CtEDO 30.11.2006 AI

AFFAIRE ROTARU ET CRISTIAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
30.11.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Partiellement irrecevable;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure nationale;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ROTARU ET CRISTIAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

A TREIA SECȚIUNE

CAUZA

ROTARU ȘI CRISTIAN c.

ROMÂNIA

(Cererea nr. 29683/02)

30 noiembrie 2006

28/02/2007

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la articolul

44 §

2 din Convenție. Ea poate suferi retușuri de formă.

În cauza Rotaru și Cristian c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), șezând într-o cameră compusă din

:

D-nii.

B.M.

Zupančič

,

președinte

,

C.

Bîrsan

,

V.

Zagrebelsky

,

E.

Myjer

,

David Thór

Björgvinsson

,

D-nele

I.

Ziemele,

I.

Berro-Lefevre,

judecători

,

și D-l V.

Berger,

grefier de secțiune

,

După deliberări în camera de consiliu la 9 noiembrie 2006,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această dată

:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 29683/02) împotriva României și pe care două cetățene ale acestui stat, D-nele

Aristita

Rotaru și Valeria Cristian („

reclamantele

"), au sesizat Curtea la 24 iulie 2002 în baza articolului 34 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale („

Convenția

").

2.

Guvernul român („

Guvernul

") este reprezentat de agentul acestuia, D-na Beatrice Ramașcanu, din ministerul Afacerilor Externe.

3.

La 15 decembrie 2005, președintele secțiunii a treia a decis comunicarea cererii Guvernului. Prevalând-se de art. 29 § 3, a decis ca admisibilitatea și fondul cauzei să fie examinate simultan.

I.

4.

Reclamantele s-au născut respectiv în 1945 și 1943 și locuiesc la București.

5.

În 1948, Statul a luat posesia, în virtutea legii nr.

119/1948, a unui bun imobil situat la Chirnogi, compus dintr-un teren de 6

000 m² și o construcție, aparținând părinților reclamantelor.

6.

La 24 septembrie și 13 octombrie 1993, Statul a vândut bunul imobil în cauză, în cadrul procesului de privatizare, societății A. Un act adițional al contractului din 24 septembrie 1993 interzicea orice vânzare a bunurilor societății timp de zece ani.

7.

La 8 august 1996, reclamantele au cerut comisiei locale pentru aplicarea legii nr.

112/1995 („

comisiei

") restituirea imobilului naționalizat. Printr-o decizie din 22 noiembrie 1996, comisia a respins cererea lor, pe motiv că legea nr.

112/1995 nu le era aplicabilă, în măsura în care bunul revendicat fusese naționalizat ca anexă a altui imobil.

8.

La 18 februarie 1998, societatea A. a vândut societății T. imobilul în cauză și 3

504 m² din teren.

1.

Demersuri făcute de reclamante pe baza legii

nr.

112/1995

9.

La 12 noiembrie 1997, reclamantele au sesizat tribunalul de primă instanță din Oltenița cu o acțiune împotriva comisiei în anulare a deciziei din 22 noiembrie 1996 și restituire în natură a imobilului naționalizat.

10.

Prin sentință din 25 martie 1998, tribunalul de primă instanță a respins acțiunea lor, pe motiv că nu probaseră dreptul de proprietate asupra imobilului și legea nr.

112/1995 nu le era aplicabilă.

11.

Reclamantele au făcut apel. Prin hotărâre din 14 septembrie 1998, tribunalul județean din Călărași a admis apelul și a anulat decizia comisiei. Tribunalul judecă că părinții reclamantelor erau proprietari ai imobilului la momentul naționalizării și legea nr.

112/1995 le era aplicabilă. De altfel, a ordonat comisiei să restituie reclamantelor imobilul și terenul atât, până la 6

000 m².

12.

Prin hotărâre definitivă din 7 ianuarie 2000, curtea de apel din București a anulat recursul comisiei pentru nerespectare a cerințelor procedurale, și anume pentru nedeponere a motivelor recursului în termen legal.

13.

Prin decizie din 13 septembrie 2000, comisia a restituit imobilul în cauză reclamantelor. A stabilit în decizia sa că valoarea construcției era de 15

365

512 lei (ROL) și cea a terenului de 883

418

.

