penală, care a instituit un control judiciar al măsurilor de supraveghere secretă. 535/2004 privind prevenirea și reprimarea terorismului a făcut noi schimbări, astfel încât autorizarea unor măsuri de supraveghere secrete, în toate cazurile presupuselor încălcări ale securității naționale prevăzute de Legea nr. 51/1991, este în prezent de competența judecătorilor Înaltei Curți de Justiție și de Casație. În ceea ce privește celelalte aspecte criticate de Curtea Europeană în Hotărârea Rotaru, acestea vor fi luate în considerare în cadrul reformei legislative în curs. Vor fi introduse dispoziții care să reglementeze aspecte precum controlul activității serviciilor secrete, vechimea informațiilor care pot fi înregistrate, precum și o procedură care să permită persoanelor interesate să conteste eventualele informații deținute de serviciile secrete. În această privință, publicarea Hotărârii Rotaru în Jurnalul Oficial, în ianuarie 2001, a permis deja instanțelor române să ia act de concluziile Curții Europene, în special în ceea ce privește dreptul persoanelor, garantat prin art. 13 din convenție, de a avea posibilitatea de a contesta deținerea, de către serviciile de informații, a datelor personale, de a respinge veridicitatea acestora și de a solicita modificarea datelor inexacte. În plus, este avută în vedere reglementarea detaliată a procedurii care permite accesul la informațiile conținute în arhivele preluate de NIS ale fostelor servicii secrete, precum și utilizarea acestor informații. În această privință, posibilitatea unei reforme a legii n 14/1992 privind activitatea NIS este avută în vedere de către autoritățile competente de îndată ce legea-cadru privind protecția securității naționale va fi modificată. În plus, autoritățile române reamintesc dispozițiile Legii nr. 187/1999 privind accesul cetățenilor la dosarele lor personale deținute de Securitate Chiar dacă această lege nu se aplică situației reclamantului în cauza Rotaru, ea permite totuși persoanelor interesate să consulte dosarele care au fost întocmite cu privire la acestea de către organele fostei Securități. (între 1945 și 1989), obținerea de atestate privind întrebarea dacă au colaborat sau nu cu fosta Securitate, precum și contestarea în fața unei instanțe a conținutului acestor certificate. În cele din urmă, autoritățile române consideră că instanțele naționale vor da un efect direct hotărârii Rotaru pentru a evita noi încălcări ale articolului 6 alineatul (1) din Convenție similare celei constatate de Curtea Europeană de Justiție în prezenta cauză, referitoare la omisiunea Curții de Apel de la București de a se pronunța asupra unei cereri a reclamantului de a obține o despăgubire și rambursarea cheltuielilor suportate pentru a obține rectificarea datelor de aici.
Résolution Intérimaire ResDH(2005)57
relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme
du 4 mai 2000 dans l'affaire Rotaru contre la Roumanie
(adoptée par le Comité des Ministres le 5 juillet 2005,
lors de la 933e réunion des Délégués des Ministres)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n
o
11 (ci-après dénommée «la Convention»),
Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 4 mai 2000 dans l'affaire Rotaru et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention
;
Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n
o
28341/95) dirigée contre la Roumanie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 22 février 1995 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M.
Aurel Rotaru, ressortissant roumain, et que la Commission a déclaré recevables le grief concernant l'atteinte à la vie privée du requérant découlant de la détention et l'usage par le Service Roumain de Renseignements («
SRI
») d'un fichier contenant des données personnelles, relatives notamment à sa prétendue appartenance en 1937 au mouvement «
légionnaire
» roumain, ainsi que le grief relatif à l'atteinte au droit d'accès à un tribunal et au droit à un recours effectif devant une instance nationale pouvant statuer sur une demande de modification ou de destruction de ces données
;
Rappelant que l'affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 3 juin 1999 et par le requérant le 29
juin 1999
;
Considérant que dans son arrêt du 4 mai 2000 la Cour a dit notamment
:
- par seize vois contre une, qu'il y avait eu violation de l'article 8 de la Convention
;
- à l'unanimité, qu'il y avait eu violation de l'article 13 de la Convention
;
- à l'unanimité, qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention
;
- à l'unanimité, que le gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois, 50
000 francs français pour préjudice moral et 3 690,28 francs français au titre des frais et dépens, à convertir en lei roumains au taux applicable à la date du règlement, et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 2,74
% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement
;
-
a rejeté, à l'unanimité, les prétentions de la partie requérante pour le surplus
;
Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article
46, paragraphe
2, de la Convention
;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 4
mai 2000, eu égard à l'obligation qu'a la Roumanie de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Rappelant que les Hautes Parties contractantes sont tenues de prendre rapidement les mesures nécessaires à cette fin, notamment en prévenant de nouvelles violations de la Convention semblables à celles constatées dans les arrêts de la Cour