La înscrierea dreptului de proprietate pe cartea funciară, reclamantele au constatat că imobilul aparținea societății T.

2.

Acțiune în anulare a titlurilor de proprietate ale societăților A. și T.

14.

La 11 ianuarie 2001, reclamantele au sesizat tribunalul de primă instanță din Oltenița cu o acțiune împotriva societăților A. și T. în anulare a titlului de proprietate al societății A. și a contractului de vânzare între cele două societăți la 18 februarie 1998, și în expulzare a societății

15.

Prin sentință din 25 mai 2001, tribunalul de primă instanță a respins acțiunea reclamantelor, pe motiv că titlul de proprietate al societății

Autoritatea pentru valorificarea activelor bancare

-

AVAB

) în compensare a datoriilor societății A. De altfel, judecă că în virtutea articolului 46 al legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al bunurilor naționalizate în perioada comunistă, contractele respectând dispozițiile legale în vigoare la momentul încheierii lor erau valabile, și indică reclamantele să urmeze procedura prevăzută de legea nr.

10/2001 pentru ca o indemnizație să le fie versată.

16.

Reclamantele au făcut apel, susținând că Statul nu era proprietar al imobilului la momentul vânzării către societatea A. și că aceasta nu avea dreptul de a vinde bunurile timp de zece ani. De altfel, consideră că indicația tribunalului de a începe o nouă procedură pe baza legii

nr.

10/2001 pentru a obține indemnizație, pe când beneficiau deja de o hotărâre definitivă ordonând restituirea în natură, era excesivă.

17.

Prin hotărâre din 7 septembrie 2001, tribunalul județean din Călărași a respins apelul reclamantelor. Reține că societatea A. obținuse legal dreptul de proprietate și contractul era valabil, în măsura în care un act din 12 martie 1998 completase contractul din 24 septembrie 1993 pentru a permite societății vânzarea bunurilor.

18.

Reclamantele au format recurs, subliniind că nu pierdiseră niciodată dreptul de proprietate, în măsura în care naționalizarea fusese abuzivă, făcuseră demersurile necesare pentru recuperare imediat ce cadrul legislativ o permisese, și hotărârea din 14 septembrie 1998 era opozabilă. Prin hotărâre definitivă din 4 martie 2002, curtea de apel din București a respins recursul, indicând reclamantele să urmeze procedura prevăzută de legea nr.

10/2001.

3.

Demersuri făcute de reclamante pe baza legii

nr.

10/2001

19.

La 1

august 2001, reclamantele au adresat o notificare prefecturii din Călărași („

prefecturii

") solicitând restituirea imobilului sau acordare unei indemnizații. Prefectura a informat reclamantele că cererea fusese transmisă primăriei din Chirnogi („

primariei

"), competentă să calculeze suma indemnizației. La 28

august 2002, primăria a informat reclamantele că cererea fusese retransmisă prefecturii. La 18 august 2003, prefectura a informat reclamantele că cererea fusese retransmisă primariei.

20.

La 14 octombrie 2003, primăria a informat reclamantele că trebuie să facă o cerere societății A. care deținea imobilele.

21.

La 22 octombrie 2003, societatea A. a informat reclamantele că achiziționase bunurile în virtutea contractelor din 24 septembrie și 13

octombrie

1993 și trebuie să se adreseze autorităților competente pentru aplicare a disposițiilor legii nr.

10/2001.

22.

Rezultă din dosar că, până în prezent, reclamantele nu au primit nici un răspuns la cerere.

II.

23.

Dispozițiile legale și jurisprudența internă sunt descrise în hotărârile

Brumărescu c. România

([Marea Cameră], nr.

1999-VII, pp.

250-256, §§ 31 - 44),

Străin și alții

c.

România

(nr.

57001/00, §§

19

26, 21 iulie 2005),

Păduraru

c.

România

(nr.

63252/00, §§ 38

53, 1

decembrie 2005) și

Porteanu

c.

România

(nr.

4596/03, §§ 23-25, 16

februarie 2006).

24.

Legea nr.

247/2005 modificând legea nr.

10/2001 prevede că indemnizația în cazul în care nu se obține restituire va fi constituită dintr-o participație la un organism de plasament colectiv de valori mobiliare, organizat sub forma unei societăți pe acțiuni Proprietatea (

Proprietatea

). Beneficiarii unei atari indemnități primesc titluri de valoare care vor fi transformate în acțiuni când Proprietatea

va fi cotată la bursă. De altfel, art. 3 al legii precizează că titlurile nu pot fi vândute înainte de transformare.

25.

La 29 decembrie 2005,

Proprietatea

a fost înregistrată. Pentru transformare în acțiuni și tranzacționare pe piața financiară, trebuie urmată procedura de aprobare de către Consilul Național al Valorilor Mobiliare („

CNVM

"). Conform calendarului, intrare la bursă este prevăzută pentru sfârșitul anului 2006.

I.

1

26.

Reclamantele susțin încălcare a dreptului de a respecta bunurile, incompatibilă cu art. 1 al Protocolului nr.

1, redactat după cum urmează

:

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nul nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru motiv de interes public și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile anterioare nu prejudiciază dreptul statelor de a pune în aplicare legile necesare pentru reglementare folosirii bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru asigurare plații impozitelor sau altor contribuții sau amenzi.

"

A.

Privind admisibilitatea

27.

Curtea constată că acest grief nu este în mod evident nefundament. De altfel, nu se lovește de nici un motiv de inadmisibilitate. Trebuie deci declarat admisibil.

B.

Privind fondul

28.

Guvernul estimează că reclamantele puteau obține indemnizație în virtutea legii nr.

10/2001 modificată de legea nr.

247/2005, ceea ce răspunde cerințelor articolului 1 al Protocolului nr.

29.

Guvernul cere Curții să ia în considerare reforma instituită de legea nr.

247/2005, care urmărește accelerare și compensare prin participație la organism de plasament. Citând cazurile

Jahn și alții c. Germania

([Marea Cameră], nr.

46720/99, 72203/01 și 72552/01, CEDO 2005

...) și

Broniowski c. Polonia

([Marea Cameră], nr.

31443/96, §

V), consideră că o întârziere în acordare nu rupe echilibrul și nu obligă la suportare excesivă.

30.

Reclamantele contestă teza. Susțin că drept de proprietate a fost recunoscut de decizie definitivă. Estimează că din cauza modificărilor legislative succesive, durata pentru despăgubire este nerezonabilă. De altfel, legea nr.

247/2005 nu este efectivă cu privire la versare.

31.

Curtea amintește că în cauza

Străin și alții

c.

România

(nr.

57001/00, 21 iulie 2005), consideră că vânzare de bunuri ale altuia de autorități la terți de bună credință, chiar când anterioară confirmării definitive, combinată cu absență completă indemnizație, constituie privație de proprietate contrară articolului 1 al Protocolului nr.

1 (

Străin

precitat, §§

39 și 59).

32.

De surcroît, în cauza

Păduraru c. România

(nr.

63252/00, §

112, 1

decembrie 2005) Curtea constatat că Statul nerespectase obligație pozitivă de a reacționa în timp util și coherent privind restitution bunurilor. Curtea consideră că incertitudinea creată s-a repercutat pe reclamant, care nu putuse recupera bun, deși dispunea de decizie definitivă.

33.

În speță, Curtea nu vede motiv să se abată de jurisprudență, situație fiind substanțial aceeași. Ca în cazurile precitate, în speță, terți deviniseră proprietari înainte de confirmare definitivă. Și ca în aceste, reclamantele reconosciute proprietari, instanțele judecând incontestabil drept de proprietate, din cauza caracter abuziv naționalizării (§ 13).

34.

Curtea observă că vânzare de Stat a imobilului în 1993 la A., care 18 februarie 1998 vânduse la T., în pofida clauzei interzicând vânzare, împiedică reclamantele să se bucure bunul.

35.

De altfel, Curtea observă că, deși Guvernul susține că reclamantele aveau drept la reparație, nu le s-a acordat indemnizație. Reclamantele depuseseră la 1

august

2001 cerere de restituire în baza legii

nr.

10/2001, completată apoi de legea nr.