;
Rappelant la déclaration du Comité des Ministres du 12 mai 2004 visant à assurer l'efficacité de la mise en œuvre de la Convention européenne des Droits de l'Homme aux niveaux national et européen, ainsi que les Recommandations y mentionnées visant à renforcer la mise en œuvre de la Convention européenne au niveau national
;
S'étant assuré que le 2 août 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 4 mai 2000
;
Notant les informations fournies par les autorités roumaines concernant les mesures d'ordre individuel, ainsi que les mesures prises jusqu'à présent en vue de prévenir de nouvelles violations similaires (ces informations sont résumées dans l'annexe à la présente résolution)
;
Rappelant que la Cour avait relevé, sous l'angle de l'article 8 de la Convention, que le droit interne ne fixait pas avec une précision suffisante les limites à respecter lorsque des renseignements touchant à la sécurité nationale sont recueillis, consignés et archivés (paragraphe 57 de l'arrêt), ainsi que l'inexistence de procédure de contrôle des activités des services secrets visant à assurer le respect des valeurs d'une société démocratique, contrôle devant être assuré, au moins en dernier ressort, par le pouvoir judiciaire (paragraphe 59 de l'arrêt)
;
Rappelant en outre que la Cour avait conclu, sous l'angle de l'article 13 de la Convention, qu'aucune disposition du droit roumain ne permettait au requérant de contester la détention, par les services de renseignements, de données sur sa vie privée ou de réfuter la véracité de ces informations (paragraphe 72 de l'arrêt)
;
Rappelant que l'affaire concernait aussi une violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de l'omission de la Cour d'appel de Bucarest en novembre 1997 de se prononcer sur la demande du requérant en réparation du préjudice moral causé par l'utilisation des informations erronées, ainsi que sur la demande visant le remboursement des frais qu'il avait engagés afin d'obtenir la rectification des données le concernant (paragraphe 77 de l'arrêt)
;
Notant avec intérêt les dispositions de la nouvelle loi n
o
535/2004 sur la prévention et la répression du terrorisme qui prévoient dorénavant une procédure de contrôle judiciaire pour toute mesure de surveillance secrète, également dans les cas impliquant des atteintes à la sécurité nationale
;
Notant également avec intérêt les informations soumises par les autorités roumaines concernant la procédure législative actuellement en cours en vue de réformer la Loi n
o
51/1991 sur la sécurité nationale
;
Notant en outre que la procédure prévue par la loi n
o
187/1999, quoique souffrant de plusieurs lacunes identifiées par la Cour européenne (voir paragraphe 71 de l'arrêt), permets toutefois aux personnes intéressées de consulter les dossiers qui avaient été établis à leur sujet (entre 1945 et 1989) par les organes de l'ancienne
Securitate
et d'obtenir des attestations concernant leur éventuelle collaboration avec l'ancienne
Securitate
, ainsi que de contester devant un tribunal le contenu de ces attestations
;
Constatant néanmoins avec regret que, plus de cinq ans après la date de l'arrêt, plusieurs des défaillances relevées par la Cour européenne ne semblent toujours pas avoir été remédiées, notamment en ce qui concerne la procédure visant l'accès aux archives reprises par le SRI des anciens services de renseignements (autres que la
Securitate
), l'absence de réglementation quant à l'ancienneté des informations pouvant être consignées par les autorités, ou l'impossibilité de contester la détention de ces informations et, sauf dans les cas prévus par la Loi n
o
187/1999, leur véracité
;
EN APPELLE aux autorités roumaines d'adopter rapidement les réformes législatives nécessaires afin de répondre aux critiques formulées par la Cour dans son arrêt sur le système roumain de collecte et d'archivage des informations par les services secrets,
DECLARE, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Roumanie, qu'il a provisoirement rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire,
DECIDE de reprendre l'examen de cette affaire sous l'angle des mesures de caractère général, lorsque les réformes législatives auront été accomplies, ou au plus tard lors de l'une des premières réunions de l'année 2006.
Annexe à la Résolution intérimaire ResDH(2005)57
Informations fournies par le Gouvernement de la Roumanie lors de l'examen de l'affaire Rotaru par le Comité des Ministres
Quant aux mesures de caractère individuel
Les autorités roumaines rappellent que l'affaire portait notamment sur l'utilisation par le Service roumain de renseignements, dans le cadre d'une procédure judiciaire, d'informations concernant le requérant, ayant été obtenues en consultant les archives reprises des anciens services secrets. Une partie de ces informations, concernant l'activité politique du requérant dans les années
30, étaient fausses en raison d'une homonymie.
En vue d'éviter toute future confusion de ce type pouvant être préjudiciable au requérant, l'arrêt de la Cour européenne à été annexé par le Service roumain de renseignements au dossier d'où avait été obtenue l'information litigieuse, une annotation en étant faite à cet égard.