247/2005, dar nu primiseră nici răspuns, nici privind restituire, nici indemnizație.

36.

Curtea observă că, deși 22 iulie 2005 adoptată legea

nr.

247/2005, operații preliminare acordare efectivă nu concluzionaseră (§24 și 25 mai sus). De altfel, Curtea nu dispune de indicații asupra perspective succes pe baza legii.

37.

Presupunând că cererea de restituire a reclamantelor pe baza legii nr.

10/2001 sunt admisibile și pasibile indemnizație, Curtea observă cerere pe baza legii nu face obiectul examen peste cinci ani. De surcroît, nici legea nr.

10/2001 nici legea nr.

247/2005 nu țin seama prejudiciu din cauza indemnitățe prelungit de persoane ca reclamantele, care se văd lipsite de bunuri restituire în baza judecată definitivă (

Porteanu

precitat, § 34).

38.

De deci, Curtea consideră că punere în eșec drept de proprietate a reclamantelor, combinată cu absență indemnizație, le făcut suporta sarcină disproportionată incompatibilă cu drept la respectare bunurilor.

39.

Deci a existat încălcare art. 1 al Protocolului nr.

1.

II.

40.

Invocând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantele se plâng de defect imparțialitate jurisdicții care judecaseră acțiune anulare titluri A. și T., dovedite prin interpretare probe și drept. Invocă de altfel art. 13 din Convenție.

41.

Curtea amintește că judecători nu trebui manifesta prejudecată și tribunal oferi garantii excluzionare dubiu (

Pullar

c.

Regatul Unit

, hotărâre 10 iunie 1996,

Colecția hotărârilor și deciziilor

42.

Presupunând că reclamantele exhausted voies recurs interne redresa grief și deși dubii privind judecată tribunale bunăcredință, Curtea nu decelează, circumstanțele speță, element subiectiv sau obiectiv natură arunca dubiu imparțialitate judecători.

43.

Referitor grief absent recurs efectiv, Curtea amintește cerințe articol 13 mai puțin stricte articol

6

din Convenție și de altfel, reexaminare sub unghi articol 13 nu se impune (a vedea, printre,

Pudas

c.

Suedia

, hotărâre 27 octombrie 1987, seria A nr.

125

A, p. 17, § 43).

44.

De aici parte cerere manifestul nefundament și trebuie respingă aplicare articol 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

III.

45.

Potrivit

articolului 41 din Convenție,

Dacă Curtea declară a existat încălcare Convenției sau Protocoalelor și dacă drept intern Înaltei Părți Contractante nu permite ștergere decât imperfect consecințelor, Curtea acordă parte prejudiciate, dacă loc, satisfacție echitabilă.

"

A.

Prejudiciu

46.

Reclamantele solicită 2

600

000

000 lei (ROL) titlu prejudiciu material reprezentând valoare imobil. Estimat valoare comparativ evaluare comisie departamentală decizie 13

septembrie

2000 de 898

783

744 ROL reevaluată inflație 4,5 %. Solicită de altfel 200

000

000 ROL titlu prejudiciu moral suferit.

47.

Guvernul consideră pentru construcție, sumă indicată comisie departamentală putea constitui bază reparație prejudiciu material. Totuși, actualizare suma, cont indici preț inflație Institutul Național Statistică. Privind valoare teren, Guvernul estimează 3

000

EUR, aplicare criterii Societate Generală Experți Ghid orientare preț imobile loc. Prejudiciu moral, consideră excesiv.

48.

Curtea amintește hotărâre constatând încălcare entraîne Stat obligație juridică pune capăt încălcare efecte maniera restabiliți cât se poate situație anterioară (

Iatridis

c.

Grecia

(satisfacție echitabilă) [Marea Cameră], nr.

49.

Circumstanțele speță, Curtea estimează restituire imobil reclamantele, ordonate hotărârea 14

septembrie

1998 tribunalul județean Călărași, plasează cât se poate situație echivalând unde se găsiseră dacă cerințe articol 1 Protocolul nr.

1 nu incălcate. Orice caz, defect Stat procedez astfelrestituire termen trei luni, Curtea decide datornic verseze interesați, prejudiciu material, sumă corespunzând valoare actuală imobil.