Quant aux mesures de caractère général
Les autorités roumaines soulignent que les activités des services secrets de collecte des informations concernant la sécurité nationale sont régies par la loi-cadre sur la sécurité nationale (loi n
o
51/1991). Celle-ci définit (article 3) les situations pouvant être qualifiées d'atteintes à la sécurité nationale et qui justifient l'adoption de mesures spécifiques de surveillance secrète à l'égard des personnes soupçonnées de commettre de tels actes. La loi régit en outre (article 13) la procédure devant être suivie pour l'adoption de mesures de surveillance qui portent atteinte au droit à la vie privée des individus, comme par exemple les écoutes téléphoniques, et prévoit la possibilité pour toute personne estimant que ses droits et libertés ont été lésés, de saisir les commissions parlementaires chargées de la défense et du maintien de l'ordre public (article 16).
Suite à l'arrêt de la Cour européenne dans l'affaire Rotaru, plusieurs projets de loi concernant la réforme de la loi n
o
51/1991 ont été soumis au Parlement. Ils visent à assurer la modernisation de la réglementation, afin qu'elle puisse s'adapter aux nouvelles formes de menaces à la sécurité nationale (notamment dans le cadre de la lutte contre le terrorisme international) et afin de renforcer les garanties octroyées aux droits fondamentaux des individus. Dans ce contexte, les autorités roumaines prennent en compte les lignes directrices sur les droits de l'homme et la lutte contre le terrorisme adoptées par le Comité des Ministres le 11 juillet 2002.
Ce processus législatif n'a toutefois pas encore abouti à la réforme de la Loi n
o
51/1991, notamment en raison de la complexité et du caractère sensible du domaine en cause. La procédure visant l'autorisation des mesures de surveillance prévue par la loi n
o
51/1991 a néanmoins été modifiée par la Loi n
o
281/2003 sur l'amendement du code de procédure pénale, qui a institué un contrôle judiciaire des mesures de surveillance secrète. Par la suite, la loi n
o
535/2004 sur la prévention et la répression du terrorisme a opéré de nouveaux changements, de sorte que l'autorisation de mesures de surveillance secrètes, dans tous les cas d'atteintes présumées à la sécurité nationale prévues par la loi n
o
51/1991, relève actuellement de la compétence des juges de la Haute Cour de Justice et de cassation.
En ce qui concerne les autres aspects critiqués par la Cour européenne dans l'arrêt Rotaru, ils seront pris en compte dans le cadre de la réforme législative actuellement en cours. Des dispositions seront introduites, régissant des questions telles que le contrôle de l'activité des services secrets, l'ancienneté des informations pouvant être consignées, ainsi qu'une procédure permettant aux personnes intéressées de contester les informations éventuellement détenues par les services secrets. A cet égard, la publication de l'arrêt Rotaru au Journal Officiel, en janvier 2001, a déjà permis aux juridictions roumaines de prendre acte des conclusions de la Cour européenne, notamment en ce qui concerne le droit des individus, garanti par l'article 13 de la Convention, d'avoir la possibilité de contester la détention, par les services de renseignements, de données personnelles, de réfuter leur véracité et de réclamer la modification des données inexactes.
Il est en outre envisagé de régir d'une manière détaillée la procédure permettant l'accès aux informations contenues dans les archives reprises par le SRI des anciens services secrets, ainsi que l'utilisation pouvant être faite de ces informations. A cet égard, la possibilité d'une réforme de la loi n
o
14/1992 sur l'activité du SRI est envisagée par les autorités compétentes dès que la loi-cadre concernant la protection de la sécurité nationale sera amendée.
En outre, les autorités roumaines rappellent les dispositions de la loi n
o
187/1999 relative à l'accès des citoyens à leur dossier personnel tenu par la
Securitate
et visant à révéler le caractère de police politique de cette organisation. Même si cette loi ne s'applique pas à la situation du requérant dans l'affaire Rotaru, elle permet néanmoins aux personnes intéressées de consulter les dossiers qui avaient été établis à leur sujet par les organes de l'ancienne
Securitate
(entre 1945 et 1989), d'obtenir des attestations concernant la question de savoir si oui ou non ils avaient collaboré avec l'ancienne
Securitate
, ainsi que de contester devant un tribunal le contenu de ces attestations.
Enfin, les autorités roumaines estiment que les juridictions nationales vont donner un effet direct à l'arrêt Rotaru afin d'éviter de nouvelles violations de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention similaires à celle constatée par la Cour européenne dans la présente affaire, relative à l'omission par la Cour d'appel de Bucarest de se prononcer sur une demande du requérant visant à obtenir une réparation et le remboursement des frais qu'il avait engagés afin d'obtenir la rectification des données ici en question.