50.

Aceasta, Curtea observă interes legea nr.

247/2005 portând modificare legea nr.

10/2001 prevede obligație restituire bun ieșit patrimoniu din cauză privație abuzivă. Caz imposibilitate restituire, lege acordă indemnitate valoare vânală bunul la moment acordare (titlu I, secțiune I, articole

1, 16 și 43 lege).

51.

Speță, determinare montant indemnitate putând versate reclamantele, Curtea observă părți acordă bază calcul valoare imobil sumă fixată comisie departamentală decizie 13 septembrie 2000. Cont informații dispune preț piață imobiliare local, estimează valoare vânală actuală bun 45

000

EUR.

52.

De surcroît, Curtea consideră evenimente cauze entraînat atingeri grave drept reclamantele respectare bunurilor și acordă împreună sumă 3

000 EUR reprezentând reparație echitabilă prejudiciu moral suferit.

B.

Cheltuieli și demnități

53.

Reclamantele solicită de altfel 2

616

000 ROL cheltuieli demnități înaintate jurisdicții interne și Curte, furnizând dovezi.

54.

Guvernul nu se opune acordare sumă titlu cheltuieli demnități măsura sunt reale, necesare și rezonabile.

55.

Jurisprudență Curții, reclamant poate obține rambursare cheltuieli demnități măsura găsesc dovedite realitate, necesitate și caracter rezonabil taux. Speță și cont elemente și criterii mai sus, Curtea estimează rezonabilă sumă 100 EUR cheltuieli și acordă reclamantele.

C.

Dobânzi moratorii

56.

Curtea consideră potrivit baza dobânzi moratorii rata dobândă facilitate prêt marginal Banca Centrală Europeană majorată trei puncte procent.

1.

Declară

cerere admisibilă privind grievul derivat articol 1 Protocolul nr.

1 și inadmisibilă rest

;

2.

Declară

a existat încălcare articol 1 Protocolul nr.

1

;

3.

Declară

a)

că Statul pârât trebuie restituie reclamantele imobil situat Chirnogi, termen trei luni de la Curtea va deveni definitivă conform articol

44

§

2 Convenție

;

b)

că defect, Statul pârât trebuie verseze reclamantele, termen trei luni de Curtea va deveni definitivă conform articol 44 § 2 Convenție, 45

000

EUR (patruzeci și cinci mii euro) prejudiciu material ;

c)

că orice caz, Statul pârât trebuie verseze reclamantele 3

000

EUR (trei

mii

euro) prejudiciu moral și 100

EUR (o sută

euro) cheltuieli demnități, plus orice montant putând datorat titlu impozit

;

d)

că sume vor convertit monedă Statului pârât curs aplicabil dată plății

;

e)

că de la expirare și versare, montante vor majorate o dobândă simplă o rată egală facilitate prêt marginal Banca Centrală Europeană aplicabilă perioada, majorată trei puncte procent

;

4.

Respinge

cerere satisfacție echitabilă rest.

Fatto limba franceză, apoi comunicat scris 30 noiembrie 2006 aplicare articol 77 §§ 2 și 3 regulament.

Vincent

Berger

Boštjan M.

Zupančič

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-12-14
0,97
AFFAIRE VIDRASCU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE VIDRASCU c. ROUMANIE (Requête n o 23576/04) ARRÊT STRASBOURG 14 décembre 2006 DÉFINITIF 14/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-02-16
0,97
AFFAIRE PORTEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE PORTEANU c. ROUMANIE (Requête n o 4596/03) ARRÊT STRASBOURG 16 février 2006 DÉFINITIF 16/05/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2008-02-07
0,97
AFFAIRE RATEANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE RĂŢEANU c. ROUMANIE (Requête n o 18729/05) ARRÊT STRASBOURG 7 février 2008 DÉFINITIF 07/05/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2007-12-20
0,97
AFFAIRE BRETCANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BREŢCANU c. ROUMANIE (Requête n o 24471/04) ARRÊT STRASBOURG 20 décembre 2007 DÉFINITIF 20/03/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2006-11-09
0,97
AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE (Requête n o 23354/02) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2006 DÉFINITIF 09/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
Sursă